Linkuri accesibilitate

Condiţiile de liberare anticipată: prea puţin, prea târziu


„Mari scriitori” ai pușcăriilor...

„Mari scriitori” ai pușcăriilor...

O ordonanţă guvernamentală îşi propune să tempereze elanul scriitoricesc al puşcăriaşilor şi al îndrumătorilor acestora, modificând articolul 96 al Legii referitoare la regimul pedepselor.

De la sfârşitul lunii august, viaţa puşcăriaşilor de lux s-ar putea schimba sau cel puţin condiţiile de liberare. Şi-aşa păreau să-şi facă pedepsele la fără frecvenţă, de multe ori amânând la nesfârşit momentul arestării sau al pronunţării sentinţei definitive. Ordonanţa adoptată de guvern e în dezbatere publică de câteva luni, după ce s-a descoperit că sute de puşcăriaşi de lux munceau cu râvnă intelectuală pentru a-şi reduce uneori la sfert pedepsele.

Imunitate şi inventivitate

Principala grijă a marilor şi micilor corupţi a fost mereu cum să scape de cercetarea penală, de judecată şi, în ultimă instanţă, de pedepse. Parlamentarii şi-au întărit cum au putut imunitatea, susţinând că aleşii ar trebui protejaţi de ingerinţele procurorilor care ar fi, nu odată, manipulaţi politic. Magistraţii s-au susţinut parcă necondiţionat unii pe alţii. Iar politicienii mai mărunţi sau oamenii de afaceri au reuşit, de multe ori, să scape de efectuarea pedepselor invocând boli inventate sau fiind pur şi simplu lăsaţi să plece nestânjeniţi în ţări cu care România nu are tratate de extrădare.

Mulţi spun că activitatea Direcţiei anticorupţie este inutilă de vreme ce oamenii prinşi cu ocaua mică nu fac puşcărie sau o fac la domiciliu, în spital sau cu mari pauze de recuperare. Administraţia penitenciarelor a secretizat documentele din care am putea afla care este viaţa de zi cu zi a celor mai sonore nume de prin puşcării. Dar nu e greu să ne dăm seama cum arată. Elena Udrea sau Adrian Năstase şi-au întreţinut aproape zilnic paginile de socializare, blogurile şi chiar rubricile din presă cu articole, reflecţii şi intervenţii, semn că se aflau la un click distanţă de libertate şi că accesul lor la computer şi internet era neîngrădit. De asemenea, mogulii fotbalului sau capii grupărilor mafiote au avut mereu o viaţă de celulă relaxată, şi-au putut pune afacerile în ordine şi şi-au mărit averile sau chiar familia cu noi progenituri.

Căldură mare la închisoare

În închisori este aglomeraţie de vedete. Cum s-ar spune: La muncă multă mături mult. Aproximativ o sută de parlamentari au probleme mai mici sau mai mari cu legea. Lor li se adaugă alţi politicieni de la palierele inferioare, demnitari de toate categoriile, din toate ministerele şi din toate guvernările postdecembriste. Criteriile de incompatibilitate sau codul moral adoptat de unele partide au fost inutile. Pe mulţi alţii, votul colegilor parlamentari i-a salvat de urmărirea penală. Nu pe toţi. Aşa se face că nu există partid să nu aibă grup parlamentar la închisoarea Jilava.

Până mai ieri (adică până în februarie, când s-a dat o ordonanţă care suspendă prevederile Legii referitoare la regimul pedepselor) îţi trebuia ceva creativitate pentru a scăpa de grosul pedepsei. Două sute de puşcăriaşi au publicat în 2014 şi 2015 peste 400 de titluri şi nu doar la edituri fantomă, ci şi la unele cu prestigiu academic. La banii plătiţi, cărţile erau publicate automat, fără vreun filtru editorial. E drept că pentru calitatea lor ştiinţifică se puneau chezaşe comisii asezonate cu nume prestigioase iar cărţile erau deseori însoţite de aprecieri critice care le puneau în valoare calităţile, dar, după cum s-a dovedit, dacă ai bani, nu e greu să cumperi ceva geniu ştiinţific şi valoare mondială “fără număr”. Din acest fluviu care părea de nesecat s-au născut pitoreştile cărţi ale lui Gigi Becali, personaj care recunoaşte că paginile fără poze îl plictisesc şi că a fost ajutat de îndrumătorii săi ştiinţifici să-şi facă norma de ştiinţă. Şi-a pus numele pe aceste cărţi pentru că legea, generoasă, îl ajuta să scape mai repede din puşcărie în caz că era creativ. Din colaborarea fructuoasă s-au născut cele cinci cărţi care l-au ajutat să iasă cu cinci luni mai repede la lumină.

Gândirea te eliberează

Legea referitoare la regimul pedepselor şi a măsurilor privative de libertate prevede la articolul 96 care sunt condiţiile de eliberare condiţionată. Nu odată s-a spus că această lege a fost propusă şi votată de oamenii PSD-ului gândindu-se la propriile dosare penale aflate în lucru.

Dar care sunt condiţiile pentru eliberarea anticipată? Puşcăriaşul poate munci şi, în funcţie de condiţiile de muncă ( remunerată sau nu, de zi sau de noapte) este scutit de parte din pedeapsă. De asemenea, dacă se şcolarizează, pentru fiecare an de studiu pedeapsa lui va scădea cu o lună. Şi, în fine, poate cere eliberarea anticipată „în cazul elaborării de lucrări ştiinţifice publicate sau invenţii şi inovaţii brevetate, considerându-se 30 de zile executate, pentru fiecare lucrare ştiinţifică sau invenţie şi inovaţie brevetate” ( art. 96, lit.f) Pentru mulţi politicieni, demnitari sau vedete nimerite din lăcomie, prostie, abuz şi corupţie la puşcărie, cea mai atractivă nu a fost soluţia muncii considerată obositoare şi neproductivă, ci aceea a conceperii unor lucrări ştiinţifice.

În România unde multe oficialităţi se fălesc cu lucrări ştiinţifice plagiate al căror scop nu este altul decât să bifeze condiţiile de angajare sau să ridice statutul social al recipientului, lucrările ştiinţifice nu au un prestigiu prea mare. Poţi găsi pe Internet zeci de firme care să-ţi scrie tot ce vrei, de la lucrarea de diplomă până la doctorat sau tratate ştiinţifice fără de care nu-ţi poţi lua gradele didactice universitare. Ţi se promit seriozitate, discreţie şi „contribuţie personală sută la sută.” Sumele plătite pentru aceste lucrări nu depăşesc două-trei sute de euro. Aşadar, nu e nicio greutate să găseşti pe cineva care să-ţi pună cărţile pe masa comisiei de liberare. Singurul lucru pe care trebuie să-l scrii din acele lucrări este cecul cu care plăteşti scriitorul. S-a ajuns aici din cauza stării jalnice a educaţiei şi din pricina sentimentului de impunitate pe care-l au demnitarii care au înlocuit de multă vreme meritocraţia cu birocraţia, corupţia, nepotismul şi, nu în ultimul rând, furtul intelectual. Poate de aceea România nu are decât patru universităţi în topul mondial al celor mai bune 500 de universităţi. Cert este că această condiţie de eliberare condiţionată, aceea a muncii intelectuale, a fost cea mai atractivă pentru sute de demnitari, afacerişti sau persoane publice ajunse în puşcărie.

DNA a început în ianuarie investigaţiile pentru a afla cine şi de ce s-a încumetat să fie îndrumător ştiinţific în cazul sutelor de scriitori penali. Nu trebuie să vă mire că mulţi dintre aceştia sunt cadre didactice universitare cu titluri doctorale, înalte feţe bisericeşti, cercetători şi specialişti. Numele lor revin cu obstinaţie pe listele îndrumătorilor ştiinţifici ai penalilor, semn că erau agreaţi de puşcăriaşi care şi-i schimbau de la unul la altul. O altă dovadă că sistemul universitar românesc e la pământ. Pe baza acestor lucrări, puşcăriaşii de lux au scăpat de zeci de ani de zile de închisoare dând senzaţia că legea şi executarea ei sunt facultative şi, ca şi alte obligaţii, pot fi ocolite. Iar universitarii care le-au girat capodoperele au scăpat fără pedeapsă şi nici prestigiul lor ştiinţific nu a avut prea mult de suferit. Sunt, în continuare, universitari, doctori, cercetători şi specialişti apreciaţi de lumea lor profesională. Toată lumea se descurcă cum poate.

Izvorul de creativitate ameninţă să sece

Această activitate lucrativă a fost suspendată la începutul anului. Au urmat câteva luni de confuzie. Lucrurile vor sta, de azi, altfel. Noua ordonanţă îşi propune să tempereze elanul scriitoricesc al puşcăriaşilor şi al îndrumătorilor acestora, modificând articolul 96 al Legii referitoare la regimul pedepselor. Principala mare modificare este că „în cazul elaborării de lucrări științifice publicate sau invenții brevetate, considerându-se 20 de zile executate pe întreaga durată a executării pedepsei, inclusiv în cazul pedepselor contopite, indiferent de numărul lucrărilor științifice sau a invențiilor realizate”. De asemenea, caracterul ştiinţific al lucrării, care era prezumat până nu demult de acceptul colegiului editorial şi de prestigiul îndrumătorului, este stabilit, de astă dată, de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice, iar lucrările nu pot fi elaborate decât în domeniile stabilite de nomenclator. Comisia din penitenciar nu poate să-şi dea acceptul pentru eliberarea înainte de termen decât după ce primeşte avizele de specialitate. Prevederile acestei ordonanţe ar urma să intre în vigoare de pe 31 august, adică la scadenţa ordonanţei prin care au fost suspendate efectele Legii 254.

Sunt, aşadar, condiţii dure care vor creşte nivelul intelectual al cărţilor scrise în închisoare sau îi vor face pe puşcăriaşii de lux să se orienteze către munca fizică pentru că pedeapsa poate să scadă garantat, mai repede şi mai simplu. Mai bine mai târziu decât niciodată. De altfel, mulţi dintre cei care au scăpat prin această găselniţă universitară sunt prinşi în alte dosare şi ar putea ajunge din nou în puşcărie unde, date fiind noile condiţii, creativitatea lor să sece. Pe de altă parte, dacă e să vedem şi partea goală a paharului, comisiile de evaluare ştiinţifică, indiferent cum se numesc, nu reuşesc nici măcar să anuleze lucrările de doctorat plagiate, chiar şi în cazul în care furtul este dovedit cu asupră-de-măsură. Au fost inventate fabrici doctorale în academii şi şcoli superioare obscure, iar România a ajuns să se căptuşească, în doar două decenii şi jumătate, cu zeci de mii de doctoranzi şi sute de mii de masteranzi, cu mult mai mult, proporţional vorbind, decât Germania sau Franţa.

Este prea puţin, prea târziu. Au scăpat peşti mari din închisoare şi e neclar dacă legea va putea acţiona retroactiv, în cazul lucrărilor deja publicate înainte de ordonanţa care suspenda prevederile legii. Mai e de văzut în ce măsură politicienii vor fi de acord cu această modificare. Guvernul s-a grăbit să adopte această ordonanţă în ultima zi de lucru în plen a Parlamentului, pentru că în timpul vacanţei parlamentare, pentru prima dată în ultimele două decenii, nu poate adopta ordonanţe de urgenţă aşadar Legea 254 ar fi devenit aplicabilă fără să se mai poată face ceva. Dar după cum am spus, Ordonanţa ar putea să aibă un efect limitat şi să descurajeze creativitatea puşcăriaşilor cu dare de mână doar temporar, până în toamnă, când va fi votată în plenul parlamentar şi, ţinând cont de ultimele legi de exonerare de răspundere penală adoptate, nu e greu de presupus ce decizia ar putea lua.

XS
SM
MD
LG