Linkuri accesibilitate

Magazinele care au o cifră de afaceri mai mare de două milioane de euro sunt obligate să aibă la raft cel puţin 51% produse alimentare româneşti.

Pentru marile lanţuri comerciale din România au venit vremuri grele. Preşedintele Klaus Iohannis a semnat legea care modifică regulile comerciale. Astfel că magazinele care au o cifră de afaceri mai mare de două milioane de euro sunt obligate să aibă la raft cel puţin 51% produse alimentare româneşti. Carnea, produsele de panificaţie, ouăle, uleiul şi multe altele vor fi achiziţionate pe aşa-numitul lanţ scurt, adică din producţia internă. Magazinele trebuie să se ocupe şi de promovarea acestor produse. Se vor supune noilor reguli doar magazinele care au suprafeţe mai mari de 2500 de metri pătraţi.

O lege antiliberală promovată de liberali

Legea este copilul de suflet al lui Nini Săpunaru, deputat liberal care a preluat-o integral şi fără mari modificări de la sindicatele producătorilor agricoli. Fermierii au manifestat recent în Capitală pentru a grăbi adoptarea legii. Au avut susţinători serioşi: comisia de agricultură a Camerei Deputaţilor şi Achim Irimescu, ministru al Agriculturii, care, nu odată, a criticat la limita penalului activitatea marilor lanţuri comerciale. Ministrul a făcut în vreme multe declaraţii şocante care ar fi trebuit să trezească interesul Procuraturii sau măcar pe cel al premierului Cioloş. Faptul că se mai află în funcţie dovedeşte că Dacian Cioloş, expert în agricultură, îl ţine sub aripa sa ocrotitoare. Pe de altă parte, se spune că rapiditatea cu care s-a conformat ministrul presiunilor sindicale se explică şi prin sentimentul de culpabilitate faţă de fermierii care, din pricini ministeriale, nu au primit la timp subvenţiile. Cert este că Achim Irimescu era în asentimentul multor parlamentari când susţinea că marile lanţuri comerciale trebuie supuse unui control mai exigent.

Chiar dacă au fost adoptate rapid, fără mari dificultăţi în parlament, modificările la Legea 321/2009 referitoare la comercializarea produselor alimentare nu au avut un traseu linear şi s-au născut dintr-un efort colectiv, indiferent de culoarea politică a iniţiatorilor. În octombrie trecut, Senatul vota împotriva proiectului propus de Liviu Donţu de la PSD care-i obliga pe comercianţi să pună la raft cel puţin 51% fructe, legume şi carne, achiziţionate direct de la producătorii autohtoni. Guvernul s-a împotrivit unor asemenea restricţii, spunând că nu fac bine mediului de afaceri. În punctul de vedere al executivului erau invocate articolele din Constituţie care susţin că în România funcţionează regulile economiei de piaţă. România, se mai spune în acest document, este membră a Uniunii Europene şi este obligată, prin urmare, „să respecte legislaţia europeană privind organizarea comună a pieţelor, mecanismul de lucru al pieţei unice şi libera circulaţie a mărfurilor.”

Efectul direct al obligaţiei de a achiziţiona marfă în proporţie de cel puţin 51% de pe piaţa românească este diminuarea importurilor, adică discriminarea între produsele autohtone şi cele ale producătorilor cu capital străin care au afaceri în România. Şi, în fine, al treilea motiv pentru care guvernul considera că proiectul este o idee proastă era că viza doar marile lanţuri comerciale şi nu toate categoriile de comercianţi. Este un şir de argumente care se va repeta şi în cazul altor proiecte şi e curios că unul dintre cei care au redactat răspunsul guvernului este chiar ministrul Agriculturii. Proiectul senatorului PSD a primit aviz negativ de la Comisia de industrii şi în luna mai a fost definitiv respins de Camera Deputaţilor care era instanţa decizională.

Însă în România ideile derivate din economia de comandă şi centralismul comunist nu mor, ci se transformă. Un alt proiect de modificare a legii comercializării produselor alimentare iniţiat de un senator UNPR (ex-PNL) susţinea că supermarketurile au efecte negative asupra României şi cerea măsuri naţionale urgente. Printre acestea, obligaţia marilor magazine să pună la dispoziţia producătorilor locali spaţii de expunere separat de produsele alimentare de import.

De asemenea, proiectul susţinea necesitatea ca aceste magazine să închidă duminica. Şi acest proiect a stârnit protestele guvernului, a fost respins în Senat şi respins din nou, în luna mai, în Camera Deputaţilor alături de alte proiecte de modificare a Legii comerţului. Patru în total. Ele nu erau respinse însă pentru că guvernul se împotrivise adoptării lor sau pentru că erau proaste, ci pentru că au fost considerate incomplete şi pentru că nu aveau iniţiatorii potriviţi adică voinţa populară. Soarta noii legi s-a jucat mai degrabă în stradă şi la negocierile ministeriale cu producătorii agricoli. Aşa se explică faptul că marele câştigător a fost un proiect semnat de opt parlamentari PNL. Primul pe listă era deputatul PNL Nini Săpunaru, şeful comisie de agricultură din Cameră.

Formula finală de domesticire a marilor comercianţi

Noua lege este, de fapt, un cocktail din toate celelalte propuneri, păstrând toate detaliile care au stârnit criticile guvernului şi chiar nuanţându-le. Guvernul s-a împotrivit şi acestei formule susţinând că ar prejudicia consumul, piaţa şi economia liberă pentru că discriminează nu doar între producătorii externi şi cei interni, dar şi între comercianţii care trebuie să se supună acestor reglementări şi ceilalţi care, având un spaţiu mai mic de 2500 de metri pătraţi, le pot ignora. Însă nici prestigiul premierului de fost comisar european pe probleme de agricultură şi nici faptul că este premierul preferat al liderilor PNL nu au atârnat prea mult în ochii parlamentarilor partidului, aceştia votând fără rezerve proiectul. Iniţiatorii lui susţineau că scopul noii legi este să revitalizeze comerţul tradiţional, limitând activitatea marilor hipermarketuri.

Reducerea programului marilor comercianţi îi va determina pe consumatori să-şi facă cumpărăturile în timpul săptămînii, „urmând ca duminica să se reorienteze pentru familie, mişcare în aer liber, cultură etc.” Ar fi încurajată nu doar cultura, ci şi agricultura pentru că producătorii pot să-şi valorifice produsele proprii care vor fi mai proaspete ca la supermarket. În proiectul de lege comercianţii sunt obligaţi, conform articolului 10, „ca, pentru categoriile carne, ouă, legume, fructe, miere de albine, produsele lactate şi de panificaţie să achiziţioneze aceste produse în proporţie de cel puţin 51% din volumul de marfă pe raft, corespunzător fiecărei categorii de produse alimentare, provenite din lanţul alimentar scurt, aşa cum este definit în conformitate cu legislaţia în vigoare.” Comerciantul nu are voie să stabilească reguli de tranzacţie cu furnizorii şi trebuie să acorde spaţii distincte de expunere şi vânzare pentru produsele româneşti. De asemenea, este obligat să organizeze „evenimente de promovare şi vânzare a produselor alimentare româneşti.”

Este vorba, aşadar, despre o nouă lege care nu impune nicio condiţie producătorilor români şi foarte multe marilor reţele de retail. Este la fel de semnificativ faptul că statul nu-şi asumă alt rol decât pe acela de tăietor de chitanţe şi amenzi, deşi investiţiile în infrastructura agricolă sau în organizarea achiziţiilor sunt zero. Le revine marilor retaileri obligaţia de a pune pe picioare piaţa agricolă de care statul nu s-a sinchisit lăsând-o să moară la poarta fermierilor. Reţeaua de colectare a produselor alimentare va trebui organizată de marii retaileri. Câştigători vor fi şi de astă dată producătorii pe scară largă şi nu fermierii cu terenuri mici care se vor întoarce în pieţe să-şi vândă produsele. Spre deosebire de aceştia, marii furnizori şi producători vor avea o piaţă garantată, pe cea din hypermarket.

Agricultura a încăput în mare măsură pe mâna fermierilor de partid, primii beneficiari ai fondurilor europene, binecuvântaţi cu parcul auto şi cu utilajele fostelor IAS-uri. Ei au făcut preţurile la tarla şi au preluat zeci de hectare în arendă pe doi saci de porumb. Nu trebuie să ne mire că ei sunt privilegiaţii legii de azi. De asemenea, viziunea iniţiatorilor legii asupra pieţele agricole este idilică.

De multă vreme „comerţul tradiţional” nu mai este liber (dacă a fost vreodată). Pieţele agroalimentare sunt controlate de diverse grupări mafiote din care nu lipsesc şi oficiali de la nivel local şi central. Preţul se face nu din jocul cererii şi ofertei, ci monopolist, micii producători riscându-şi tarabele, dacă nu se supun. Ţăranii vin la piaţă cu marfa în spinare şi uneori dorm sub tejghea, în piaţă, printre pepeni, legume şi cartofi iar dacă şi-ar pierde locul de vânzare ar da faliment. Marfa lor nu este eligibilă pentru marile lanţuri comerciale.

De partea cealaltă, Asociaţia Marilor Reţele Comerciale din România a luat act „cu regret” de faptul că preşedintele a semnat legea. Este o lege împotriva marilor lanţuri comerciale, se spune în comunicat, şi, în ciuda declaraţiilor publice făcute de susţinătorii ei, „nu garantează sprijin pentru producătorii locali sau produsele românești.” Unul dintre efecte ei ar fi că „restrânge libertatea consumatorilor români de a alege cele mai bune produse la preţuri competitive”. Marii retaileri sunt nevoiţi, astfel, să renegocieze contracte deja în desfăşurare, să-şi schimbe politicile comerciale, să renunţe la servicii şi facilităţi pentru a se supune legii. Efectul imediat va fi creşterea preţurilor de vânzare. Marii retaileri ameninţă cu Comisia Europeană unde speră să-şi găsească dreptatea.

Şi-au luat ţara înapoi

Este o victorie a sindicatelor din agricultură. Însă acestea încă nu au desfăcut sticlele de şampanie. Aşteaptă ca, la toamnă, Parlamentul să ia în discuţie cealaltă lege importantă, cea referitoare la vânzarea terenurilor agricole către străini. O cer vehement, sprijinindu-se pe studii care susţin că mai mult de 40% din terenurile arabile ale României ar fi exploatate de străini. În felul acesta, sindicaliştii speră să-şi ia ţara înapoi, parcelă cu parcelă. Zilele trecute, au avut o întrevedere cu ministrul Agriculturii care le-a spus că trebuie elaborată o nouă lege prin care să fie ordonată piaţa funciară, clarificându-se şi dreptul de preempţiune. Fermierii susţin că Parlamentul va avea la 1 septembrie pe masă această lege care să cuprindă măsuri mai drastice pentru accesul străinilor la achiziţia de terenuri agricole.

Chiar dacă guvernul este declarativ împotriva controlului şi interdicţiilor pe piaţa liberă, ministrul Agriculturii este susţinătorul necondiţionat al acestor măsuri. Cu toate acestea încă mai e ministru. Semn că obiecţiile guvernamentale la adresa măsurilor antiliberale din noua lege a comerţului sunt doar nişte perdele de fum pentru a convinge opinia publică şi Comisia Europeană că distorsiunile protecţioniste de pe piaţa agricolă sunt produse de voinţa populară, nu de politicile guvernamentale, deşi cei care votează şi aplică legile sunt politicieni sau demnitari gravitând în jurul partidelor politice. Şi, întâmplător sau nu, aceste distorsiuni aparţin în principal PNL, partid cu pretenţii liberale şi susţinător necondiţionat al premierului Cioloş pe care l-ar vrea şi după alegeri la cârma guvernului.

XS
SM
MD
LG