Linkuri accesibilitate

Viorel Cibotaru și PLDM, „un vas care se scufundă, cu foarte puține șanse de a putea fi menținut pe linia de plutire” (Nicolae Negru/Ziarul Național)


Cele patru blesteme de care ar fi urmărit Vlad Plahotniuc și PD (Octavian Țîcu/Unimedia.md).

Pe Iulian Chifu, care îşi publică comentariile pe deschide.md, îl preocupă astăzi un personaj politic de la Chişinău, preşedintele Partidului DA, Andrei Năstase, pe care îl crede extrem de necesar să existe în lumea politică moldoveană, dar totodată îl critică pentru incoerenţă. Acţiunea sa vindicativă trebuie dublată de responsabilitate, crede Chifu. Ei, tocmai asta analistul găseşte că îi lipseşte lui Năstase. „E dificil de acceptat orbecăiala confuză, lipsa aparentă de orizont şi de ţintă a lui Andrei Năstase, dar şi rolul nefast, pe care această confuzie îl poate avea în tentativa dreptei de a promova un candidat care să fie ales preşedinte”, explică autorul.

Chifu găseşte greu digerabile două aspecte în legătură cu Năstase: mai întâi, negocierea alături de dreapta opoziţiei pro-europene, dar cu blocarea deschdierii spre societatea civilă, a doua, întâlnirile cu Igor Dodon şi Renato Usatâi şi discursul privind candidatul unic anti-oligarh. „Dacă mai adăugăm la aceste elemente persistenţa în greşeala anticipatelor, pe care Năstase le proclamă în continuare împreună cu prezidenţialele – deşi subiectul e mort şi îngropat, guvernul este solid şi susţinut internaţional şi chiar livrează, face reforme – Andrei Năstase nu face decât să uimească şi să şocheze prin inconsecvenţă şi lipsă de consistenţă a proiectului său în primul rând pe partenerii săi pro-europeni, apoi pe partenerii eterni.” „Dacă mai adăugăm şi declaraţiile sale ambigue care nu asumă reformele, modernizarea şi drumul european, ci doar lupta oarbă cu „oligarhul rău” – subiect ce îşi epuizează tracţiunea electorală – avem imaginea completă a perspectivei de a pierde un jucător politic mai repede decât vine prima sa confruntare electorală,” mai scrie Iulian Chifu.

Viorel Cibotaru, noul preşedinte al PLDM, a preluat „un vas care se scufundă, cu foarte puține șanse de a putea fi menținut pe linia de plutire”. Această părere aparţine lui Nicolae Negru şi e exprimată într-un editorial din „Ziarul Naţional”. Faptul că și-a dorit funcția de preşedinte al PLDM, continuă el, demonstrează niște calități pe care abia urmează să i le descoperim, pe care probabil crede că le posedă, dar încă nu le-a manifestat. Cariera sa politică, abia începută, cam tardivă, ar putea totuşi fi strivită de trunchiul stejarului liberal-democrat în cădere liberă, este avertismentul autorului. El mai scrie că experiența autohtonă a acestui sfert de secol în materie de construcție partinică nu cunoaște decât un singur caz de resuscitare a unei formațiuni muribunde - PD-ul, preluat de Marian Lupu (Negru precizează că de fapt de Plahotniuc) în apogeul popularității sale, după ce a plecat de la PCRM, supărat pe Voronin, atrăgând în urma sa și o bună parte a alegătorilor comuniști. Viorel Cibotaru însă nu dispune de propriul electorat, sondajele nu menționează un asemenea detaliu foarte important, observă autorul. În aceste condiții, gestul său i se pare lui Negru foarte temerar, nesăbuit chiar.

Unimedia.md citează o analiză făcută de istoricul Octavian Țîcu într-o emisiune televizată de la acest portal, Alb&Negru, analiză care vorbeşte despre patru blesteme de care ar fi urmărit Vlad Plahotniuc și Partidul Democrat. Primul blestem este „demonizarea”, pentru că este întruchiparea răului și a maleficului. O chestiune care nu este ușor de dus într-o societate în limita răbdării. A doua mare problemă este „Blestemul guvernării” fiindcă trebuie să conduci în mod unilateral într-un context deloc ușor cu lipsă de scurt circuit financiar, cu lipsă de susținere din partea occidentului. Al treilea mare blestem cred că este „Problema legitimării” pentru că încercările disperate de a semăna credibilitate în Est, în Vest ar fi dovadă că se află în căutarea unor formule de a se legitima, iar Uniunea Europeană și Statele Unite aparent doar arată o formă de legitimare, dar în realitate suportul este departe de a fi viabil. Şi cel de-al patrulea este „pericolul protestului”.

Aici UE și SUA se confruntă cu o problemă, crede Ţicu, pentru că aparența de stabilitate le impune cumva acceptarea acestei situații în care poți vorbi cu un singur om care deține o putere într-un anumit spațiu. Dar întreaga ființă a europenilor și a americanilor este construită împotriva unor oameni ca Plahotniuc, continuă Ţicu.

Concluzia istoricului e că ceea ce fac americanii la ora actuală este o strategie a bâtei și a morcovului, în care bâta este Platforma „Demnitate și Adevăr” și poate fi oricând instrumentalizată pentru a sfărma capul actualei guvernări, iar morcovul este Maia Sandu și partidul ei, pentru că este văzută ca o alternativă în timp în jurul căreia să se polarizeze așa numita societate bună, europeană.

Igor Volniţchi îşi dedică editorialul său de pe tribuna.md fostului premier Vlad Filat, al cărui purtător de cuvânt a fost pe vremea mandatului de prim-ministru. „Eu înţeleg că acum e la modă să scrii de rău şi să-l înjuri pe Vlad Filat”, scrie Volniţchi, „precum majoritatea s-a deprins deja cu gândul că va fi condamnat. Dar niciodată nu voi înţelege de ce noi, moldovenii, avem memorie atât de scurtă”, continuă să se confeseze autorul. El crede că urmele fostului său şef se văd peste tot: el ar fi cel care a scos sârma ghimpată de pe Prut; a făcut posibilă călătoria fără vize în spaţiul european; a liberalizat spaţiul avia şi l-a unificat cu cel european; a adus pe piaţă primele companii low-cost; a început reabilitarea drumului Sărăteni-Soroca etc. Volniţchi mai crede că atunci când patimile în raport cu Filat se vor domoli, oamenii vor cugeta la rece şi vor vedea rolul adevărat al acestuia şi al echipei sale în istoria Republicii Moldova. „Totuşi, am o întrebare: La câte a făcut Vlad Filat pentru Moldova, oare nu a meritat măcar un proces corect?”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG