Linkuri accesibilitate

Cînd mă uit acum la mansardele noi-sofisticate cocoţate pe blocurile staliniste şi brejneviste îmi amintesc de tavanul fragil de la Gara de Sud.

Acum o lună sau poate două am văzut un reportaj care m-a pus pe gînduri. Era vorba de Gara de Sud din Chişinău în care, într-o zi cu cer senin, s-a prăbuşit pe neaşteptate o bucată de tavan. Bucata aia măricică de tavan se prăbuşise chiar în faţa caselor şi doar norocul a făcut să nu existe victime. Dacă în clipa aia rea se afla vreun om sub porţiunea de tavan fragilă, consecinţele puteau fi grave, foarte grave.

O chestie oarecum bizară e şi aceea că înaintea marii prăbuşiri a tavanului, Gara de Sud se primenise. Se făcuse acolo o reparaţie. Totul părea trainic, frumos, proaspăt. Pînă-n clipa în care plafonul s-a desprins. Ciudată reparaţie, nu-i aşa?

Am fost tulburat de această prăbuşire şi din considerentul că eu însumi intru în sala aceea deseori să cumpăr bilete. Păi, cum vine asta? Iese că acel tavan putea să-mi cadă chiar mie în cap? Adică putea să mă ucidă sau să mă expedieze într-un spital al tranziţiei… Bună treabă! Iese că pericolul poate să apară atunci cînd totul pare sigur. Şi se pare că asemenea probabilităţi fac parte din specificul Republicii Moldova.

Eu cînd mă uit acum la mansardele noi-sofisticate cocoţate pe blocurile staliniste şi brejneviste îmi amintesc de tavanul fragil de la Gara de Sud. Vor fi mai trainice oare mansardele astea? Nu ştiu. Ce am văzut aici de la 1991 încoace nu se prea asociază cu trăinicia, seriozitatea şi siguranţa.

XS
SM
MD
LG