Linkuri accesibilitate

Decizia CCR și „abuzurile procurorilor anticorupție” (22)

O analiză din Evenimentul zilei definește războiul informațional prin ceea ce excede „banala propagandă, ba chiar şi exerciţiile de comunicare strategică”. Ce urmărește Rusia în clipa de față: să se promoveze pe sine, prin propagandă și lobby, dar și să sădească dubiul, să amplifice dileme artificiale. Pentru asta, utilizează teoriile conspiraţiei, dar deja și „un întreg eşafodaj de instrumente de război psihologic şi de creare a falsurilor”, precum și „instrumente de derutare a populaţiei ţintă”, care este recrutată dintre perdanții fostului regim şi nemulţumiţii de democraţia liberală.

Urmează a treia componentă a războiului informațional, în exercițiu rus: recrutarea suporterilor, a masei de manevră, a „inamicului din cetate” - grupuri mai mari, scrie Chifu, „cei care au devenit convinşi de naraţiunea alternativă, care sunt multiplicatori conştienţi şi consimţători, care au discernământul şi capacitatea intelectuală de a recunoaşte eventual falsul, dar sunt animaţi de orgoliul care-i împiedică să recunoască, în timp, că au fost folosiţi. Este zona cea mai periculoasă, care se construieşte chiar astăzi în toate statele occidentale vizate”.

Un simptom de acest tip ar fi asasinarea deputatei britanice Jo Cox de către un britanic. Acesta a împușcat-o cu armă artizanală, nu înainte de a striga „Britain first!” (adică: Marea Britanie e cea care contează) arată Cristian Unteanu în Adevărul. Numai că sintagma este și numele unui partid extremist din Marea Britanie, apropiat, ca program, de un altul, mai experimentat, și tot extremist, din Statele Unite. Preluând informații din presa străină, comentatorul scrie că anchetatorii britanici urmăresc eventuale legături. Astfel de partide își organizează detașamente de vigilantes, „unităţi paramilitare compacte şi foarte bine antrenate de către specialişti în operaţiuni de gherilă urbană”. Partidul Britain First neagă orice amestec în uciderea deputatei. Oricum, scrie Unteanu, e cert că „este că e vorba de rezultatele unei propagande a urii şi intoleranţei, (...) văzute ca singurele soluţii pentru restaurarea valorilor tradiţionale”. Pe 23 iunie, britanicii vor vota la referendum dacă rămân sau nu în Uniunea Europeană. Moartea tinerei deputate i-ar fi trezit pe cetățenii pro-europeni, dar atmosfera campaniei pro sau contra a devenit amenințătoare pentru întreaga Europă, inclusiv pentru România.

Miercuri, Curtea Constituțională a României a luat o decizie privind incriminarea abuzului în serviciu. Au urmat imediat reacții înfierbântate, care vorbeau inclusiv despre o blocare a activității anticorupție în România. În ediția on-line a revistei 22, Cristian Câmpeanu găsește însă destule beneficii ale clarificării: Curtea n-a dezincriminat abuzul în serviciu, ci a dat un înțeles unei formule prea vagi din Codul penal. Până acum, un funcționar public putea fi condamnat penal pentru că și-a exercitat „defectuos” atribuțiile. Defectuos este acum pus în legătură directă cu încălcarea legii și cu avantaje încasate de funcționarul public din asta. Totuși, incompetența aceluiași (dacă este pură și simplă) nu mai este pedepsită, admite jurnalistul. Important rămâne că articolul din Codul penal nu a fost declarat neconstituțional, deci Parlamentului nu i s-a dat prilejul să modifice – citește să masacreze – legea penală, „i-a lăsat pe Tăriceanu și Ponta să mestece în gol”, scrie Cristian Câmpeanu.

Motive de satisfacție pe același subiect găsește și Ion Cristoiu, în Evenimentul zilei. Dar sunt de altă factură. Decizia CCR ar fi pus capăt „abuzurilor procurorilor anticorupție”, care „alcătuiesc sub conducerea Codruţei Kovesi o veritabilă Poliţie Politică”. Șefa DNA este descrisă aici ca având o rețea de presă aservită, plătită de DNA, iar ministrul justiției primește epitetul de „milițiancă”.

XS
SM
MD
LG