Linkuri accesibilitate

Branko Soban: „Din păcate nu prea există libertate a presei în Rusia de astăzi. Jurnaliștilor le e frică să scrie adevărul” (VIDEO)


Interviu cu fostul corespondent la Moscova al publicației slovene „Delo”.

Presa, a patra putere în stat. Cum a împiedicat un jurnalist sloven Rusia să preia președinția APCE?

Branko Soban este un jurnalist sloven care lucrează la cel mai citit ziar din Slovenia: „Delo”. Între 1991 și 1995 a fost corespondent in Cairo, iar din 1996 până în 2001 la Moscova. De 10 ani Branko este pe lista neagră a Kremlinului, care nu a tolerat articolele sale critice la adresa politicii externe a Rusiei, mai ales în Cecenia. În anul 2009, un articol din „Neuer Züricher Zeitung”, în care jurnalistul sloven făcea un portret al candidatului Rusiei la președinția APCE (președintele Comisiei de Politică Externă din Duma de Stat, Mihail Marghelov, apropiat al lui Putin și promotor al războiului din Cecenia), a avut un impact fără precedent în istoria organizației: membrii Adunării Parlementare au refuzat votarea acestuia, preferând un altul.

Europa Liberă: Branko, ești o legendă în Slovenia, dar și aici, la Strasbourg, în comunitatea de jurnalisti europeni. Cu toate acestea (sau poate tocmai de aceea?) numele tau se află pe lista neagră a europenilor interziși în Federația Rusă. Cum așa?

Branko Soban: „Este o poveste lungă și complicată. Intre anii 1996 și 2001 am fost corespondentul publicație „Delo” la Moscova. Articolele mele erau foarte critice la adresa Kremlinului, mai ales cu privire la politica rusă din Cecenia. Am vizitat Cecenia de multe ori, așa cum am vizitat și alte republici caucaziene. De asemenea, am fost foarte critic în scrierile mele asupra politicii ruse în Balcani. După ce plecarea lui Boris Elțîn de la putere, libertatea presei a început să fie din ce în ce mai restrânsă. Autoritățile urmăreau ce scriam. Mă monitorizau. La un moment dat m-au invitat la Ministerul de Externe. Apoi m-au mai invitat o dată. Acolo au încercat să mă convingă să îmi schimb abordarea. A fost un fel de incercare de a-mi spăla creierul. În 2001 mandatul meu s-a terminat. Am revenit în țara mea, iar după câțiva ani șefii mei mi-au propus să revin la Moscova. Spre surprinderea noastră, nu am mai primit viză, iar autoritățile ruse mi-au refuzat acreditarea. Se întâmpla în 2006. Iată, s-au scurs 10 ani de când mi s-a interzis să călătoresc în Rusia.”

Europa Liberă: Ești unul dintre jurnaliștii care a demonstrat ce putere are presa, care este dimensiunea sintagmei „presa, a cincea putere în stat”. Un articol de-al tău a schimbat planurile unora de a prelua șefia APCE, modificând, așadar, piramida puterii la nivelul unei instituții internaționale. Se întâmpla în anul 2009, după ce ai publicat un articol în „Neuer Züricher Zeitung” (NZZ). Deci, cum a fost?

Branko Soban: „În acel an se alegea un nou președinte al APCE, iar unul dintre candidații cu șanse mari era Mikhail Marghelov, președintele Comisiei de Afaceri Externe din Senat, Camera Superioară a Parlamentului rus. Când am auzit de această candidură, nu mi-a venit să cred că un astfel de om va deveni președintele unei organizații care luptă pentru democrație, domnia legii și drepturile omului. Îl cunoșteam pe Marghelov din 1999, de pe vremea când eram corespondent la Moscova, la începutul războiului din Cecenia. Era porta-vocea Kremlinului, făcea declarații stupefiante, spunea că femeile cecene plâng doar în fața camerelor de luat vederi, și multe altele. Am discutat aceste lucruri cu o serie de deputati elvețieni, membri ai APCE, iar apoi am decis să public tot ce știu despre Marghelov in NZZ. Articolul meu a fost tradus în mai multe limbi și distribuit întregii Adunări Parlamentare, la Strasbourg. Când au văzut cine este Marghelov, membrii APCE au decis să schimbe regulile de alegere a unui președinte APCE. Cariera europeană a domnului Marghelov a fost ruinată. În locul acestuia a fost ales dl Maria de Puci, din Spania.”

Europa Liberă: Mi-ai spus înainte de interviu că, să fii jurnalist la Moscova este cea mai mare provocare a unui jurnalist. Ne poți explica de ce?

Branko Soban: „Sigur. URSS-ul a fost cea mai închisă țară din lume. O dată cu venirea lui Elțîn, Rusia s-a deschis lumii, jurnaliștilor. Era o oportunitate extraordinară să o descopăr, să călătoresc, sa o cunosc, să o înțeleg. Am călătorit mult, am vizitat aproape toate fostele republici sovietice, toate cele 15 foste republici, acum state independente, Am vizitat tot ce se putea, de la Siberia la Vladivostok. Am vizitat și toate țările cauzaziene.”

Europa Liberă: Cum era viața unui jurnalist străin în timpul lui Elțîn, și cum s-a schimbat după venirea lui Putin la putere?

Branko Soban: „Este o diferență foarte mare și o poți simți și înțelege la adevărata dimensiune doar dacă trăiești în Rusia. Eltîn este criticat astăzi foarte tare, dar lumea uită că a fost o perioadă de reală libertate în Rusia. După căderea URSS, aceea a fost perioada de libertate a presei, cu adevărat. Existau ziare independente, existau televiziuni independente, urmăream cu atenție și nerăbdare reportajele foarte bune ale postului NTV (Nezavisimaya TV). Când Putin a venit la putere, această libertate a fost reprimată. Eram acolo când oamenii lui Putin au ocupat pur si simplu clădirea NTV, și au pus acolo oameni aserviți puterii. Ca jurnalist am simtit acut această schimbare și faptul că libertatea de expresie nu a mai existat.”

Europa Liberă: Înțeleg că pentru jurnaliști a fost o schimbare dramatică. Dar pentru populatie cum a fost? Faptul că jurnaliștilor li se închidea gura sau erau harțuiți și oprimați era acesta un subiect de interes pentru populație? Stârnea vreun fel de reacție din partea publicului?

Branko Soban: „Situația în Rusia este foarte complicată și complexă. Au vrut schimbare după anii grei din timpul URSS, după gulag etc. Voiau schimbare. Dar schimbarea se face în timp. Nu se poate face peste noapte. Tranziția este foarte dureroasă, durează mult. Văd asta inclusiv în țara mea, Slovenia, precum si in altele din estul Europei. Instalarea democrației nu se face peste noapte, și este un proces dureros. Oamenii au sperat să se intâmple repede și fără dureri, și au fost dezamăgiți.”

Europa Liberă: Dar în toate țările a fost dureros acest proces. Cu toate acestea, cele mai multe dintre fostele țări comuniste au ales democrația vestică. Unele au devenit membre ale UE, altele se află pe drum către UE.

Branko Soban: „Este adevărat. Lumea nu înțelege că democrația este un proces fără sfârșit. În Rusia oamenii au fost dezamăgiți de haosul din timpul perioadei Eltîn si au vrut un lider puternic. Dar asta nu este soluția, pentru că din cauza acestei puteri, alte lucruri rele din URSS se revin, în Rusia nu mai este demcrație, cenzura este ceva la ordinea zilei, există prizonieri politici etc.”

Europa Liberă: Pe perioada cât ai fost corespondent de la Moscova ai avut strânse relații cu mai toti dizidenții politici, inclusiv cu Ana Politkovskaia.

Branko Soban: „Pe Ana o știam de mai bine de 10 ani. Ultima dată ne-am întâlnit cu două luni inainte de a fi asasinată. Se întâmpla în 2006, la o conferinta a Drugaya Russiya ( a doua Rusie), care reunea toate partidele aflate în opoziției. Era 7 octombrie, ziua lui Putin, nu voi uita niciodată acea zi. Eram aici, la APCE, la Strasbourg. M-am intalnit de multe ori cu fosta soție a lui Andrei Saharov, Elena Bonner, il știam bine pe Boris Nemțov, pe care l-am întâlnit ultima dată tot aici, la Strasbourg, o știam pe Natalia Estemirova, i-am cunoscut pe Serghei Kovaliov, membru al APCE, pe Garry Kasparov etc.

Europa Liberă: Și când te întâlneai cu acești oameni, simțeai presiunea oamenilor Kremlinului?

Branko Soban: „Nu simțeam când mă întâlneam cu ei, pentru că, deși pare de necrezut, acești oameni nu reprezintă o amenințare pentru putere. Pentru mine era o onoare. Doar așa puteam afla situația reală din țară. Pentru putere mult mai deranjante erau articolele mele despre Cecenia, criticile la adresa politicii externe a Rusiei, la adresa politicii ruse în Balcanii de Vest. Federația Rusă a fost țara care l-a sustinut pe Slobodan Molosevici pana la final, susținând că era singurul lider legitim al Serbiei. Liderii opozitiei au mers la Moscova unde nu au fost primiți de guvern inainte de caderea lui Milosevici. Apoi, tot aceștia au fost primiti la Moscova, in calitatea lor de ministri, respectiv presedinte al parlamentului.”

Europa Liberă: Se împlinesc 10 ani de la uciderea Anei Potikovskaia. Cum vezi viitorul jurnalistilor in Rusia? Si pentru că tot anul acesta expira interdictia ta de a intra în Federația Rusă, ce vei face, vei incerca iar să soliciți acreditare?

Branko Soban: „Da, cum sa nu, a fost cea mai minunata perioada din cariera mea. Vreau sa solicit iar viză. O sa vedem cu ce rezulate. Astazi sunt atatea probleme in Rusia…Eu continuu sa scriu, dar vreau sa scriu din Rusia, nu despre Rusia din Strasbourg. Din pacate nu prea există libertate a presei in Rusia de astăzi. Jurnalistilor le este frică sa scrie adevarul. Există doar câteva insule de presă liberă. Novaia Gazeta, de exemplu. Eu ii citesc in fiecare zi si Radio Europa Libera (Radio Svoboa) Traim in vremuri unde cenzura nu mai merge. Merge să controlezi sa interzici televiziuni, dar nu merge sa faci asta cu internetul. Aceasta este speranța. Atât pentru jurnalisti cat si pentru public. Nu poti hrani lumea cu propaganda. Propaganda poate merge un an,10, dar nu 100 de ani. Oamenii se satura si inteleg.”

XS
SM
MD
LG