Linkuri accesibilitate

Un punct de vedere săptămânal semnat de scriitorul Vitalie Ciobanu.

Cazul Filat analizat în comentariul săptămînal al publicistului Vitalie Ciobanu:

Este interesant să observăm evoluția din acest moment a două personaje care și-au disputat întâietatea în peisajul politic moldovean în perioada de după 2009. Vlad Filat, fost premier și fost președinte PLDM, se află de peste opt luni de zile în arest preventiv, a făcut greva foamei - la ultima înfățișare la proces și-a pierdut cunoștința -, și cu toate acestea procurorii și judecătorii vor să-i scoată cât mai grabnic o sentință de condamnare. Nu se știe în baza căror probe - în presă au răzbătut sume modice în comparație cu abisul miliardului furat, deși procurorii țin morțiș să lege numele fostului lider PLDM tocmai de „jaful secolului”.

Faptul că judecătorii nu acceptă ședințe publice, deschise, cerute de inculpat, de avocații acestuia, de societatea civilă și de comunitatea internațională, încarcă acest proces de suspiciuni și nu puțini au afirmat că asistăm la o execuție, la o vendetă în care sunt antrenate instituțiile statului.

Celălalt actor important al vieții politice din Moldova, Vladimir Plahotniuc, care a trăit mult timp dintr-o mitologie a acțiunilor și combinațiilor ilegale, încearcă în ultimele luni să iasă la suprafață, să devină o persoană publică. După ce a ratat funcția de premier – respins de președintele Nicolae Timofti, care s-a opus șantajului grație asigurărilor primite din partea ambasadorilor occidentali de la Chișinău –, magnatul Plahotniuc nu a renunțat la ambiții și are o activitate prodigioasă la nivel de imagine. A apărut la o întrunire simandicoasă, organizată la sfârșit de mandat de ambasadorul unei țări vecine și prietene, s-a lăsat filmat și a dorit ca vorbele sale de mulțumire adresate gazdei evenimentului să fie auzite și înregistrate. Nu știm dacă apariția sa la acea recepție a fost regizată – așa cum pretind adepții scenariilor conspiraționiste – sau dacă a fost o decizie spontană, și nu știm dacă domnul ambasador a fost neapărat bucuros de această întâmplare, dar este cert că Plahotniuc a ținut să puncteze cu acest prilej, afișându-se într-un mediu cu diplomați, intelectuali și în general cu lume bună din Chișinău.

Tot Vladimir Plahotniuc apare în interviuri de presă minuțios apretate, în care ține să afirme că este gata să-și asume un rol decisiv pentru destinul Moldovei – e interesant din ce calitate oficială face asemenea afirmații, pentru că funcția de vicepreședinte PD nu mi se pare chiar o culme! –, că este gata pentru schimbări care să aducă o viață mai bună cetățenilor. Plahotniuc ironizează pe seama clasei politice (una care vorbește mult, dar nu-și ține promisiunile) și face din ochi publicului. Afirmă că nici el, vicepreședintele PD, nu trebuie crezut pe cuvânt, ci trimis la muncă – iată un truc retoric sugerat de redactorii săi de imagine: să încerci să pari hotărât, relaxat, lipsit de complexe, să apuci primul prăjina... Subiectele care l-ar putea vulnerabiliza sunt cu grijă evitate de intervievatori. Or, s-ar fi putut găsi destule numai în legătură cu miliardul furat: să fi fost întrebat „coordonatorul executiv” despre suspiciunile care planează asupra sa în această privință, despre inacțiunea instituțiilor care nu și-au făcut datoria cum nu și-o fac nici azi, despre procesul judiciar cu elemente de Ev Mediu intentat lui Vlad Filat, despre ciudatul „autodenunț” al lui Ilan Shor, care în loc să fie arestat pentru că a umblat cu mita pe la politicieni, este lăsat să devină primar și chiar ales lider al unui partid pro-rus ș.a.

Nu primim răspunsuri la întrebări ce n-au fost puse, avem în schimb străduința unui om care vrea să pară altceva decât este - o încercare cu foarte mici șanse de reușită, pentru că rolul crucial al magnatului Plahotniuc în configurarea peisajului politic actual din Republica Moldova e bine cunoscut și în țară, și în străinătate. Nu oricine e în stare să încropească o „majoritate absolută”, spărgând fracțiuni parlamentare, și nu oricine, după o asemenea lovitură, mai e în stare să-i convingă pe occidentali să îi acorde credit. Vom vedea cât credit și pe ce durată…

Deocamdată, rămânem cu strigătul de disperare al deputatei PLDM Maria Ciobanu, care îi întreabă pe cei care au profitat de relația lor cu fostul premier pentru a se îmbogăți, dacă mai au mustrări de conștiință când văd la ce tratament înjositor este supus Vlad Filat?

Două personaje pe scena politică din Moldova, care arată lipsa noastră de evoluție, băltirea în aceeași zeamă mediocră și fetidă, în care cel care formulează la urmă și mai tare crede că a câștigat confruntarea…

În afara duelului Plahotniuc-Filat, pe care mulți îl califică drept o simplă rivalitate politică, moldovenii chibițează pe marginea alegerilor prezidențiale din toamnă. Candidatul stângii, Igor Dodon, ne relatează consecvent despre participarea sa la forumul economic din Sankt-Petersburg - un fiasco, așa cum scrie toată presa occidentală (mai ales că sancțiunile împotriva Rusiei tocmai au fost prelungite), dar nu vom găsi acest calificativ - „fiasco” - în însemnările lui Dodon. El ne vorbește despre întâlnirea sa emoționantă cu niște moldoveni stabiliți în Karelia și ne îndemna o dată în plus să mizăm pe partenerul strategic cu Rusia – „opțiunea câștigătoare” pentru Moldova. Într-un mediu politic normal, adică evoluat, nimeni n-ar băga în seamă agitația patetic-ridicolă a lui Dodon. Numai că la noi lucrurile stau exact pe dos și nu poți face abstracție de cel care momentan conduce în sondaje.

Aspiranții de pe dreapta la fotoliul prezidențial se mai află în tatonări și evaluări de poziții. Noul președinte al PLDM, fostul ministru al Apărării Viorel Cibotaru, tot el și un apreciat analist politic, a declarat că partidul său pe care își propune să-l scoată din starea de colaps este gata, de asemenea, să susțină un candidat unic al opoziției proeuropene, antioligarhice. Cibotaru consideră că un bun candidat al dreptei ar putea veni și din afara partidelor, un intelectual cu autoritate care să aibă o largă susținere populară. Este o opțiune discutabilă, cum sunt și altele, pentru că e greu să crezi că liderii opoziției, cu șanse la o candidatură prezidențială, se vor grăbi să cedeze întâietatea unui om din afara spectrului politic.

Acest lucru nu s-a întâmplat în toată istoria de până acum a Republicii Moldova – un prezidențiabil din rândurile societății civile -, de ce s-ar întâmpla în 2016? Pe de altă parte, așa cum observă mai mulți comentatori, există și riscul ca desemnarea unui singur candidat al opoziției de dreapta, împotriva stângii și a oligarhatului moldovenesc, să fie zădărnicită prin tertipuri juridice. Puterea nu-și va face scrupule să găsească motive pentru a descalifica un adversar redutabil, puternic, capabil să-i încurce ițele. Eliminarea din alegeri, în noiembrie 2014, a partidului condus de Renato Usatîi, ca și limita de vârstă impusă arbitrar de Curtea Constituțională candidaților la alegerile prezidențiale, este un precedent ce poate fi oricând activat. Justiția, instituțiile statului moldovean reacționează doar în anumite împrejurări și cu o anumită dedicație, cum bine se știe.

Dl. Plahotniuc ne asigură în interviurile sale surâzătoare că alegerile prezidențiale se vor ține. Foarte bine. Numai că până la ele mai trebuie să ajungem. Ajutorul financiar din Occident, inclusiv cel din România, întârzie. Un acord cu FMI este încă departe, spun specialiștii. Între timp trebuie plătite salariile și pensiile, iar deficitul bugetar, pus pe seama finanțărilor externe, nu va fi acoperit. Nu cred că poți salva o țară prin campanii de imagine. E ca și cu propaganda lui Putin din Rusia: la un moment dat, frigiderul devine mai convingător decât televizorul. Și atunci ce vei face?

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG