Despre Polonia amintim astăzi nu numai ca gazdă a summitului Nato de la Varșovia, dar și ca despre o țară ospitalieră cu muzicienii români. Casa de discuri Requiem Records, filială a celei mai mari companii din Polonia, DUX, a lansat pe piață zilele acestea un recital de muzică de pian, intitulat „Visele unui pianist”, interpretat de o admirabilă pianistă română, stabilită în Elveția, Ana-Cristina Silvestru. Mai mult în Agenda noastră culturală.
Este rar, chiar rarissim, din păcate, ca un pianist român stabilit în străinătate să apară pe un disc românesc, dar, cum o atestă CD-ul „Visele unui pianist” (Dreams of a Pianist), realizat de Ana-Cristina Silvestru și care are onoarea de a deschide chiar o serie nouă de discuri clasice la casa Requiem Records, filială a celei mai importante firme, Dux, de la Varșovia, nu este imposibil în Polonia.
Pentru ascultătorii noștri, Ana Silvestru, „o tînără pianistă extrem de talentată”, cum o definea un cunoscut pianist și pedagog rus, Konstantin Scherbakov, în clasa căruia a absolvit în 2012, cu diplome de pianist de concert și de solist, Universitatea de Artă din Zürich (ZHdK), s-a născut la București la începutul anilor 1980. Acolo a absolvit Liceul de Muzică și cursurile Academiei de Muzică în clasa Viniciu Moroianu, iar din 2004, grație unei burse Erasmus, a plecat în străinătate, perfecționîndu-și arta, între alți pedagogi foarte cunoscuți cu Karl-Heinz Kämmarling la Salzburg, cu Dmitri Bașkirov, Lazăr Berman ș.a.
A avut șansa de a primi, în timpul studiilor elvețiene mai multe burse importante de studiu și, așa cum o spune, nu fără mîndrie pe site-ul ei web, a dat în jur de 200 de recitaluri de pian și concerte de muzică de cameră numai în Elveția.
Noul disc, care, în plus de interpretarea pasionată a unui program ce îi reunește pe Liszt, cu o parafrază după o cantată celebră de Bach, compozitorul contemporan româno-israelian Vladimir Scolnic, și celebrele „Tablouri dintr-o expoziție” ale lui Modest Mussorgski, se bucură și de o grafică și design cu totul aparte, rar întîlnite astăzi la un CD.
Am stat de vorbă cu Ana Silvestru și am întrebat-o care a fost istoria discului „Visele unui pianist”, după ce anterior publicase un alt CD notabil de muzică de Schubert, ciclul de lieduri „Călătorie de iarnă/Winterreise” cu Tamas Henter, un tînăr bariton maghiar, originar din România, și el stabilit în Elveția.
Ana Silvestru: „Foarte simplu, a fost înregistrat la Zürich, iar în momentul în care a apărut CD-ul meu cu Winterreise, Darius Przybylski, un foarte tînăr, deja foarte cunoscut, foarte apreciat compozitor polonez, care și predă la Academia Chopin din Varșovia, discipol al lui Wolfgang Rihm, m-a contactat imediat, mi-a scris imediat pe Facebook: «Ana, noi avem Dux - care este cea mai mare casă poloneză - are filială, o ramură de care mă ocup eu, și mi-ar face foarte mare plăcere dacă ai vreun proiect, poate putem face ceva.» Așa s-a întîmplat, pur și simplu...
Contactele sînt extraordinar de ușor de făcut [în Polonia], în momentul în care polonezii te plac, imediat ești de-al lor; sînt foarte mulți compozitori care au venit la mine [după un concert] și care vroiau să le cînt lucrările... În zilele noastre, datorită social media, a Facebook-ului mai ales, legăturile se țin destul de ușor...”
Finanțarea unui asemenea disc nu este de loc la îndemîna oricui, și i-am cerut în continuare Anei Silvestru să dea cîteva explicații, inclusiv, poate, ca exemplu pentru alți tineri muzicieni interesați:
Ana Silvestru: „Am obținut o bursă din partea Fundației Alfred und Ilse Stammer-Mayer din Zürich, din partea Freudenskreis der ZHdK, a Universității de Arte, care m-a susținut foarte mult și mă susține în continuare în proiectele mele, iar primii o mie de euro au venit din partea Fundației Chiron, a lui Dan Dărgan; care nu are nici o legătură cu muzica, dar m-a ascultat și care este un mare admirator al proiectelor mele.
Este motivul pentru care oameni ca el, oameni din familia mea - pe care îi văd poate odată sau de două ori pe an - îi apreciez atît de mult pentru ceea ce fac și îi văd cum se chinuiesc. Fiindcă în România - eu trăind și la Zürich și la Berlin, dar trăind și în România - am ocazia să compar... Oamenii ăștia, cu un sfert din munca pe care trebuie să o facă pentru a trece prin această junglă birocratică din România, ar face aici de două sau de trei ori mai mult. Dacă există un motiv pentru care îmi pasă de ceea ce se întîmplă în țară și nu vreau să nu îmi mai pese și să-mi fie complet indiferent, este și datorită unor oameni ca ei, care cred că merită mult mai mult, merită să fie coagulați cu oameni care gîndesc ca ei, și, poate, în felul acesta se va schimba ceva și în țară...”
Dacă Liszt și Mussorgski sînt nume foarte cunoscute, autorul celor două piese - Keyboard Games/Jocuri pentru claviatură și Simply Irresistible Dreams of a Pianist/Visurile pur și simplu irezistibile ale unui pianist - intercalate
între ei, Vladimir Scolnic le este celor mai mulți ascultători necunoscut. Așa încît i-am cerut Anei Silvestru să-i facă un scurt portret și să precizeze în ce împrejurări l-a cunoscut:
Ana Silvestru: „Este un foarte mare compozitor român, născut la Kiev, a fost decan al Facultății de Muzică din Ierusalim, și un discipol al lui Anatol Vieru. Îmi place foarte mult cum compune, îmi plac foarte mult lucrările lui, nu numai cele pentru pian. Și, de asemenea, este unul din cei pentru care am un enorm respect. Îi datorez foarte, foarte mult, mai ales în tot ce înseamnă teoriile lui vis-à-vis de interpretare.
Am lucrat cu el, am studiat puțin la București acum mulți ani, cînd a venit - cred că în 2006-2007 - pentru cîteva luni la Universitatea de Muzică din București, cînd încă mai eram în țară, și acolo am văzut pentru prima oară cît de complexă poate să fie armonia, cît de vie! A fost o revelație. Pentru că pînă atunci, trebuie să recunosc, că științele muzicale, cel puțin în modul în care se predau la Universitate, și în liceu [în România], par complet desprinse de muzică. Se studiază așa, ca un corp complet străin. Ele nu sînt parte organică din muzică. Cu Vladimir devine o plăcere să studiezi asemenea discipline și să le aplici, pur și simplu, direct în muzică...”
Am încheiat discuția noastră cu o întrebare despre planurile de viitor ale talentatei pianiste române, după discul lansat zilele acestea în Polonia; iar întregul interviu pe muzica lui Modest Mussorsgski cîntată de Ana Silvestru:
Ana Silvestru: „Ca proiecte discografice, am un următor disc - prima parte a fost deja înregistrată - [care] se va numi „Verdun” și este dedicat, așa cum sugerează și numele, Primului Război Mondial. Va cuprinde „Mormîntul lui Couperin” de Ravel, Berceuse héroïque de Debussy, Frontispice de Ravel, în transcripția mea; tot așa, un copil al războiului. Deci, acesta este un proiect care sper să iasă la anul, iar un mare proiect care sper să iasă în următorii doi ani - deja primul CD a fost înregistrat - este integrala liedurilor de Mussorgski. Sînt vreo 66 de lieduri, posibil să existe și mai multe..”
