Linkuri accesibilitate

Adevărul este, așa cum a repetat-o și premierul britanic David Cameron, că „nimeni nu știe ce se va întâmpla”.

48 de milioane de britanici erau așteptați astăzi să decidă prin vot dacă vor ca țara lor să rămână sau să iasă din Uniunea Europeană. Urnele se închid la miezul nopții, după ora Moldovei, iar primele indicii încotro înclină votul ar putea să apară în zori.

Inainte de a explica diferitele variante posibile ale relațiilor Marii Britanii cu Uniunea Europeană, după un eventual divorț, trebuie subliniat că președintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker a repetat ferm, miercuri, că dacă alegătorii britanici decid să părăsească Uniunea Europeană, atunci nu va exista nici o nouă negociere cu Marea Britanie. „Out is out”, a spus Juncker. Afară e afară.



Adevărul este, așa cum a repetat-o și premierul britanic David Cameron, care e la originea întregii drame, că „nimeni nu știe ce se va întâmpla”.

In cazul rămânerii în UE, Comisia Europeană va lansa rapid inițiativele legislative pentru a aplica reformele obținute de David Cameron în negocierile sale cu ceilalți 27 de lideri în luna februarie. Cel mai mult va fi solicitat cabinetul Comisarului european pentru afacerile sociale, Marianne Thyssen. Ea va trebui să introducă în legislația europeană perioada de așteptare de patru ani care le va fi impusă lucrătorilor europeni înainte de a putea beneficia de alocații sociale in Anglia.

In general, se poate considera că rămânerea Angliei va duce la o Europă mult mai „britanică” decât cea actuală.

In caz de victorie a Brexit-ului, a ieșirii din UE, vor trebui redefinite în profunzime relațiile Londrei cu Uniunea Europeană, iar singurele modele de adoptat sunt modelul norvegian, modelul canadian și cel elvețian.

Norvegia, precum Islanda și Liechtenstein, face parte din Spațiul Economic Comun cu UE. Norvegia e mult mai integrată cu UE decât ar fi Marea Britanie după ieșire, pentru că a aderat deja la Schengen și la Europol, ceea ce Anglia nu dorește. Norvegia contribuie de asemenea la bugetul UE.

Canada și Elveția în schimb au preferat să semneze doar tratate bilaterale, cu fiecare din țările membre in UE, ceea ce este un proces lung și anevoios.

Conform Tratatului de la Lisabona, o țară care dorește să părăsească UE dispune de o perioadă de doi ani pentru a-și negocia ieșirea. Acei doi ani se calculează începând din momentul în care țara depune cererea oficială în acest sens… ceea ce înseamnă că viitorul guvern britanic ar avea tot interesul să tărăgăneze lucrurile și să nu depună o cerere prea rapid.

„Viitorul guvern”, într-adevăr, pentru că în cazul unui Brexit David Cameron va fi forțat să demisioneze foarte rapid. Cameron va trebui să demisioneze chiar si dacă parlamentul britanic decide să nu valideze referendumul. Asta pentru că nimic nu ar obliga parlamentul de la Londra să traducă referendumul în text de lege. Acest referendum are o natură strict consultativă și, deși poate părea de neconceput ca un vot negativ să nu aibă consecințe imediate, mai ales dată fiind amploarea pasiunilor politice și sociale generate până acum, în mod tehnic parlamentul va trebui să voteze asupra validării legale a referendumului știind că larga majoritate de deputați eurofili ar vota pentru rămânerea în Uniunea Europeană… cu toate tensiunile politice interne sporite care s-ar declanșa de aici.

In sfârșit, în caz de ieșire din UE, există riscul enorm al dezmembrării Marii Britanii, căci Scoția s-ar vedea atunci tentată să organizeze la rândul său un nou referendum asupra independenței pentru a rămâne în UE.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG