Linkuri accesibilitate

La sfîrșit de săptămână cu Valetina Ursu și invitații ei: săteni din Lozova, Alexandru Valcov și Valentin Dulce

Jaful din sistemul bancar, stagnarea economică şi corupţia excesivă invocă ameninţări social-economice tot mai evidente pentru Republica Moldova. Despre cum e traiul după 25 de ani de la independenţă vorbim la acest sfârşit de săptămână.

Moldova va sărbători la sfîrșitul acestei veri 25 de ani de când şi-a câştigat independenţa, în urma prăbuşirii URSS. Sondajele arată că proasta guvernare pe parcursul acestor ani a lăsat o bună parte din populaţie fără locuri de muncă, fără bani şi fără viitor.

Mulţi oameni îşi iubesc ţara şi locurile, dar detestă starea în care i-a adus clasa politică. Sătenii cu care am discutat la Lozova, o localitate din raionul Străşeni, spun că la un sfert de secol de independenţă au tot mai puţine motive de bucurie.

„Se vorbeşte că noi suntem o ţară independentă, dar e mai mare sărăcia. Nu avem unde realiza nimic. Pentru ce lucrăm noi? Noi suntem oameni de la sat, cu ce să trăim? Nu avem cu ce trăi. Am rămas oameni ai nimănui, nimeni nu ne ajută. Înainte era Uniunea Sovietică, tatăl meu era un fel de mic comerciant. Avea un poloboc de vin, se ducea şi îl realiza în Ucraina şi îmi spunea: „Draga tatei, eu am fost în Celiabinsk, am fost în Ialtă, iată cât e litrul”. Dar acum unde noi să realizăm ce avem?”

Europa Liberă: Şi toată vina cine o poartă?

„Cei de sus. Noi, când alegem, ne promit multe şi pe urmă nimic nu se face. Oamenii nu sunt optimişti, devin pesimişti.”

Europa Liberă: Ce însemnă să pierzi încrederea în instituţiile statului?

La Lozova

La Lozova

„Pierderea încrederii în stat înseamnă pierderea încrederii în oameni. Te temi a merge pe drum de-acum. Nu sunt acei oameni care erau înainte. Erau mai omenoşi, mai prietenoşi, dar acum plecarea aceasta peste hotare i-a tulburat pe toţi.”

Europa Liberă: Există o goană după material, după bani şi mai puţin se gândeşte lumea la spiritual?

„Nu se gândeşte la cultură, la ţara acesta. Toţi leapădă ţara, rămân majoritatea bătrâni. Ce vor deveni satele Moldovei? Viitorul Moldovei nu sperăm la ceva bun. În satul nostru, de exemplu, din ce în ce e mai rău. Aveam casă de deservire socială, unde omul putea să-şi facă o coafură, dar acum nimic nu avem. Casă de cultură nu avem, toate celea s-a închis şi fiecare care are bani îşi deschide firma sa şi vrea să se îmbogăţească. Iată acum vor fi, noi am învăţat la istorie, moşieri, capitalişti.”

Europa Liberă: De ce e atât de dezbinată populaţia Republicii Moldova? De ce nu se uneşte în jurul unei idei?

„Trebuie să fie un iniţiator ca să-i unească.”

Europa Liberă: Un lider naţional?

„Da.”

Europa Liberă: Lipsa unui lider naţional e o problemă?

„Da, e o problemă. Dar care lideri? Nu vedeţi că toţi care sunt la conducere fură, dar noi suferim.”

Europa Liberă: Dar o clasă nouă, sânge nou în politică poate să apară?

„Poate să apară, dar să fie într-adevăr realişti.”

Europa Liberă: Credeţi în viitorul Republicii Moldova sau totuşi ar putea să falimenteze ca stat Moldova?

„Eu nu cred că va falimenta, dacă vor fi lideri buni să conducă ţară. Republica trebuie să fie aparte.”

Europa Liberă: Şi cu ce asemănaţi Moldova, cu ce o asociaţi?

„O asociem cu o grădină înfloritoare.”

Europa Liberă: Dar ziceţi că în grădina aceasta nu mai înfloreşte nimic.

„Va înflori, dacă tineretul va lua iniţiativa. Dar tineretul majoritatea pleacă.”

Europa Liberă: De ce s-a ajuns la degradarea aceasta?

„Nu au fost conducători cum trebuie.”

Europa Liberă: Chiar în 25 de ani nimeni nu a fost capabil?

„Au condus, dar mai mult pentru dânşii, pentru lume nu chiar.”

„Bine şi-au făcut cei care au fost cu buzunarele pline, dar care a fost cu buzunarele deşerte, deşerte au rămas.”

Europa Liberă: Dumneavoastră de fiecare dată aţi mers la alegeri, aţi aruncat buletinul de vot pentru cel care să aducă bunăstare în casă şi în ţară.

„Niciunul nu a adus.”

Europa Liberă: Şi cum vă explicaţi că cei din vârful puterii nu s-au gândit la cei de jos?

„La cei de jos foarte puţin s-au gândit, să nu moară numai. Ne explicăm că mai bine trăiam atunci decât acum.”

Europa Liberă: Atunci când?

„Înainte de ’91.”

Europa Liberă: Poate sunteţi nostalgic după tinereţea dumneavoastră şi de atâta ziceţi asta?

„Eu sunt tânăr şi amu.”

Europa Liberă: Satul Lozova de atunci, din ’91 şi de acum, din 2016?

„S-a reconstruit. Care lucrează peste hotare fac o copeică şi vin aici banii din Europa. Cu banii din Europa se construiesc la sate.”

Europa Liberă: Dumneavoastră aici, la un pahar de vorbă, discutaţi încotro Moldova: cu Estul, cu Vestul, cu Uniunea Europeană, cu Rusia?

Moldova, Lozova

Moldova, Lozova

„Nu va fi nici mai bine, nici mai rău cu Uniunea Europeană. Tot aceeaşi poveste, tot vei lucra ca să ai să iei numai o pâine.”

„S-a pus ţara pe burtă. Toate zavoadele care au fost, ale cui au fost, toate le-au furat. Şi eu am un interes aşa, Rusia e o singură ţară pe globul pământesc care are 68% de venit bogăţii pământene. Ce are Europa? Europei acum îi trebuie Ucraina să-i dea grâu să-ţi aducă un Mercedes de 40 de mii de euro. În Moldova tot aşa. Ce îi trebuie Europei? Unde s-a găsit, dă, la alegeri, să spunem ca oamenii, dacă ei au dublă cetăţenie, votează şi cu românii, care câştigă, şi cu moldovenii tot aici. La ce a venit Băsescu să-şi ia cetăţenie? Ca să ne unim cu dânsul? Dar nu ţi-o face, dacă vrei să ne unim cu voi.”

Europa Liberă: Dar mulţi politicieni au şi cetăţenia Federaţiei Ruse.

„Da, e bun. Dar ce are una cu alta?”

„Băsescu a venit şi şi-a luat cetăţenia moldovenească ca să fie prezident. Şi lasă să fie. La noi nu are cine conduce.”

Europa Liberă: Dar moldovenii pot să se autoguverneze? Pot moldovenii să conducă cu statul acesta?

„Pot, dar trebuie de găsit oameni, nu de aceştia care stau cu lisapetul între picioare şi cu şase Mercedesuri în ogradă. Când a venit la vlasti Partidul Democrat al lui Lupu, a venit cu greiderul şi o făcut drumul pe unde se sloboade de la deal încoace, a pus un om, iată te vei iscăli, şi îi dădea 50 de kile de solearcă şi el şede acolo pe scaun. Lupu să-l pui pe scaun cântăreşte-l, să treacă patru ani să vezi câte kilograme are. Păcat să nu-l votezi.”

Europa Liberă: Cel mai mult sunteţi supăraţi pe cei care guvernează statul, dar dumneavoastră îi alegeţi pe ei.

„Ei fură.”

„Noi i-am ales tot prin prostia nu ştiu cui. Eu nu mă sporesc, eu am ales, eu mă chinui.”

Europa Liberă: Şi la următoarele alegeri cum veţi vota?

„Nu mai votăm deloc. Cea mai bun variantă. Nu ai ce vota. Cine are capicuţă în buzunar acela e şef.”

Europa Liberă: În 25 de ani a fost un politician care să vă insufle încredere?

„Olecuţică a făcut Voronin, pentru că a grămădit bandiţeii toţi şi i-a pus pe la dubă. Iată să se nască un om pe faţa pământului să intre în Parlament să zică: „Care nu a furat din voi, trăieşte, restul muriţi toţi”. Toţi mor. Toţi au diferite firme.”

„Şi oamenii sunt vinovați, toţi oamenii tac. Trebuie să fie nu arestat şi gata, dar de pus în Piaţa Centrală în nişte cuști pe toţi şi să meargă toată lumea să-i scuipe, să-şi bată joc de dânşii. Asta le trebuie.”

„Democraţia nu dă voie să-l scuipi pe om.”

Europa Liberă: Dar dumneavoastră preferaţi să trăiţi în democraţie sau în dictatură?

„Clar că în democraţie.”

Europa Liberă: Cum a fost în 25 de ani de independenţă?

„Rău. Mai bine era cum era odată. De ce? Atunci era rubla stabilă, cu cinci ruble luam mâncare pe o săptămână. Dar acum ce fac cu cinci lei? S-au distrus dealurile, pământurile, s-a distrus tot. La noi, la Lozova, sunt toate pârlogi, omul nu lucrează şi nu are de lucru. Înainte curgeau dealurile acestea de producţie, de poamă, de prune, pe toate dealurile erau bogăţii mari. Acum te uiţi, nu e nimic, nici vite, nici oi. Oamenii înnebunesc cu băutura, care umblă şi nu au ce lucra, oamenii umblă drumurile. Ce e bun în 25 de ani? Femeile s-au dus în Italia, bărbaţii au rămas acasă, dacă s-au dus bărbaţii în Italia, au rămas femeile acasă. S-au distrus gospodăriile oamenilor, că ele umblă acolo, dar bărbatul umblă aici.”

„Cu sapa în spinare.”

„Care cu sapa, care cu băutul, care cu nebunii.”

Europa Liberă: Dar de ce cetăţenii nu au făcut presiuni asupra guvernaţilor ca ţara să meargă pe o cale corectă?

„Da, de nu au făcut? Pentru că ei nu înţeleg aceasta. Amuş vor fi alegeri, vin şi îi amăgesc că va fi mai bine, şi omul se duce şi nici nu înţelege.”

Europa Liberă: Dar omul de ce nu face diferenţă între adevăr şi minciună, între promisiunea concretă şi promisiunea goală?

„Nu sunt toţi totuna. Care are minte bună, acela înţelege, dar care nu înţelege, acela se duce la votare, care nu înţeleg numai votează.”

Europa Liberă: Şi de ce cei care înţeleg, care gândesc nu sunt majoritari, ca ei să aleagă oameni buni în fruntea ţării, ca cei din fruntea ţării să se gândească la aceştia de jos, ca să câştige politicianul care să poată face lucruri bune în ţară?

„Iată cum e viaţa acum, timp de 25 de ani s-a destrăbălat.”

Europa Liberă: Cine poartă mai mare vină: cetăţenii sau cei care guvernează?

„Cei care guvernează.”

Europa Liberă: Dar pe ei i-aţi ales dumneavoastră.

„Eu pe care i-am ales nu au ajuns la guvernare.”

Europa Liberă: În următorii 25 de ani există şanse să fie mai bine?

„Nu cred, că nu voi ajunge.”

*

Alexandru Valcov a făcut facultate, după care studiile de masterat şi logistică în Germania. Fiind de o vârstă cu independenţa Republicii Moldova, tânărul a reuşit să viziteze 22 de ţări şi a lucrat în şase state diferite pe două continente. În prezent activează la o companie thailandeză din Bangkok. Revenit pentru câteva zile la părinţi, l-am invitat în studioul Europei Libere de la Chişinău.

Europa Liberă: Vorbim în contextul celor 25 de ani de la proclamarea independenţei Republicii Moldova. Voi, generaţia tânără, ce aţi văzut bine şi ce nu v-a plăcut în acest pătrar de secol de independenţă a ţării? De fapt, ești de o seamă cu statul independent Republica Moldova

Alexandru Valcov: „Exact. Eu văd un fel de ciclu, au trecut 25 de ani sau

Avem patru ani plini de speranţă, după care încă patru ani de disperare.

putem spune că am avut vreo şase cicluri prezidenţiale. Și de fiecare dată am observat că avem patru ani plini de speranţă, după care încă patru ani de disperare, după care vine altcineva la putere, după care avem iarăşi patru ani de speranţă, după care iarăşi patru ani de disperare. Şi dacă sincer, la momentul dat m-am dezamăgit un pic. Adică, înainte dacă, de fiecare dată, vedeam lumina aceasta, că vine cineva sau vine generaţia aceasta nouă, acum speranţa aceasta este foarte slabă.”

Europa Liberă: Şi dacă e ucisă speranţa, atunci viitorul zilei de mâine cine îl clădeşte şi cum îl clădeşte?

Alexandru Valcov: „Mi-am pus întrebarea aceasta şi eu de mai multe ori. Şi răspunsul meu de fiecare dată a fost la început să învinuiesc pe cineva, ba că au fost de vină „turcii”, ba că au fost de vină comuniştii, ba că au fost de vină alţii. Dar putem să ne uităm la foarte multe exemple. De pildă, Germania, care a fost şi ea separată, care a fost şi ea complet distrusă după război şi s-a reconstruit. Şi cred că trebuie să începem de la noi. Nu trebuie să aşteptăm ajutor din exterior şi să începem de la noi, de la populaţia noastră.”

Europa Liberă: Dar începutul acesta de la fiecare cetăţean de unde porneşte?

Alexandru Valcov: „Eu nu văd educaţie intelectuală, educaţie spirituală. Şi în acelaşi timp, aceştia care aduc schimb de experienţă, noi suntem foarte mulţi moldoveni plecaţi peste hotare, cred că la momentul dat o pătrime din populaţie, poate chiar şi mai mult, şi aceştia care revin în ţară să aducă experienţa pozitivă.”

Europa Liberă: Cei care au plecat nu prea vor să revină şi se atestă că încă foarte multă populaţie e cu geamantanul pregătit să plece.

Alexandru Valcov: „Situaţia nu este cea mai plăcută. Am citit o statistică recent la BBC care m-a întristat foarte mult, că Moldova face parte dintre ţările în care populaţia scade cu cea mai mare viteză din lume. Şi cred că nu este cauza natalitatea scăzută şi mortalitatea înaltă, dar este, de fapt, că toţi vor să plece.”

Europa Liberă: De ce revenirea în Moldova e atât de anevoioasă? Sau de ce renunţă cei plecaţi să se mai întoarcă acasă?

Alexandru Valcov

Alexandru Valcov

Alexandru Valcov: „Eu vin acasă de două ori pe an, am plecat acum şapte ani, şi de fiecare dată mă ciocnesc de situaţia în care trebuie să dau mită, ceea ce este foarte-foarte neplăcut. Şi acum este prima vacanţă cred că în doi-trei ani, când am mers prin mai multe instanțe administrative, am făcut paşi prin zeci de birouri ş.a.m.d., dar nu am dat mită nicăieri. La noi se pun foarte multe impedimente celor care vin acasă şi sunt văzuţi nu ca cineva care poate să ajute ţara, dar ca cineva din care se mai poate de stors ceva. Aceasta este doar o parte a lucrurilor. Pe lângă aceasta, cred că viaţa peste hotare are şi confortul ei, adică lumea e mai calmă. Şi odată ce ești plecat peste hotare pe mai mult timp, devine tot mai greu şi mai greu să revii.”

Europa Liberă: Sărăcia şi corupţia macină statalitatea Republicii Moldova. De ce au ajuns moldovenii să fie atât de săraci şi material, alţii spun că şi spiritual?

Alexandru Valcov: „Nu ştiu dacă suntem săraci pentru că suntem corupţi sau suntem corupţi pentru că suntem săraci. La momentul dat mă conduc după principiul că fiecare popor îşi merită conducerea. Conducerea noastră de astăzi este, de fapt, oglinda poporului. Avem câteva persoane care sunt implicate, motivate, care se gândesc la responsabilităţile directe şi, poate, un pic mai mult şi avem persoane care o fac mai puţin.”

Europa Liberă: Cu cine dintre guvernanţi te identifici?

Alexandru Valcov: „Nu mă identific cu nimeni. Până acum de fiecare dată căutam personalităţi politice, le-aş numi aşa, sau lideri politici cu care m-aş identifica. La momentul actual nu este nimeni pentru cine aş putea să bag mâna în foc.”

Europa Liberă: Această dezamăgire de unde vine? Unde au călcat strâmb cei de la putere?

Alexandru Valcov: „Ne-au făcut „populari” cu jaful secolului, jaful miliardului, până acum apărem în ziare britanice şi americane, şi japoneze, şi thailandeze, şi peste tot cu ceea ce se întâmplă în ţară. Este, de fapt, foarte penibil că aceasta ni se întâmplă şi aceasta ne duce faima. Este foarte trist că, din câte îmi dau seama, procesele acestea durează ani, adică nu se întâmplă într-o zi şi persoanele acestea erau motivate din start să facă jafuri cu gând rău. Acestea nu sunt oportunităţi care apar din cer, adică s-a lucrat asupra la aceasta. Şi aceasta este o dezamăgire enormă. Altă dezamăgire este că nu sunt alte forţe care să se contrapună cu ele. Şi pe lângă aceasta, din ceea ce vedem, cred că lumii din Vest îi place situaţia de la noi şi le pare că e ok aşa.”

Europa Liberă: Lumii din Vest?

Alexandru Valcov: „Aceasta este impresia care mi se creează mie.”

Europa Liberă: Dar de ce le-ar place?

Alexandru Valcov: „Eu pot să compar Republica Moldova la momentul actual cu Transnistria. Transnistria este falită, nu există nicăieri, nu este acceptată valuta lor, nu sunt acceptate plăcile de înmatriculare, paşapoartele ş.a.m.d. Şi toate pensiile, salariile pentru angajaţii de stat sunt susţinute din banii din exterior, care provin din Rusia. În cazul Republicii Moldova până cum aveam ideea că suntem într-adevăr un stat independent, suntem un mecanism care funcţionează greu, dar funcţionează şi acum îmi dau seama, de fapt, că suntem susţinuţi şi noi din exterior, doar că suntem susţinuţi de forţele din Vest. Dacă ei ar înceta să facă aceasta, poate poporul nostru s-ar trezi odată, pentru că nu s-ar plăti pensiile, nu ar fi salarii pentru doctori, poliţişti ş.a.m.d. Și poate atunci lumea îşi va da seama că aşa nu e bine, că aşa, de fapt, nu merge chiar deloc.”

Europa Liberă: În general, despre moldoveni se zicea că sunt harnici, sunt ospitalieri, sunt descurcăreţi. De ce nu-şi răsuflecă mânicile să-şi facă ordine în casa lor, casa fiind Republica Moldova?

Alexandru Valcov: „Eu cred că moldoveanul încearcă să aibă grijă de ograda sa, doar că până la moment sunt mai mulţi dintre cei care nu încearcă. Acestea sunt roadele a 25 de ani de independenţă. Se vehiculează multe alte soluţii, se vehiculează soluţii că ar trebui să ne unim cu România. Pentru mine aceasta este ceva utopic. Da, poate ar fi interesant, ar fi fain. Şi dacă ne gândim la câţi moldoveni au paşapoarte româneşti, ar fi ceva bine. Da, suntem acelaşi popor, avem aceleaşi tradiţii, dar nu va veni aici DNA să ne facă curat, tot vor fi moldovenii care sunt la putere acum, tot vor rămâne aceştia, în toate structurile ş.a.m.d. Pentru că, cum spunea taică-meu, gâtul suceşte capul. Şi tu poţi să-i scoţi pe aceştia de la vârf, dar oricum vor rămâne aceştia care stau la mesele lor câte 10-20 de ani şi pe care nu-i mai schimbă nimeni şi nici nimeni nu vrea să lucreze în locul lor. E un drum lung şi complicat, dar trebuie să mergem pe el.”

Europa Liberă: Cum înţelegeţi voi aducerea sângelui proaspăt în politică? Sunt interesaţi tinerii să se implice în actul decizional? Ar fi capabili ei să schimbe lucrurile, din moment ce se spune că sistemul este aşa cum este şi dacă pe interior nu se doreşte schimbarea, este greu să vină cineva din afară sau chiar acei politicieni tineri să schimbe situaţia?

Alexandru Valcov: „Nu este simplu deloc, mai ales dacă vrei să faci o carieră în politică şi, mai ales dacă vrei să mergi pe calea aceasta democratică şi în acelaşi timp să stai în Moldova, să ai familie ş.a.m.d. Pentru că salariile politicienilor noştri nu sunt deloc fabuloase, salariile oficiale. Şi cred că acesta este unul dintre paşii care motivează acte de corupţie. O soluţie care nu este perfectă în acelaşi sens, aceasta este să devii independent financiar, după care să te implici în politică, practic, ca act de binefacere. Dar acestea sunt cazuri foarte puține, odată ce ai succes într-un domeniu, poate vrei mai puţin să te implici în altul. Ceea ce văd eu, de obicei, că istorie de succes este tactica paşilor mici.”

Europa Liberă: Cum vezi implementarea acestei tactici a paşilor mici?

Alexandru Valcov: „În primul rând, să fie clar scopul final. De exemplu, noi vrem să eliminăm birocraţia pentru obţinerea paşapoartelor. Am citit că în Finlanda poţi să-ţi reînnoieşti paşaportul doar mergând la un singur terminal. Cred că chestia aceasta ar putea fi făcută şi în Moldova. Şi aceasta observ zilnic când merg la bancă, când merg să-mi preschimb permisul de conducere ş.a.m.d. – sunt foarte mulţi funcţionari publici. Şi cu cât mai mulţi funcţionari publici sunt, cu atât mai mare este riscul pentru corupţie. De exemplu, ar fi unul dintre paşii aceştia: avem planul strategic să eliminăm corupţia total şi vrem să eliminăm zonele de riscuri. Dar cred că ideile acestea nu sunt noi şi au mai fost vehiculate.”

Europa Liberă: Riscurile cele mai mari care ar fi, în opinia ta?

Alexandru Valcov: „Factorii de decizie sunt poate mai puţin interesaţi ca lucrurile acestea să fie implementate. Este un ciclu vicios.”

Europa Liberă: Voi, tinerii, sunteţi preocupaţi de acest vector al politicii externe: încotro Moldova, cu Estul, cu Vestul? Cât de des puneţi în discuţie acest subiect?

Alexandru Valcov: „Cu prietenii mei sunt tabu discuţiile despre religie, politică şi despre situaţia amoroasă a fiecăruia, pentru că discuţiile acestea sunt interminabile, dar oricum discutăm despre subiectele acestea. Şi pot să vă spun sincer, dacă până acum eram înclinat spre gândul că, colacul nostru de salvare este în Vest şi de fiecare dată mă apuca panica când vedeam că Moldova o ia în direcţia Estului sau cum puteam fi acolo duşi cu forţa sau mai puţin cu forţa, acum, de fapt, stau şi mă gândesc că Moldova este ca o piesă mică pe tabla de şah geopolitică. Şi noi avem unele decizii pe care le putem lua pe intern, dar, până la urmă, nu decidem noi complet soarta. Şi cred că faptul că am fost neutri sau pseudo-neutri în ultimii 25 de ani se va menţine aşa şi mai departe. Eu nu văd să o apucăm spre Vest sau spre Est în următorii cinci sau zece ani.”

Europa Liberă: Dacă tu ai fi la guvernare, cum ai gestiona treburile acestui stat?

Alexandru Valcov: „Aş încerca să le uşurez viaţa cetăţenilor. În primul rând, aş face sondaje să văd care sunt priorităţile populaţiei.”

Europa Liberă: Toată lunea va spune: „Vrem pensii majorate. Vrem salarii decente. Vrem locuri de muncă, ca să putem obţine şi salarii bune”.

Alexandru Valcov: „Aş începe prin eliminarea corupţiei.”

Europa Liberă: Toată lumea ştie problemele, dar nu ştie de la ce să înceapă. Sau cine poate să se înhame la jugul acesta al guvernării ca încet-încet să facă ordine în Republica Moldova?

Alexandru Valcov: „Eu cred că problemele critice la noi sunt în educaţie. Cred că a fost un pas foarte bun că, practic, s-a eliminat copiatul la BAC. Următorul pas ar fi să fie făcute mai multe reforme în învăţământ, pentru că în Moldova se cere să ai studii superioare pentru jobul care nu necesită studii superioare şi unde o practică ar fi suficientă. Şi în cazul acesta este înţeleasă motivaţia studenţilor de a obţine diploma cu orice preţ, oricât de înalt ar fi preţul acesta în timp de studii sau în preţ de euro. Şi alt pas ar fi concentrarea pe sistemul judecătoresc, pentru ca poporul să se simtă protejat de stat sau de structurile statului, dar nu să aibă nevoie să apeleze la cineva de fiecare dată.”

Europa Liberă: Pentru tine, tânărul Alexandru Valcov, contează ziua de mâine. Cum vezi tu următorii 25 de ani? Ce ai vrea să se întâmple? Ce trebuie să aibă loc ca despre Republica Moldova să se vorbească de bine?

Alexandru Valcov: „Dacă ultimii 25 de ani nu au dat roade până acum... Şi, de fapt, dacă noi am stagna, încă ar fi un lucru, dar noi mergem mai jos de acolo de unde ne-am pornit şi înrăutăţim situaţia, de fapt, a întregii ţări. Dacă stau să mă gândesc la factorul economic şi dacă stau să mă gândesc la faptul că populaţia noastră scade cu o viteză vertiginoasă, după statistici, nu va rămâne, practic, nimeni aici în următorii 70 de ani. Nu-mi plac revoluţiile şi nu-mi plac chestiile sângeroase şi nu aş vrea ca aceasta să se întâmple în Moldova, dar odată ce ajungi la o anumită perioadă, odată ce cade ultima picătură în pahar, poate ar fi acesta un moment de trezire pentru popor. Deşi noi am avut deja revoluţiile noastre în ultimii 10-15 ai, ceea ce nu a adus schimbări radicale. Ca să fac o concluzie, nu văd într-o lumină foarte pozitivă următorii 25 de ani.”

*

Acum câţiva ani Valentin Dulce se întreba cum să-ţi faci o singură casă pe două maluri ale Atlanticului. Zilele acestea, aflat la Chişinău, ne-a vorbit despre o decizie luată cu întreaga lui familie – pleacă pentru totdeauna peste ocean. La New York se consideră un om împlinit. Din anul 2000 este rezident permanent al Statelor Unite ale Americii după acordarea statutului de azil politic. L-am întrebat ce semnificaţie are pentru el acest pătrar de independenţă a Moldovei.

Valentin Dulce: „A însemnat şi înseamnă o etapă în istoria neamului. Dar dacă la început ne-am pus foarte mari speranţe într-un viitor, în nişte realizări pe toate planurile – economice, financiare, educaţionale, culturale, sociale – cu timpul au început să se spele speranţele, au început să se destrame visurile, datorită faptului că elita politică, clasa politică, care s-a schimbat dintr-o etapă electorală în alta, şi-a găsit obiect de interes, altceva decât prosperarea neamului.”

Europa Liberă: Şi de ce nu a fost pus în capul mesei interesul naţional?

Valentin Dulce: „Există o cultură politică care trebuie cultivată nu un an, nu doi şi poate nu un deceniu. Moldova a fost lipsită de acest privilegiu de a avea o elită politică bine educată. Pe valul de revoltă şi tendinţe de eliberare naţională din anii ’80-’90, au urcat sus câteva personalităţi, dar care uşor-uşor au fost înlăturate, înlocuite cu alte pretinse personalităţi, care au avut alte interese decât cele ale neamului.”

Europa Liberă: Şi atunci vina mai mult o poartă cetăţeanul cu drept de vot, care a delegat în fruntea ţării anumite personalităţi, pretinse personalităţi?

Valentin Dulce: „În mare parte, dar când vorbim despre vina electoratului, trebuie să facem o diferenţiere clară: electoratul din Moldova nu este nicidecum pregătit pentru o alegere logică, o alegere bună, în dese cazuri este manipulat, cumpărat. Sunt folosite anumite tehnologii ca să inducă electoratul în eroare, astfel încât să se obţină rezultatul scontat de cei care pretind la putere. Câte partide politice au trecut, s-au perindat pe arena politică din Moldova, de unele nici nu ne mai amintim, dar au fost la guvernare, au pretins că vor scoate ţara din impas, că vor face poporul să trăiască un trai bogat. Şi unde sunt realizările, unde sunt promisiunile lor? Atunci când alegătorul stă în faţa opțiunii pe cine să aleagă, trebuie să se uite un pic şi în spate: ce am făcut, pe cine am votat. Practic, urmează aceleaşi făgăduinţe care nu se respectă.”

Europa Liberă: Moldoveanul are memorie scurtă şi de aceasta calcă pe aceeaşi greblă, de mai multe ori?

Valentin Dulce: „Eu nu ştiu cum să explic acest fenomen. Voi veni cu un exemplu din viaţa mea personală. M-am întors în Moldova acum ca să-mi văd nepotul, mare bucurie pentru noi, şi în fiecare zi, împreună cu mama-mare, cu bunica, ieşim la Valea Trandafirilor să ne plimbăm. Și, deşi nepotul are trei luni, eu îi vorbesc despre copaci, despre veveriţe, despre melci, despre răţuşte şi îi vorbesc în permanenţă şi el parcă mă înţelege, şi se uită cu ochii la mine. Alături stau mame cu copii de aceeaşi vârstă, poate mai mari şi ronţăie seminţe de floarea-soarelui, vorbesc la telefon ori discută între ele, vorbesc mai puţin cu copiii. Ce vreau să zic prin acest exemplu? Alegătorul nostru, cetăţeanul nostru este cu o cultură redusă, adică nu a fost instruit decenii şi, poate, veacuri la rând cum trebuie să gândească. Noi niciodată nu am avut o aristocraţie a noastră naţională: am fost decapitaţi de intelectualitate la un anumit moment. Și aceasta are răsfrângere asupra evenimentelor care se produc în ultimii ani în Moldova.”

Europa Liberă: Promisiunea electorală costă mult. Pentru că, dacă politicianul nu-şi onorează promisiunea făcută în campania electorală, el trebuie să-şi dea seama că va fi taxat la următoarele alegeri.

Valentin Dulce: „Ar trebui să fie taxaţi, dar mulţi găsesc modalitatea de a trece în alt partid şi cam scapă.”

Europa Liberă: Dar ce e în mintea, în capul politicianului care ştie că trebuie să vină să mai ceară votul alegătorului şi pentru un alt mandat?

Valentin Dulce: „În ţara în care locuiesc acum, în Statele Unite ale Americii, există alte realităţi. Și atunci când vorbim de ţară, de patrie, trebuie să nu uităm că mai există aşa o noţiune cum ar fi statul. Ce înseamnă stat? Statul are grijă de cetăţenii săi. Eu, de exemplu, sunt sigur şi sunt informat despre orice cent pe care îl plătesc impozit. Eu, plătind impozite, sunt sigur că voi fi apărat pe plan intern, pe plan extern, că voi fi cu pensie, că voi avea asistenţă medicală la bătrâneţe, multe, multe, multe. Acestea fac parte şi din programul electoral al unor candidaţi la preşedinţie ori ai partidelor care pretind la Congres ori Senat. Atunci când vine un politician cu promisiuni, ele trebuie să fie bazate pe factori reali. Şi vorbeşte foarte multă lume despre faptul că „uite, ne-au promis cutare şi aceştia vin şi tot aceeaşi promit”. Păi, ei vă cumpără visurile, ei au studiat foarte bine ceea ce doriţi voi, ceea ce voi vreţi să auziţi şi aceasta vă dau, aceasta vă spun. Şi voi, când vă duceţi la urna de vot, mergeţi cu gândul că acela a fost rău, acesta va fi mai bun. Prin ce? Care sunt argumentele? Există atâtea partide politice aici care şi-au făcut drapel din integrarea europeană ori integrarea euroasiatică, ori din unirea cu România, ori din neunirea cu România. Și nu există la nimeni un program economic, social, financiar concret, pe punctişoare să fie explicate pe înţelesul oricui. Dar cu slogane generale poate va mai merge un an sau doi.”

Europa Liberă: În toamnă Valentin Dulce va trebui să aleagă atât preşedintele Statelor Unite ale Americii, cât şi preşedintele Republicii Moldova.

Valentin Dulce: „Da, pentru că am dublă cetăţenie. Și este o datorie a mea.”

Europa Liberă: Este o diferenţă între felul cum îți vei da votul pentru şeful statului american şi pentru şeful statului moldovean?

Valentin Dulce: „Este. Dacă în privinţa viitorului preşedinte pentru care eu voi vota la alegeri sunt absolut determinat în America, în ceea ce priveşte viitorul preşedinte al Republicii Moldova, eu nici nu ştiu care ar fi candidaţii, măcar posibili. Termenul de 30 de zile care se dă pentru agitaţie electorală, pentru mine, care mă consider, totuşi, o persoană mai informată, citită, cu anumită experienţă şi de viaţă, şi de activităţi în diferite domenii, ar fi cam complicat. Ce să zicem despre un om simplu de la ţară? Nu ştiu. Aici legile se schimbă, de la un anotimp la altul. Vorbeam cu un poliţist în serviciu care spunea că îi este foarte greu să lucreze, din simplul motiv că, dacă astăzi acţionează conform prevederilor legale, mâine ar putea fi condamnat pentru aceste acţiuni, pentru că se schimbă mâine legea şi se caută ţapi ispăşitori. Şi atunci la salariul pe care îl au, la condiţiile pe care le au, nici nu prea îşi văd de treabă.”

Europa Liberă: Voi, cei care sunteţi departe de Republica Moldova, peste hotare, deplângeţi situaţia în care s-a pomenit Moldova şi cetăţenii acestui stat?

Valentin Dulce: „Ne pare rău de ce se întâmplă, încercăm să găsim o explicaţie a lucrurilor care se produc aici şi ne este foarte greu de la distanţă să dăm nişte aprecieri. În primul rând, că ele ar fi pur subiective. În al doilea rând, nu prea vedem care este rostul, dacă nu putem influenţa nicidecum viaţa nici politică, nici de alt gen din Moldova.”

Europa Liberă: Cetăţeanul de la firul ierbii cu care discut la sfârşit de săptămână deseori spune că, mai degrabă, ar trebui să vină cineva din afară să guverneze Republica Moldova. Chiar să fie impotent statul acesta ca să-şi aleagă o guvernare care să aducă prosperitate, bunăstare pe masa şi în casa oamenilor?

Valentin Dulce: „Nu cred că nu există o personalitate în Moldova care ar putea să facă regulă.”

Europa Liberă: Dar problema unui lider naţional există?

Valentin Dulce: „Da. Dacă până acum nu s-a găsit un lider capabil să unească toate mişcările de protest care sunt, da, se simte lipsa. Dar există, probabil, undeva cineva care nu s-a manifestat, încă nu doreşte ori este prea timid. Am înţeles că există anumiţi lideri de partide nou formate, bunăoară, Maia Sandu, care inspiră încredere. Și, dacă aş vedea-o în lista de candidaţi pentru alegerile prezidenţiale, probabil, mi-aş da votul anume pentru dumneaei.”

Europa Liberă: O singură persoană ar fi capabilă, în stare să înceapă să schimbe situaţia în bine?

Valentin Dulce: „Categoric nu. Trebuie să aibă o echipă. O echipă ţi-o aduni şi ţi-o alegi după anumite standarde. Aici şi este locul slab în politicul moldav, fiindcă prea s-au făcut şmecheri politicienii noştri, prea sunt bunuţi, atunci când trebuie să se infiltreze într-o structură de partid ori altceva, ca pe urmă să-şi găsească motive să tragă la turta lor. Eu nu ştiu cât de pregătită este Moldova să treacă printr-o terapie de şoc. De exemplu, îmi amintesc în Georgia, când Saakaşvili a venit la putere, s-au produs nişte lucruri nu chiar plăcute pentru o anumită categorie de oameni, de exemplu, atunci când au fost concediaţi câteva sute de mii de poliţişti din vechiul sistem şi reformat Ministerul de Interne. Saakaşvili, având o echipă bună de adepţi, s-a pomenit şi cu o armată întreagă de duşmani. Fiindcă fiecare dintre acei care au fost concediaţi care a luat mită, care s-a ocupat cu contrabanda, pe lângă faptul că el personal îl ura pe şeful statului, mai avea şi soţie, copii, rude, care tot au fost lipsiţi de un oarecare beneficiu. Şi rezultatul care este în Georgia îl cunoaştem. Moldova are nevoie de o terapie de şoc mult mai dură decât a fost în Georgia. Dacă Moldova este gata pentru o aşa stare de lucruri, atunci există o şansă de a supravieţui. Dacă Moldova vrea să meargă pe o cale mai netedă, atunci situaţia pe care o avem astăzi va continua nu puţin timp.”

Europa Liberă: A propos, în ultima vreme se încearcă a se căuta cine e duşmanul Republicii Moldova şi unde trebuie să fie găsit: pe interior sau pe exterior. Care ar fi răspunsul lui Valentin Dulce?

Valentin Dulce: „Să continue căutările, că sunt destui şi în interior, nu mai puţini sunt şi în exterior. Dar căutarea vedeniilor niciodată nu a dus la bine. În primul rând, trebuie restructurate nişte sisteme, nişte structuri de stat, cum ar fi poliţia, Centrul Naţional Anticorupţie, SIS, structuri de forţă care şi-ar spune cuvântul. Şi atunci ei să vorbească, nu fiecare dintre cei care ies la tribună să se dea cu părerea. Rezultate, faptele pe faţă! Și atunci discutăm.”

Europa Liberă: Pe cântar ce trage mai mult acum: Moldova cu un viitor sau Moldova un stat falimentar?

Valentin Dulce: „Vreau să fiu optimist, să cred într-un viitor bun şi Moldova să devină un stat puternic, cu o legislaţie bună, durabilă, logică, dar prea puţin depinde de noi, cei care suntem peste hotare şi care, cu durere de inimă, privim la lucrurile care se produc aici. Depinde de cei care s-au încadrat în politică, mai vechi şi mai noi.”

Europa Liberă: Diaspora ar putea să promoveze câteva figuri importante, care să vină în Republica Moldova şi să ajute la dezvoltarea statului?

Valentin Dulce: „Da, ar putea. Dar nu prea încercaţi să puneţi prea mari speranţe în diasporă. Cei care au plecat sunt dornici de casă, de umbra nucului câţiva ani. După 10-15 ani lucrurile se trec, ei îşi construiesc o altă viaţă, au alte interese. În plus, noi, diaspora din Statele Unite ale Americii, am rămas un pic descurajaţi de faptul că reprezentantul diasporei noastre [Vadim Brînzan] nu a devenit guvernatorul Băncii Naţionale şi am considerat că este cea mai bună candidatură.”

Europa Liberă: Aţi mai putea aduce pe altcineva?

Valentin Dulce: „Da, sunt multe figuri bune, cel puţin în Canada şi în Statele Unite ale Americii. Atât că ar trebui să se vadă o scânteie de speranţă şi de dorinţă arzând în Moldova, ca el să vină cu programul său, va fi poate dur, poate o terapie de şoc extraordinar de dură, dar să fie acceptată. Şi atunci poate s-ar găsi cineva care să vină să facă regulă.”

Europa Liberă: Lumea rămasă aici, acasă, se consideră neputincioasă că ar putea să schimbe lucrurile. Voi aţi fugit din Moldova pentru că v-aţi temut de greutăţi şi vă este frică să vă întoarceţi?

Valentin Dulce: „Ştiţi care a fost primul meu gând ori stare de spirit, atunci când am cumpărat biletele pentru avion ca să vin în Moldova? O stare de frică. Pentru că afli din presă că un pieton a fost spulberat de pe trecerea de pietoni de o maşină, că un copil a fost călcat, că a căzut un copac şi a omorât o femeie, că nuntaşii de la o nuntă s-au otrăvit. Și tocmai ţi-e frică. Dar unde mă duc eu? Ce se poate întâmpla cu mine acolo? E un vid de securitate personală. În America trăim altfel, nu te gândeşti că te poţi otrăvi într-un restaurant, unde ai fost invitat la o ceremonie; nu te gândeşti că, dacă traversezi regulamentar strada, cineva poate să te lovească şi să dispară de la locul accidentului, fără să fie urmărit şi pedepsit.”

Europa Liberă: Cu ce asociezi Republica Moldova? Cu ce o compari?

Valentin Dulce: „În ţara mea, gură de rai odată, / Se zbate visul, / Vrea ca să străbată spre o altă viaţă / Și spre o altă soartă, / Dar trenul e plecat şi e pustie gara. / Nebunilor, voi ce aţi făcut cu ţara?”

Europa Liberă: Valentin Dulce, care mai e şi poet, a fost invitatul ediţiei din această săptămână. De azi încolo, mai mult oaspete va fi Valentin Dulce în Republica Moldova?

Valentin Dulce: „Nu aş vrea să fie aşa, dar aceasta este realitatea. Ne-am clădit o altă viaţă, am obţinut o altă cetăţenie, ne-am stabilit definitiv. În afară de mormintele părinţilor şi nişte doruri mai sentimentale, puţin ce a mai rămas.”

Europa Liberă: Altădată ziceai la acest microfon al Europei Libere că ai două case. Una o vinzi, o laşi altcuiva, ca să rămâi pentru totdeauna în SUA?

Valentin Dulce: „Aş da-o în chirie, dar să ştiu că o dau pe mâinile unui bun gospodar. Aşa e şi cu ţara: aş da-o în chirie, dacă aş şti că o ia un bun gospodar.”

XS
SM
MD
LG