Linkuri accesibilitate

Marina Barbălată: „Încet-încet, această conştientizare a problemelor de mediu ajunge la populaţie”


La mina de cupru Roșia Poieni, din Munții Apuseni

La mina de cupru Roșia Poieni, din Munții Apuseni

În dialog cu directoarea executivă Greenpeace Romania despre „un specific est-european” al luptei pentru protecția sistemului planetar.

Organizația internațională pentru apărarea mediului Greenpeace a sărbătorit recent un sfert de secol de când și-a deschis una din primele filiale din estul și centrul Europei – cea de la Praga. De atunci, organizația cunoscută pentru protestele ei spectaculoase – criticate de unii ca fiind prea „directe” – și-a extins prezența în fostul spațiu comunist, inclusiv în România, o țară cunoscută atât pentru natura ei extraordinar de frumoasă, cât și pentru amenințările neobișnuit de mari la adresa mediului. Într-un interviu telefonic am întrebat-o pe directoarea executivă Greenpeace Romania, Marina Barbălată, dacă există un specific est-european al luptei pentru protecția sistemului planetar.

Marina Barbălată: „De departe, probabil, problema cea mai mare de mediu cu care se confruntă umanitatea în acest moment este încălzirea globală, iar consecinţele acesteia le vedem peste tot în lume şi le vedem, evident, şi în Centrul şi Estul Europei. Iar în România sunt observabile în anumite practici iresponsabile de mediu, de exemplu, în ultima vreme, cu inundaţiile care au avut loc în ţară şi alunecările de teren care au urmat acestora. Este clar că felul în care au fost administrate pădurile respective lasă de dorit. Sunt probleme evidente pe care le împărtăşim cu restul lumii şi sunt probleme care se deduc şi din felul în care pădurile au fost administrate la noi şi nu numai pădurile, apele industriale ş.a.m.d.”

Europa Liberă: Există unele sondaje de opinie care arată că, în vreme ce în vestul Europei, de exemplu, foarte mulţi oameni cred că principalul pericol legat de mediu este al schimbării climatice, în estul Europei aceasta nu e chiar prima preocupare a oamenilor la sondaje. Mai degrabă, calitatea aerului este pe primul loc, calitatea apei ş.a.m.d. Există o mică rămânere în urmă în ce priveşte conştientizarea în societate a acestui pericol?

Marina Barbălată

Marina Barbălată

Marina Barbălată: „Presupun că da, nu pot să vorbesc pentru toate statele din Europa Centrală şi de Est. În România chiar citeam un sondaj Eurobarometru de săptămânile trecute în care românii percepeau ca trăind în cea mai poluată şi din punct de vedere al aerului, şi din punct de vedere al calităţii apei ţară din Uniunea Europeană. Şi cumva se reflectă aceasta şi în realitatea de aici, practic, România este pe ultimul loc în Uniunea Europeană la gradul de reciclare. Evident că toate lucrurile acestea sunt cumulate şi evident că şi în cadrul mentalităţilor lucrurile acestea se reflectă. Pe de altă parte, încet-încet putem observa şi câţiva paşi în direcţia pozitivă. Poate nu se traduc evident într-o definire a înţelegerii sau a percepţiei ca fiind urgentă a fenomenului schimbărilor climatice, dar, de exemplu, anul trecut la Bucureşti 20 de mii de oameni sau mai mult au ieşit pe stradă pentru a cere o protecţie efectivă a pădurilor. Lucrurile sunt legate. Și încet-încet eu cred că această conştientizare a problemelor de mediu ajunge la populaţie, indiferent care este topul sau prioritizarea lor.”

Europa Liberă: Cât de gravă este, până la urmă, problema pădurilor din România? Continuă defrişările ilegale, chiar după ce lumea a început să afle ce se întâmplă? Care e, de fapt, situaţia acum?

Marina Barbălată: „Din păcate, da, defrişările sau tăierile ilegale continuă. Un studiu recent al Greenpeace arată că în 2015, practic, autorităţile au identificat 100 de cazuri de tăieri ilegale în fiecare zi, la nivel naţional, ceea ce este o rată în creştere de la 60 aproximativ în perioada 2013-2014 în cazul tăierilor ilegale pe zi. Problema cea mare este că România îşi pierde pădurile valoroase într-o rată alarmantă. Și asistăm în ultimii ani la dispariţia [pădurilor] prin practici forestiere iresponsabile, prin tăieri la ras, inclusiv în zone protejate, prin tăieri ilegale, printr-o legislație slabă şi o proastă aplicare a legislaţiei. În ultimii 20 de ani asistăm la o pierdere treptată şi o degradare a situației pădurilor din România. Practic, datele oficiale arată că în perioada 2008-2012 anual au dispărut circa 8,8 milioane de metri cubi de lemn ilegal din pădurile României. Aşadar, situaţia nu este una bună. Un pas înainte făcut la nivel de autoritate a fost instituirea radarului pădurilor, un instrument prin care putem verifica legalitatea unui transport de lemn. Și acest instrument se pare că începe să dea roadă. Anul trecut au fost aproximativ 50+ de apeluri la acest număr de telefon, dar problema rămâne. Şi, cu siguranţă, ne trebuie o strategie. Și, pe lângă o viziune de termen lung, ne trebuie nişte paşi concreţi, luaţi repede pentru a curma această problemă extrem de gravă.”

Europa Liberă: Există deja o legislaţie bună pentru protecţia pădurilor, dar nu se aplică, înţeleg bine?

Marina Barbălată: „Legislaţia există, ar putea fi mai ambiţioasă decât este, întotdeauna este loc de mai bine. Dar într-adevăr, la felul în care este uneori aplicată sau la felul în care sunt sancţiunile aplicate, sau la felul în care este urmărită aplicarea legii, lucrurile lasă de dorit. Aceasta nu înseamnă că per total legislaţia este strălucită. De exemplu, România nu are o strategie forestieră naţională şi deocamdată actualul minister nu a propus un asemenea text. În Programul naţional de împăduriri suntem mult în urmă, practic, în ultimii ani împădurim cam patru mii de hectare anual şi până în 2035, conform Codului Silvic, ne-ar trebui să fie împădurite două milioane de hectare. Din nou, viziunea sau legislaţia pe hârtie sună bine, dar practica lasă de dorit.”

XS
SM
MD
LG