Linkuri accesibilitate

PSD îmbină inutilul cu plăcutul pentru a câştiga voturi


Liviu Dragnea, vice-premier în 2013

Liviu Dragnea, vice-premier în 2013

Liviu Dragnea: „Guvernul Cioloş nu are nicio legitimitate ca guvern interimar ca să vândă vreo bucăţică, vreo piatră din România.”

Liviu Dragnea ameninţă că va cere convocarea Parlamentului pentru a adopta o moţiune de cenzură în cazul în care guvernul se va decide să privatizeze vreo companie strategică. „Guvernul Cioloş nu are nicio legitimitate ca guvern interimar ca să vândă vreo bucăţică, vreo piatră din România,” afirmă liderul PSD într-un interviu televizat. El susţine că, dacă se va decide înstrăinarea unei companii strategice, care afectează siguranţa naţională, partidul său nu va ezita şi va declanşa procedurile pentru moţiunea de cenzură „indiferent dacă asta va duce la anticipate sau nu”. A lansat această ameninţare fără a face vreo precizare suplimentară, lăsând de înţeles că premierul Cioloş ar pregăti privatizarea unei perle a coroanei economice, chiar dacă în programul de guvernare prezentat în noiembrie 2015 capitolul privatizărilor era quasiinexistent.

O fuziune oportun ratată

Înainte de negocierile de fuziune PNL-UNPR, în luna mai, Liviu Dragnea se întâlnea cu şeful Alianţei Liberalilor Democraţi (ALDE), Călin Popescu Tăriceanu şi cu cel al UNPR, Valeriu Steriu, pentru a discuta despre oportunitatea moţiunii, idee cu care s-a jucat mereu în primele lunii după căderea guvernului Ponta. Liviu Dragnea spunea că singurul lucru care-i pune pe gânduri este posibilitatea ca, dacă votul parlamentar le va da câştig de cauză, preşedintele Klaus Iohannis să nu îi propună tot lui Dacian Cioloş să formeze guvernul. O ipoteză plauzibilă. Premierul este foarte atent la semnalele transmise de la Cotroceni şi a recunoscut că se vede cu preşedintele Iohannis săptămânal pentru diversele reglaje fine ale guvernării. Pe de altă parte, liberii l-ar vrea în continuare şi spun că dacă ar fi să propună viitorul premier după alegeri va fi cineva ca Dacian Cioloş, dacă nu cumva tot acesta.

Liderul PSD a renunţat la ameninţarea cu moţiunea de cenzură (întâmplător sau nu) la începutul lunii trecute, la începutul aşa-ziselor negocieri de fuziune PNL-UNPR. Partidul lui Valeriu Steriu părea gata dacă nu de fuziune, măcar de o alianţă electorală. Sursele din PNL susţineau că era vorba despre o transfuzie de cadre şi influenţă înainte de alegeri, însă înainte de a renunţa brusc la idee, PNL a reuşit să se folosească de noii şi vremelnicii aliaţi în cele câteva şedinţe de plen rămase până la vacanţa parlamentară. Mai mult, prin negocierile care păreau foarte serioase, a distrus relaţia pe termen lung între PSD şi UNPR. S-a spus mai apoi că PNL nu a negociat decât cu câţiva lideri, restul partidului fiind sacrificat. Oricum, grupul UNPR din Senat s-a dizolvat şi, din cei nouă senatori care şi-au dat demisia din partid, şapte au intrat în PSD. Chiar şi Gabriel Oprea a anunţat că-şi dă demisia din partidul pe care l-a condus şase ani şi că va participa la şedinţele Senatului ca independent.

În zilele de dinaintea vacanţei parlamentare, PSD şi aliaţii săi controlau cu greu cele două camere şi se părea că partidul lui Liviu Dragnea a pierdut majoritatea în timpul negocierilor PNL cu UNPR şi după ce mai mulţi parlamentari PSD aleşi la nivel local şi-au dat demisiile din Parlament. Astfel că, pentru că alege doar luptele în care poate învinge, Liviu Dragnea anunţa că o moţiune de cenzură nu este oportună, acordându-i guvernului un răgaz până la alegeri. Dar nu oricum.

Miniprogramul guvernamental de vară

PSD şi aliaţii au depus un efort ieşit din comun pentru a limita acţiunile guvernului Cioloş în timpul vacanţei parlamentare. Senatul a votat împotriva cererii guvernului de a putea emite ordonanţe de urgenţă în timpul vacanţei. Deputaţii au revenit asupra legii trasând însă cu multă stricteţe capacitatea guvernului de a lua decizii. Votul nu a fost unul de încredere pentru cabinetul guvernamental chiar dacă a fost prezentat ca atare. Cererea lui Dacian Cioloş a fost modificată prin 64 de amendamente. În cele din urmă, textul pe care şi-au dat deputaţii votul a devenit un microprogram guvernamental pentru vacanţa parlamentară.

Şeful PSD a lansat ameninţarea moţiunii fără a a intra în amănunte. Ceva a părut să iasă la iveală, neclar şi ambiguu, cu ocazia remanierii guvernamentale când au fost schimbaţi, printre alţii, şi miniştrii transporturilor şi comunicaţiilor. Dacian Cioloş era nemulţumit de felul în care sunt puse în practică proiectele guvernamentale. În cazul transporturilor l-a trimis pe ministrul Daniel Costescu acasă, adică la CFR SA. Poate şi din cauza eşecului de a accelera restructurarea propriei companii şi a privatizării CFR Marfă. Nu e imposibil, de asemenea, ca Liviu Dragnea să se refere la restructurarea Companiei Naţionale de Drumuri care ar putea externaliza Direcţia de investiţii rutiere. Dar la fel de probabil este să se refere la posibilitatea relansării privatizării pentru Poşta Română, aflată în portofoliul Comunicaţiilor.

Privatizări sau restructurări?

La începutul mandatului, ministrul Economiei, Costin Borc, susţinea că guvernul nu va face nicio privatizare majoră în acest an. Afirma totuşi că doreşte ca unele companii din portofoliul ministerului, cum ar fi Compania Sării, să fie listate la bursă. Puţin după aceea, premierul organiza o conferinţă de presă comună cu vicepremierul său şi punea lucrurile la punct, spunând că, de fapt, nu ar fi neapărat nevoie de o privatizare a companiilor de stat, ci de un management inteligent. Vicepremierul nu a avut nimic de adăugat.

Cu toate acestea, înainte de a-şi depune demisia, ministrul transporturilor Daniel Costescu vorbea despre posibilitatea privatizării a 10-15% din Aeroportul Henri Coandă şi din Portul Constanţa. Dacian Cioloş spunea că acestea sunt nişte speculaţii iresponsabile şi că aşa ceva nu se va întâmpla. În programul de guvernare al cabinetului Cioloş nu se pomeneşte nimic despre privatizări. Se spune, în schimb, că va fi continuat „procesul de restructurare și eficientizare a activității companiilor în care statul deține controlul și implementarea principiilor de guvernanță corporativă. Gestionarea integrată a companiilor de stat prin intermediul unei singure structuri administrative.” (pag.6) În cadrul companiilor aflate în portofoliul Ministerului Economiei, vreo douăzeci aparţin categoriei de obiective strategice la care părea să se refere Liviu Dragnea. Printre ele, Societatea Naţională a Sării, cea a Apelor Minerale, Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului Minvest sau Compania Naţională a Metalelor Preţioase şi Neferoase Remin.

Chiar dacă balanţa majorităţilor înclină haotic într-o parte sau alta, PSD, care controlează direct sau indirect Birourile permamente ale celor două camere parlamentare, are capacitatea de a convoca o sesiune extraordinară, conform regulamentului. O moţiune de cenzură ar crea o breşă strategică în activitatea guvernului înainte de alegeri, desăvârşind efectele legii care-i limitează capacitatea de a emite ordonanţe.

După eşuarea negocierilor de fuziune PNL-UNPR şi anunţul făcut de Alina Gorghiu că partidul ei va participa singur la alegeri, excluzând orice alianţă postelectorală cu PSD, tonul oamenilor lui Dragnea s-a înăsprit, semn că se şi văd învingătorii scrutinului din toamnă. Ei spun că au găsit aliaţii ideali în politicienii lui Călin Popescu Tăriceanu. Nu exclud cu totul o alianţă cu PNL, dar li se pare foarte improbabilă. Dând de înţeles că nu e dispus la compromisuri, mai ales cu oamenii lui Dragnea şi Ponta, PNL vrea să fructifice căderea de popularitate a clasei politice dorind să dea impresia că principala sa doctrină este tehnocraţia. De altfel, printre politicienii care au propus controlul pieţei şi interceptarea corespondenţei e greu să găseşti un liberal autentic. Când ies în public, adoptă o aversiune profundă faţă de politică, aşa cum au făcut propunându-l pe Marian Munteanu la Primăria Generală. Nu e de mirare că pentru PNL, o altă posibilă alegere ca premier ar fi viceprim-ministrul Costin Borc, însă acesta a spus fără ezitare că, dacă i s-ar propune fotoliul de la Palatul Victoria, ar opta pentru un guvern de uniune naţională. Este o viziune mai apropiată de cea a PSD-ului. Însă Costin Borc, fost om al lui Corneliu Coposu şi devotat ţărănist, este considerat azi doar un tehnocrat, iar cei care vor negocia viitorul premier sunt politicieni.

Deşi a fost lansată aparent fără vreo miză imediată, pentru a vâna ceva publicitate gratuită, ameninţarea liderului PSD este semnul că, dincolo de interesul pentru deciziile luate de cabinetul Cioloş, care nu ar avea dreptul să vândă „vreo piatră, vreo bucăţică din România”, partidul lui Dragnea a început testele preelectorale cu arma naţionalismului economic, pe care a mai folosit-o şi Victor Ponta care şi-a desfăşurat campania pentru prezidenţiale cu sloganul „Mândru că sunt român.” De altfel, deşi condamnat cu suspendare şi posibil implicat el şi familia sa în alte dosare penale, Dragnea nu exclude posibilitatea să-şi ofere serviciile ca premier după alegeri. Dacă e să vândă cineva ceva din România, s-o facă el, în calitate de premier politic, susţinut de o majoritate parlamentară aleasă democrat.

XS
SM
MD
LG