„Islamul nu face parte din Germania“. Această propoziţie constituie una dintre afirmaţiile centrale înscrise în programul partidului care-şi spune Alternativa pentru Germania (AfD). În pofida multiplelor deraieri xenofobe ale militanţilor acestui partid, înfiinţat în urmă cu 3 ani, conducerea formaţiunii a încercat să le bagatelizeze. Inclusiv ieşirile rasiste ale ideologului Alexander Gauland, care, referindu-se la fotbalistul de culoare din echipa naţională, Jérôme Boateng, a susţinut că germanii nu şi-ar dori să aibă un vecin negru.
Partidul totuşi a fost nevoit să se distanţeze – cel puţin verbal – de afirmaţiile ale deputatului AfD din landtag-ul din Baden Württemberg, Wolfgang Gedeon, considerate a fi antisemite. Acesta a relativizat Holocaustul, vorbind despre o „oarecare faptă ruşinoasă“ („gewisse Schandtat“).
Pe de altă parte, AfD nu are probleme cu fostul deputat creştin-democrat, Martin Hohmann, exclus în 2004 din Uniunea Creştin-Democrată (CDU) pentru o cuvîntare cu accente antisemite. Hohmann susţinea că din pricina crimelor din timpul regimului hitlerist germanii ar fi calificaţi pe nedrept ca „un popor de făptaşi“ („Tätervolk“). Nimeni însă, zicea Hohmann, care acum a devenit membru al AfD, vorbeşte despre numărul evreilor care au aderat la bolşevism şi au comis crime politice. Din cauza aceasta, concluziona Hohmann, nici evreii şi nici germanii nu pot fi calificaţi drept popoare de făptaşi.
Broşură de propagandă anti-musulmană a AfD
Partidul AfD care respinge eticheta de xenofob, îşi bazează ideologia pe un anti-islamism militant, exprimat atît în programul formaţiunii, cît şi în numeroasele cuvîntări ale liderilor săi. Grupul parlamentar AfD, din landtag-ul din Turingia, a publicat acum o scriere, semnată de politologul Michael Henkel, intitulată: „Islamul. Fapte şi argumente“ (Der Islam. Fakten und Argumente). Scrierea, cu pretenţii ştiinţifice, nu este un simplu pamflet, precum constată şi islamologul de la Universitatea din Jena, Tilman Seidensticker, într-un interviu acordat postului de radio, Mitteldeutscher Rundfunk (MDR).
Scrierea apărută într-un tiraj de 100.000 de exemplare, difuzată şi într-o versiune electronică pe internet, are în esenţă o tendinţă anti-islamică, nedeclarată.
Autorul Henkel are dreptate cînd constată că mişcarea islamistă actuală este o reacţie faţă de lumea modernă. Însă argumentele invocate de el simplifică problematică şi duc la generalizări atunci cînd vorbeşte despre tendinţele de violenţă ale islamiştilor. Din scrierea lui Henkel, bazată doar pe literatură secundară, lipsesc, de exemplu, referirile la organizaţia „Fraţii musulmani“, care este cea mai veche mişcare islamistă, apărută cu decenii în urmă şi care s-a pronunţat mai tîrziu pentru democraţia parlamentară.
Islamismul este un fenomen complex, cu o vechime de peste 100 de ani.
Autorul scrierii vehiculează comparaţii istorice, trase de păr, pentru a justifica lupta actuală contra islamului militant. În acest context, evocă cruciadele medievale, fără a le descrie în complexitatea lor istorică. Trecînd sub tăcere anumite fapte, Henkel foloseşte în scrierea sa standarde duble în aprecierea corectă a istoriei, în general, şi a celei musulmane, în particular.
În consecinţă, rezumă profesorul Seidenstricker, lucrarea, „Islamul. Fapte şi argumente“, se înscrie în lunga listă de publicaţii cu tendinţe anti-islamice, oferind cititorilor o imagine deformată a unui fenomen complex.
