Marea Britanie a intervenit în Irak, în 2003, înainte „ca toate opțiunile unei soluții pașnice” să fi fost explorate. De asemenea, intervenția s-a bazat pe informații eronate ale serviciilor secrete și a fost pregătită „total inadecvat”. Sunt concluziile unei anchete publice, cerută de guvernul britanic cu șapte ani în urmă despre circumstanțele și „lecțiile” invaziei din Irak, din 2003. Așa-numitul raport Chilcot (după Sir John Chilcot, fostul funcționar public care a condus ancheta) mai susține că decizia de a intra în Irak a subminat și autoritatea Națiunilor Unite, deoarece nu a avut sprijinul tuturor membrilor Consiliului de Securitate. Prezentând rezultatele anchetei, Chilcot a mai declarat că „bazele juridice pentru intervenția militară britanică sunt șubrede”.
Decizia de a se alătura Statelor Unite a fost luată de guvernul laburist al premierului Tony Blair. După prezentarea raportului, Blair a declarat că își va asuma pe deplin responsabilitatea pentru orice greșeli, fără excepție sau scuze, dar că tot crede că „îndepărtarea de la putere a lui Saddam Hussein a fost corectă”. „Indiferent dacă oamenii sunt de acord sau nu cu decizia mea de a acționa militar împotriva lui Saddam Hussein, am făcut-o cu bună credință și în ceea ce eu cred că a fost interesul țării”, a mai declaratfostul prim-ministru.
