Linkuri accesibilitate

Europa Liberă: Bună ziua, dragi ascultători! Sunt Lina Grâu și va prezint astăzi, la microfonul Europei Libere, emisiunea Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:

Criza valutară se accentuează din ce în ce mai mult în regiunea transnistreană. Administrația încearcă să ia măsuri pentru a ține situația sub control, dar aceste măsuri par să genereze tensiuni la nivel politic, cu repercusiuni sociale. Reluarea negocierilor oficiale în formatul 5+2 pentru reglementarea transnistreană continuă să genereze discuții la nivel de politicieni și experți. Și unde și cum au de gând locuitorii regiunii transnistrene să-și petreacă concediile de vară, în condițiile în care nu mai au cum să cumpere valută. Aceste și alte subiecte le vom aborda în următoarea jumătate de oră.

Începem, ca de obicei, cu buletinul de știri, cu principalele evenimente ale săptămânii trecute:

Finanțarea construcției podului peste strâmtoarea Kerci, pod care ar urma să unească Rusia continentală de peninsula Crimeea, anexată de Rusia în martie 2014, este suspendată de o jumătate de an, informează Forbes, cu referire la o scrisoare a companiei contractante „Stroigazmontaj”. Compania, aparținând oligarhului rus Arkadi Rotenberg, a expediat pe 30 mai o scrisoare Ministerului rus al transporturilor, în care se spune că ultima oară a primit bani din bugetul de stat al Rusiei în decembrie 2015. Tranșele de anul acesta, în valoare de peste 100 de milioane de dolari, nu au fost încă transferate, din care cauză compania nu poate procura echipamentele necesare și nu poate construi podul în termenele stabilite, se spune în scrisoare.

Ministrul moldovean al economiei, vicepremierul Octavian Calmâc a discutat la Kiev cu mai mulți membri ai guvernului ucrainean despre colaborarea moldo-ucraineană. În urma acestor discuții s-a decis organizarea în luna iulie a unei întâlniri între co-preşedinţii comisiei interguvernamentale moldo-ucrainene pentru colaborare comercială și economică.

Liderul administrației transnistrene Evgheni Șevciuk, a respins modificarea operată recent de Sovietul Suprem, organul legislativ din regiune, cu privire la reducerea pragului electoral pentru validarea scrutinului prezidențial din regiune de la 50 la 25 la sută. Șevciuk spune că o reducere atât de mare ar deligitima și ar scădea din influența liderului regiunii și a propus crearea unei comisii care să elaboreze o variantă de compromis, având în vedere și propunerea sa de reducere a pragului validării alegerilor la 40 la sută.

În contextul crizei de valută din regiune, Banca centrală de la Tiraspol a decis ca începând cu 7 iunie băncile comerciale și organizațiile creditare să achite un comision de 10 la sută la cumpărarea valutei. Mai multe voci de la Tiraspol au comentat această modificare drept o de facto devalorizare a rublei locale, lucru care a fost dezmințit printr-o declarație de Banca centrală. Agenții economici din regiune în continuare nu pot cumpăra valută la licitațiile organizate de Banca centrală – miercuri cererea a depășit 14 milioane dolari. Joi, agenții economici au putut cumpăra 1,5 milioane dolari, 14 milioane de ruble rusești și peste 15 milioane lei moldovenești, sumele fiind direcționate către procurarea de alimente și combustibil.

Din cauza crizei de valută, în aprilie-mai au scăzut cu 20 la sută importurile de produse petroliere în regiunea transnistreană, dar administrația dă asigurări că nu se pune problema unei situații critice pe piața de carburanți. Dmitri Boltrușko, responsabilul de dezvoltarea economică a regiunii, a declarat în cadrul ședinței executivului de la Tiraspol că zvonurile cu privire la lipsa de combustibil sunt neîntemeiate, cu toate acestea a recunoscut că unele întreprinderi mari și producători agricoli nu pot cumpăra combustibil sau livrările acestuia întârzie. Pentru a detensiona situația, executivul transnistrean a permis organizațiilor importul de motorină și benzină pentru uz propriu fără licență de păstrare și comercializare. Decizia este valabilă între 15 iunie și 1 octombrie, adică pe perioada lucrărilor agricole.

***

Europa Liberă: În punctele de schimb valutar din Transnistria lipsește în continuare orice fel de valută străină. Rublele locale transnistrene nerecunoscute nu pot fi schimbate nicăieri pe bancnote valabile în afara regiunii. Criza valutară se accentuează și duce la creșterea prețurilor de consum și dezvoltarea pieței negre, speculative, de valută, care în momentul de față prosperă la fel ca în anii 90 ai secolului trecut, după destrămarea Uniunii Sovietice.

Corespondenții noștri în regiunea transnistreană i-au întrebat pe oamenii întâlniți întâmplător pe stradă în ce mod le-au afectat lipsa de ruble, hrivne, lei, dolari și euro planurile pentru concediile de vară. Vor fi ei nevoiți să renunțe la vacanțele din străinătate? Poate că se vor reorienta către explorarea locurilor pitorești din regiune? Sau poate chiar vor înlocui odihna cu munca la țară? Iată ce ne-au răspuns interlocutorii noștri:

- Валютный кризис не повлиял на мой отдых: я думала уезжать – и я уеду. Потому что у меня есть дочка, и она дарит мне поездку. Мы вместе едем на Украину отдыхать, пока все хорошо.

- Отдыхаем здесь, на месте. Никуда мы не едем, не собираемся. Причин много, первая – валюта, второе – кризис в Приднестровье.

- Повлиял, конечно, и не только на отдых – его просто не будет. На все влияет. Думал выехать – в Россию мне надо было выехать, и не только для отдыха, но и по семейным обстоятельствам. А сейчас есть трудности с реализацией задуманного, и очень большие. Причем, не только у меня. Вообще над этим должно правительство работать. Наверное, не только правительство, и правоохранительные органы тоже.

- Я на велосипеде поеду, сэкономлю, в украинскую Затоку. Не знаю, что получится, это первый раз, попробую. Я и пара друзей еще, подышим свежим воздухом.

- Кроме Одессы никуда – там у меня детки, внуки, поеду к ним. Я пенсионер, какие у меня могут быть планы еще? С деньгами детки помогают всегда, да.

- Я подумывал где-то на даче отдохнуть, поэтому у меня особо не меняются планы. На даче лучше и приятнее отдых, можно посидеть у костра с друзьями, чем куда-то ехать и тратиться.

- Не повлиял этот валютный кризис на мои планы. К счастью, все, что я задумала, надеюсь, исполнится. Буду уезжать, и желательно насовсем отсюда уезжать.

- «Сбербанк» принимает российский рубль по 19,5 копеек (приднестровских), а выдает пенсии по 19, 7 копеек. А продает вообще по 24 копейки. Ну это разве нормально? У меня двое детей живет за границей. Паспорт делать - только за валюту, виду открывать – только за валюту. Вообще, это безобразие, если честно сказать. Форменное безобразие! И неизвестно, когда этому будет конец. Когда перестанет воевать президент с Верховным Советом? Смотрите, уже полки в супермаркетах «Шериф» на треть пустые.

***

Europa Liberă: Șeful Băncii centrale de la Tiraspol, Eduard Kosovski, a declarat în cadrul unei emisiuni TV că rezervele valutare ale regiunii transnistrene s-au terminat și nivelul acestora a ajuns zero. Banca recomandă cu insistență o depreciere controlată a rublei transnistrene, care a fost menținută artificial în ultimi patru ani la un nivel constat de 11.10 – 11.30 ruble pentru un dolar. Sovietul suprem, în competența căruia este stabilirea coridorului valutar, se opune însă acestei decizii și cere demisia șefului Băncii centrale de la Tiraspol, argumentând prin faptul că o depreciere a rublei va sărăci brusc și puternic populația. Dincolo de asta, multe voci vorbesc dea despre faptul că lipsa valutei a provocat o criză a produselor alimentare, dar și o criză de carburanți. Eduard Kosovski avertizează că cu cât mai mult este amânată decizia, cu atât mai complicată devine situația financiară și tensiunile în societate cresc. Pe piața neagră dolarul poate fi cumpărat cu peste 15 ruble transnistrene. Sursa principală de valută pentru regiunea transnistreană sunt livrările de curent electric pe malul drept al Nistrului.

Corespondenta noastră la Tiraspol, Karina Maximova, relatează că pe fundalul confruntării politice care ia turații în regiunea transnistreană între legislatori și membrii puterii executive, confruntare care este determinată de alegerile care vor avea loc în decembrie, crește și tensiunea în rândul populației.

Prima cauză a acestei tensiuni crescânde este lipsa de valută de orice fel în punctele de schimb valutar. După ce bugetarii și pensionarii au început să primească restanțele de 30 la sută care le-au fost reținute anul trecut din salarii și pensii, băncile practic au încetat să mai vândă ruble rusești, lei moldovenești, hrivne ucrainene, euro și dolari. La scurt timp s-a blocat și piața de plăți fără numerar.

Oamenii nu mai pot pleca în străinătate, nu pot face cumpărături în afara regiunii, a devenit complicat chiar și să primească transferuri de bani de la rudele care lucrează peste hotare – băncile, deși primesc transferurile în valută, eliberează banii în ruble transnistrene, chiar dacă acest lucru nu este tocmai legal.

Dispariția atât de bruscă și neașteptată a valutei legislatorii o explică prin operațiuni speculative și scheme de corupție care sunt operate de întreprinderile subordonate administrației, ne-privatizate din regiune și de așa-numitele „firme-tampon” înregistrate în afara regiunii transnistrene, firme create pentru a scoate banii din venituri, fără a plăti toate taxele la buget. Pentru a afla unde se duce valuta câștigată de întreprinderile locale, membrii Sovietului suprem au inițiat desfășurarea unor investigații parlamentare și au dat indicații curții de conturi de la Tiraspol să verifice activitatea unor întreprinderi aflate în proprietate publică.

Cea de a doua cauză a creșterii tensiunii sociale este creșterea prețurilor, în condițiile în care nu există nicio posibilitate de a indexa pensiile și salariile. Odată cu dispariția valutei din punctele de schimb oficiale, aceasta a apărut în mod surprinzător în cantități suficiente pe piața neagră, dar deja la prețuri considerabil mai mari decât cursul oficial. În locul cursului fixat de Banca centrală a regiunii de 11,3 ruble, un dolar a ajuns să coste la comercianții ilegali între 15 și 18 ruble. Și având în vedere că mai mult de două treimi din alimente și produse industriale Transnistria le importă, businessul mic și cel mijlociu a recalculat costul mărfurilor după cursul comercial și imediat aproape toate produsele s-au scumpit cu 30-40 la sută. Și cel mai probabil că vânzătorii au stabilit prețurile „cu rezervă”, ca să nu schimbe eticheta în fiecare zi.

Nu a trecut prea mult timp din momentul în care Banca centrală declara că nu va deprecia rubla transnistreană, pentru că acest lucru va lovi foarte puternic consumatorii. Acum poziția s-a schimbat - șeful Băncii centrale de la Tiraspol, Eduard Kosovski, a declarat că o de facto depreciere s-a produs deja, aceasta trebuie doar legitimată. După care a fost introdusă o taxă suplimentară la vânzarea valutei, de 10 la sută, taxă care va fi încasată de administrația regiunii. Respectiv, toate produsele aduse din afară se vor scumpi cu încă cel puțin 10 la sută, iar cursul oficial al dolarului va fi de aproximativ 12,4-12,6 ruble. Dar nu se știe dacă această măsură va determina apariția valutei la punctele de schimb – piața neagră ține un preț mai mare.

Cu faptul că deprecierea rublei transnistrene este inevitabilă sunt de acord și experții companiei „Berlin Economics”. Aceștia recomandă cu insistență o depreciere într-o singură etapă, nu una graduală, și stabilirea unui curs comparabil cu costul valutelor naționale ale principalelor țări partenere comerciale ale întreprinderilor transnistrene.

Cea de a treia cauză a nemulțumirii populare este dispariția produselor alimentare de primă necesitate de pe rafturile magazinelor. Cea mai mare rețea de supermarketuri „Sheriff” și-a redus considerabil asortimentul de produse comercializate, din cauza imposibilității de a cumpăra valută. Din magazine a dispărut uleiul de floarea soarelui, maioneza, produsele de igienizare, s-a redus sortimentul de produse lactate, de cereale și de produse de patiserie ucrainene care aveau prețuri mai mici. Prețurile la produse în această rețea însă nu cresc. Altfel stau lucrurile în micile magazine sau în supermarketul „Fourchette”. Cuprinși de panică și în așteptarea deprecierii bruște a rublei transnistrene oamenii cumpără produsele de primă necesitate chiar și la prețuri majorate, amintindu-și cum la începutul anilor 90 de pe rafturile magazinelor au dispărut absolut toate produsele și cu rublele sovietice depreciate peste noapte nu s-a mai putut cumpăra nimic. Atunci, deprecierea a atins cote inimaginabile – cu banii câștigați din vânzarea unei case peste câteva luni nu-ți mai puteai cumpăra decât o pereche de cizme.

Cea de a patra cauză a nemulțumirii populației este faptul că nu se prevede niciun fel de indexare a pensiilor și salariilor. Responsabilul de dezvoltarea economică a regiunii, Dmitri Boltrușko, susține că deprecierea rublei transnistrene, conform calculelor efectuate de instituția pe care o conduce, va genera o inflație de 4,6 la sută. Asta, în timp ce indexări se fac doar dacă inflația depășește 5 la sută. Dar chiar și dacă inflația va depăși acest prag, în bugetul și așa mult deficitar al regiunii este puțin probabil să se găsească rezerve pentru a compensa pierderile populației, mai relatează corespondenta noastră la Tiraspol, Karina Maximova.

***

Europa Liberă: La Berlin a avut loc săptămâna trecută prima rundă de negocieri în format 5+2 în chestiunea transnistreană din ultimii noi ani. Reuniunea nu a adus rezultate spectaculoase, ci doar promisiunea de a lucra la agenda următoarelor întruniri. Valentina Ursu l-a întrebat dacă trebuie să ne așteptăm la progrese în această chestiune, într-o perioadă când OSCE este condusă de Germania, pe fostul premier și fostul ministru de externe Iurie Leancă.

Iurie Leancă: „Nimic deosebit nu s-a reuşit. Şi, de fapt, este o situaţie obiectivă, mă refer la rezultate, nu mă refer la motivele de ce nu s-a reuşit prea mult. În primul rând, nu văd acţiuni din partea Chişinăului. Astfel de întâlniri, dar mai ales avansarea pe domeniul conflictului transnistrean se pregătesc prin acţiuni pe plan naţional, se pregătesc printr-o diplomaţie activă, vizite, eforturi pe plan bilateral cu cei mai importanţi actori.

De exemplu, pentru mine rămâne un mare semn de întrebare de ce în 2016 nu am văzut nicio mişcare în domeniul relaţiilor bilaterale cu Kievul. Kievul rămâne a fi un actor absolut deosebit pentru noi şi pe motivul că se confruntă cu probleme identice, dar şi pe motivul că este foarte interesat să ne ajute să soluţionăm problema conflictului, fiindcă o percepe ca un pericol real la adresa securităţii sale. În lipsa unor eforturi de acest gen, în lipsa unei comunicări foarte active şi cu Washingtonul, şi cu Berlinul, şi cu Moscova, aceste evenimente de la Berlin doar vin să constate faptul că situaţia este aşa cum este.”

Iurie Leancă

Iurie Leancă

Eu nu m-aş axa acum pe rezultate imediate. Va fi mult mai important să avem, în primul rând, o comunicare, o strategie. Pornind de la realităţile regionale, continentale care ar fi şansa noastră? Avem sau nu avem şansă? Trebuie să mizăm pe paşi mai mari sau pe paşi foarte mici, dar care, eventual, pregătesc terenul?”

Europa Liberă: Face cedări Chişinăul în faţa Tiraspolului, când e vorba de atingerea unui compromis între cele două părţi?

Iurie Leancă: „Nu cunosc toate nuanţele, fiindcă sunt foarte și foarte importante. Aduceţi-vă aminte, Voronin când ajunsese preşedinte, a mers la Tiraspol şi a zis că recunoaşte toate diplomele ş.a.m.d. Or, sper că astfel de prostii să nu mai facă Chişinăul.

Dar, dacă ne referim la numerele de înmatriculare, pe de o parte, ar fi bine dacă pe plăcuţele de înmatriculare, chiar şi cu anumite semne ale regiunii transnistrene, dar să fie foarte clar fixat faptul că e din Republica Moldova, RM. Dar guvernanţii să nu uite că problema numerelor de înmatriculare nu e una doar politică, e şi una foarte economică. Pe motiv că taxele de înmatriculare în regiunea transnistreană sunt mai mici decât pe malul drept al Nistrului, ştim că foarte mulţi cetăţeni moldoveni, inclusiv cei de pe malul drept, inclusiv poliţişti, judecători merg şi îşi înregistrează maşinile acolo. Dacă le mai dăm şi legitimitatea respectivă, prin care cei înregistraţi în regiunea transnistreană vor putea călători şi în Occident, vă daţi seama că fluxul celor care îşi aduc maşini din străinătate, dar locuiesc pe malul drept, dar vor vrea, pentru a plăti mai puţin, să le înregistreze pe malul stâng, va fi mult mai mare.

Cei de la Chişinău sunt datori să ceară, concomitent cu avansarea pe acest subiect cu numerele de înmatriculare, cel puţin unificarea acestor taxe de import.

Europa Liberă: Îl întreb pe Iurie Leancă ca pe fost premier: asupra Chişinăului se fac presiuni totuşi când vine vorba despre reglementarea transnistreană?

Iurie Leancă: „Da, sunt discuţii, da, partenerii noştri vin cu anumite puncte de vedere. Dar în momentul în care ai un dialog activ, în momentul în care vii cu argumente, punctul de vedere ţi se respectă. Fiindcă, până la urmă, e vorba de noi, e vorba de ţara noastră. Pe acest motiv, nu trebuie să ne fie ruşine, nu ne-a fost niciodată ruşine să le spunem partenerilor, prietenilor noştri, de fapt, că: „Apreciem foarte mult eforturile şi fără voi este imposibil să avansăm. Dar trebuie să se ţină cont, în primul rând, de viziunea noastră”. Iarăși, cu condiţia că e bine argumentată, e bine gândită.”

Europa Liberă: Ce s-ar întâmpla, dacă se reunesc cele două maluri ale Nistrului?

Iurie Leancă: „Depinde în ce condiţii. De reunit e posibil şi astăzi, doar că vom rămâne ostatici şi subdezvoltaţi pe mulţi ani înainte. Reîntregirea în momentul în care se va întâmpla, ne va costa, începând de la unificarea standardelor, terminând cu necesitatea repartizării unui flux mult mai mare din banii pe care îi primim din afară pe regiunea transnistreană.”

Europa Liberă: Dar şi factorul politic…

Iurie Leancă: „Sigur că da. Dar totul depinde în ce condiţii te reîntregeşti. Fiindcă, dacă accepţi acest principiu al dreptului de veto, de exemplu, sau prezenţei militare ruse pe teritoriul regiunii transnistrene, este un preţ mult prea mare, pe care nu ştiu dacă cetăţenii de pe malul drept ar putea să-l accepte. Aceasta înseamnă doar o invitaţie spre stagnare. Eu nu-mi dau seama cum Republica Moldova se poate dezvolta fără un curs foarte clar spre integrarea europeană, fără a face reformele cerute inclusiv de partenerii noştri europeni, fără a avea sprijinul, şi susţinerea, şi presiunea din partea Uniunii Europene pentru a face aceste reforme. Aşa încât acest drept la veto ne-ar fi ţinut ostatici pe mult timp înainte.”

***

Europa Liberă: Am cerut un punct de vedere asupra felului în care își vede Federaţia Rusă interesele în regiunea noastră politologului de la Moscova, Dmitri Danilov, şef al Direcţiei securitate europeană la Institutul pentru Europa al Academiei de Ştiinţe a Federaţiei Ruse.

Europa Liberă: Dle Danilov, este puțin probabil ca pe fundalul tensiunilor din regiune, Federaţia Rusă să renunțe la Transnistria. Ce scenariu ar conveni Moscovei, în așa fel încât să fie de acord să pună punct problemei transnistrene. Mulți oficiali și analiști spun că nici măcar Tiraspolul nu mai este de acord cu varianta federalizării din Memorandumul Kozak…

Dmitri Danilov

Dmitri Danilov

Dmitri Danilov: „Pentru început haideți să subliniem două lucruri, foarte importante. Primul este că Moscova niciodată nu a renunțat la poziția sa principială cu privire la integritatea teritorială a Republicii Moldova, inclusiv în ceea ce privește diferitele aspecte ale soluționării problemei transnistrene, mergând până la respectarea memorandumului cu privire la evaluarea contingentului militar rusesc.

Dar dacă ne amintim bine documentul summitului de la Istanbul, vedem că acolo se menționează un lucru simplu – evacuarea se va face pe măsura reglementării. În această privință, Moscova stă pe poziții realiste – menținându-și poziția cu privire la integritatea teritorială a Republicii Moldova și reconfirmând-o, Moscova înțelege că acum nu există condiții pentru restabilirea acestei suveranități și pentru progrese în soluționarea conflictului.

La modul real, o perspectivă serioasă nu există și, mai mult decât atât, există dificultăți majore pe această cale și este nevoie de foarte multă grijă și atenție. În primul rând, este vorba despre principiul de a nu face mai rău – pentru că orice escaladare în regiunea noastră va însemna schimbări serioase nu doar în securitatea regională, dar, cred eu, și în cea europeană. Situația este foarte periculoasă și în acest caz Moscova va manifesta prudență.

Mai este și un alt moment de o importanță principială. Da, Rusia este prezentă în Transnistria. Și nu doar este prezentă, ci este foarte activă, chiar dacă are dificultăți foarte mari și uneori chiar complicații politice în relațiile cu alți parteneri. Și bineînțeles că Rusia nu poate renunța la această prezență din mai multe motive, inclusiv pentru că trebuie la modul real să mențină o relativă stabilitate social-economică în regiune, având în vedere că nu există alte resurse din contul cărora să se facă acest lucru.

Pornind de aici aș vrea să vă atrag atenția că situația s-a schimbat nu în perioada crizei ucrainene, situația s-a schimbat mult mai devreme. Încă de prin 2011 spuneam în interviurile mele că la mijloc nu este atât politica, cât geo-economia. Divizarea spațiului social-politic care s-a produs este evidentă, cu toate consecințele sale. Între timp, divizarea a devenit și mai evidentă. Dacă înainte aceasta era doar politică, acum a devenit mult mai punctuală. Dacă înainte vorbeam despre posibilități multiple de formare a unui spațiu unic social-economic în pofida dificultăților politice, acum nici măcar acest lucru nu mai este posibil.

Iată de ce Moscova va fi, cel mai probabil, interesată, poate chiar de nevoie interesată, de formarea unui trend integraționist social-economic cu Transnistria, în contextul dezvoltării proiectului integraționist eurasiatic.”

Europa Liberă: Totuși, ați spus că Moscova a afirmat mereu că susține integritatea teritorială a Republicii Moldova… Ce vrea totuși Moscova?

Dmitri Danilov: „Posibilitățile Rusiei de a juca din acest punct de vedere un rol pozitiv, unificator, au devenit și ele mult mai limitate. Rusia propunea mai devreme Uniunii Europene să se discute cu privire la armonizarea spațiilor, în pofida diferențelor dintre proiectele integraționiste occidental și cel estic. Dar UE și Comisia Europeană au respins din start această idee.

Astăzi, există probleme serioase politice și în domeniul securității și un dialog de facto blocat dintre Moscova și Uniunea Europeană. În aceste condiții să ridici subiectul armonizării spațiilor și, prin intermediul acestuia, să faci trecerea la subiectul reglementării moldo-transnistrene este un lucru destul de complicat. Mai ales că o astfel de discuție este puțin probabil să reușească în raport cu Ucraina. Și atunci, încercarea de a elabora o astfel de schemă pentru Moldova ar fi una ineficientă și chiar puțin probabilă. Nu cred că și Uniunea Europeană ar fi interesată de așa ceva în viitorul apropiat.

Așadar, ce ar fi vrut Rusia? Oficial, am spus deja. Dacă e să vorbim punctual, Rusia în acest caz nu ar fi vrut să fie continuată această dinamică negativă, cu riscuri crescânde, în zona conflictului moldo-transnistrean. Rusia nu ar fi vrut acest lucru inclusiv în contextul dificultăților mult crescute din relațiile dintre Rusia și NATO – în acest caz se are în vedere flancul estic al NATO, inclusiv România, dar și noile programe de cooperare dintre țările Europei de Est și NATO, de pe o parte, și Ucraina, pe de altă parte. Toate aceste lucruri, bineînțeles, determină Moscova să lucreze în direcția stabilizării situației, pentru a nu permite degenerarea acesteia.

În ceea ce privește așa-numitul separatism transnistrean, Moscova aici joacă deja un rol vizibil de ținere sub control al acestuia. Pentru că odată cu izbucnirea conflictului ucrainean stările de spirit în Transnistria s-au schimbat foarte mult, au apărut mult mai multe motivații și impulsuri pentru a soluționa într-un fel această problemă de lungă durată a independenței nerecunoscute. Presiunea în acest sens a crescut, aceasta chiar bulversează Transnistria și administrația de acolo din interior și amplifică o anumită eroziune a controlului asupra situației. În acest context și pentru Moscova apar anumite probleme legate de adevărații destinatari ai politicii.

Iată de ce aș răspunde așa. La modul real Moscova aspiră către îmbunătățirea situației din relațiile dintre Tiraspol și Chişinău și, în același timp, aspiră către întărirea rolului său aici. Moscova nu demonstrează o dorință exagerată de a se implica în situația internă din Moldova și de a o influența în vreun fel. Iată de ce este puțin probabil acum să se pună problema unor scheme foarte active politice sau politico-diplomatice care să fie aplicate Moldovei.

Dacă mă întrebați dacă ar fi posibil acum în cazul Transnistriei un Memorandum de genul celui semnat la Meseberg de Merkel și Medvedev, răspunsul meu este: „Nu!”.”

Europa Liberă: Dar un nou Memorandum Kozak este posibil?

Dmitri Danilov: „În ceea ce privește Memorandumul lui Kozak, poziția oficială a fost și aici stabilită – am spus mereu că propunerea nu a fost niciodată în Rusia scoasă de pe ordinea de zi. Dar acum toată lumea înțelege foarte bine că situația s-a schimbat atât de mult și de cardinal încât este nu doar puțin realist, dar și contraproductiv să se discute despre astfel de lucruri.”

Europa Liberă: În contextul crizei economice foarte grave din Transnistria, mai ales din ultimul an, tot mai multe voci la Tiraspol se întreabă de ce Rusia nu susține mai mult Transnistria pentru a depăși această criză?

Dmitri Danilov: „Sunt mai multe aspecte aici. În primul rând, este vorba despre faptul că există limitări serioase a felului în care Rusia poate contribui la dezvoltarea social-economică a Transnistriei. Sunt limitări atât interne, cât și externe.

În primul rând, probabil, este faptul că Transnistria nu este singura zonă subvenționată social-economic pe care Rusia trebuie să o ajute. Și în acest caz este imposibil să faci „parte dreaptă”, cum s-ar spune, la toată lumea. În acest context nu avem cum să vorbim despre un statut deosebit sau privilegiat al Transnistriei.

Alt aspect este că în condițiile unei situații social-economice foarte complicate din Rusia este practic imposibilă majorarea volumelor de bani care merg în Transnistria. Mai ales având în vedere și existența unor alte zone, inclusiv în interiorul Rusiei, care la modul obiectiv au nevoie de investiții. Și punând accent pe doar o singură zonă, în acest caz pe Transnistria, noi am fi pus sub semnul întrebării echilibrul politicii financiar-economice a Rusiei.

Deci, volumul limitat de resurse financiare este primul motiv. Al doilea motiv pentru care Rusia nu susține mai mult Tiraspolul este conștientizarea faptului că este timpul să se caute un model de dezvoltare pentru Transnistria. Un model care să fie adus pe un trend de creștere. Și în acest caz vorbim despre faptul că trebuie să oferim nu peștele, ci undița. Deci, Transnistria trebuie să se înscrie, bineînțeles cu autorul Rusiei, dar din ce în ce mai cu forțe proprii, în programe și proiecte comune.

Al treilea aspect – afirmația că Rusia nu ajută, sau că volumele de autor s-au redus, nu este întocmai adevărată. Dacă veți privi presa veți vedea că printre proiectele din ultimul timp din Transnistria majoritatea sunt finanțate din programul rusesc de asistență pentru dezvoltarea Transnistriei – construcția de școli, spitale și așa mai departe. Realizarea acestor programe a fost pusă în legătură cu fosta componență a conducerii transnistrene. Și probabil că este vorba despre faptul că schimbarea puterii în Transnistria dă motive pentru a examina perspectivele cooperării social-economice viitoare dintre Rusia și Transnistria exact în contextul schimbării puterii și formulării de către noile autorități transnistrene a programului și a intereselor lor.

Deci nu cred că este vorba despre o motivație politică sau despre dorința de a demonstra Transnistriei să prioritatea acestei teme a scăzut pentru Rusia sau a influența în vreun fel raportul politic de forțe din Transnistria.

Dar da, putem vorbi despre o anumită reținere a Moscovei și despre ne-pedalarea temei transnistrene. Cred că înțelegeți și Dvs. ce s-ar întâmpla dacă astăzi Moscova ar anunța că dublează finanțarea Transnistriei. Ce efect politic ar avea acest lucru? Este evident. Iată de ce în acest caz Moscova manifestă o reținere politică.”

Europa Liberă: Prognoza Dvs. pentru negocierile în format oficial 5+2 care au fost recent reluate – se va avansa în planul soluționării conflictului anul acesta sau anul viitor?

Dmitri Danilov: „În planul reglementării politice – nu. În planul stabilirii unor pași reciproci în domenii clar stabilite – da, inclusiv și din punctul de vedere al stabilirii contactelor directe și al dialogului direct dintre Chişinău și Tiraspol, având în vedere noul raport de forțe intern care va fi după alegeri și acolo, și dincolo.”

***

Europa Liberă: Cu ocazia aniversării a 25 de ani de independență a Republicii Moldova, Europa Liberă realizează un șir de interviuri cu personalități care au avut un rol important în istoria recentă a țării. Aflată în Statele Unite ale Americii, corespondenta noastră Natalia Ghilașcu, s-a întâlnit cu fostul ambasador al SUA în Republicii Moldova între anii 2008 și 2011, Asif Chaudhry, și l-a întrebat, printre altele, și despre motivele pentru care și după un sfert de secol problema transnistreană continuă să fie departe de a fi reglementată.

Europa Liberă: Dle Asif Chaudhry, Vă mulțumesc că ați acceptat să discutăm despre retrospectiva Moldovei la cei 25 ani de independență. Întâi de toate, aș vrea să aflu detalii despre experiența Dvs. din 2008 în calitate de Ambasador în Republica Moldova. În acea perioadă, instituțiile democratice erau instabile, iar Partidul Comuniștilor se afla la guvernare. Care erau principalele provocări când ați devenit ambasadorul Statelor Unite în Moldova?

Asif Chaudhry: Mai întâi de toate, aș vrea să-i felicit pe toți prietenii mei pentru cei 25 de ani de la independență a țării. Este un eveniment special. Este un moment propice pentru a reflecta asupra realizărilor din această perioadă. Misiunea mea diplomatică în Moldova a coincis cu perioada de tranziție prin care treceau societatea și partidele politice. Era o perioadă când au demarat reformele economice, care au afectat viața multor oameni.

Când am ajuns în Moldova, am descoperit o serie de probleme structurale, cu care continuă să se confrunte întreaga societate și asupra cărora am atras mereu atenția. Prima se referă la regiunea transnistreană și problema de securitate pe care o pune. Combaterea traficului cu fiinţe umane, caracteristică nu doar pentru Moldova, dar pentru întreaga regiune, este a doua problemă majoră.

De asemenea, din cauza lipsei unei perspective și a sărăciei, situația economică a fiecărui cetățean era precară. Aceste probleme nu sunt diferite de cele cu care se confruntă azi cetățenii, iar motivele care le-au generat rămân de actualitate în Moldova. Reforma instituțiilor de drept, a sectorului economic și combaterea corupției sunt subiecte importante care trebuie dezbătute în spațiul public.

Europa Liberă: În toți acești ani de la obținerea Independenței, Moldova nu a reușit să soluționeze conflictul transnistrean. Au fost realizate câteva măsuri sporadice pentru a facilita comerțul liber în ambele regiuni. S-au schimbat cumva percepțiile Dvs. privind mersul negocierilor din ultimul deceniu?

Asif Chaudhry: Modul în care percepțiile personale s-au schimbat sunt justificate de indiferența și lipsa de sinceritate din partea câtorva părți negociatoare în formatul 5+2. Cred că menținerea zonei transnistrene într-un spațiu de incertitudine servește intereselor și obiectivelor geopolitice ale Federației Ruse. Îi conferă un teren favorabil de a-și face propriul joc. În pofida faptului că guvernul cere insistent evacuarea soldaților și forțele militare ruse, contingentul militar rus continuă să se afle pe teritoriul Moldovei.

Nerespectarea acestor cerințe denotă că motivul prezenței lor este diferit, nu mai poate fi vorba despre menținerea păcii în regiune. Este cert faptul că SUA sunt unul dintre partenerii sinceri, care dorește ca Moldova să progreseze, la fel și Uniunea Europeană, este sinceră în acest proces. Din discuțiile purtate cu Ucraina, la fel, își dorește soluționarea grabnică a conflictului, pentru că se află la hotarele țării. Moldova urmărește să-și recupereze teritoriul și să-și păstreze suveranitatea. În cele din urmă, cine rămâne în joc, Transnistria și Federația Rusă?! În plus, autoritățile din regiunea transnistreană vor aștepta mereu indicațiile Federației Ruse, care are rolul de lider.

Europa Liberă: Analizând aceste aspecte, credeți că formatul de negocieri 5+2 este compromis, sau ar trebui să fie create și alte mecanisme pentru a promova negocieri mai eficiente, cel puțin după 25 ani de Independență?

Asif Chaudhrey: Federația Rusă deține un rol important în această regiune, dar și în întreaga lume. Faptul că își menține trupele ruse în regiunea transnistreană denotă că prezența lor la discuţii și negocieri este indispensabilă. Marea provocare rămâne să păstrăm doza necesară de sinceritate în procesul de negocieri ca să identificăm o soluție acceptabilă în acest conflict, să nu le prelungim la nesfârșit.

Este de așteptat ca cetățenii de pe ambele maluri să-și dorească prosperitatea, dar pentru aceasta, liderii politici trebuie să explice beneficiile reformelor, să-i convingă că ele sunt cele care garantează prosperitate și apropiere de Uniunea Europeană, iar atunci și oamenii din localitățile rurale le vor înțelege mai bine. Dacă ambele regiuni ar fi prospere, nivelul de trai al cetățenilor nu ar fi diferit. Libera circulație în Uniunea Europeană a avut un oarecare impact în regiunea transnistreană, cetățenii de acolo au vrut să se apropie de Moldova, din simplul motiv că erau mai interesați de pașaportul moldovenesc decât de cel rusesc.

***

Europa Liberă: Doamnelor şi domnilor, aici se încheie această ediție a emisiunii Dialoguri transnistrene. Prezentatoarea ei, Lina Grâu, vă mulțumește pentru atenție şi vă dorește toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă

XS
SM
MD
LG