Linkuri accesibilitate

Un interviu cu directorul Institutului Kennan din cadrul Centrului Wilson, Washington DC.

Matthew Rojansky este director al Institutului Kennan din cadrul Centrului Wilson, Washington DC, specialist în relațiile Statelor Unite cu țările din fostul spațiu sovietic, în special Rusia, Ucraina, Belarus și Moldova. Între 2010-2013, când era director adjunct al programului pentru Rusia și Eurasia din cadrul Fundației Carnegie, Matthew Rojansky s-a ocupat între altele și de crearea unui grup consultativ pentru soluționarea conflictului transnistrean.

Natalia Ghilașcu: D-le Matthew Rojansky, după 25 de ani de la independență, în ce domenii a progresat Republica Moldova, unde s-ar fi putut face mai mult?

Matthew Rojansky: „În acești 25 ani de independență, mulți cetățeni moldoveni și-au îndeplinit visurile, au un alt statut social. Instituțiile din învățământ s-au consolidat, după perioada sovietică în care erau disfuncționale. De asemenea, s-au făcut progrese în domeniul mass-media, sunt jurnaliști care își cunosc bine meseria, comparativ cu anii 1991, când jurnalismul nici nu exista. S-a dezvoltat sectorul de afaceri, însă când e vorba despre politică, există doar dezamăgiri.

Moldova este o țară care, în fiecare an, pierde o bună parte a populației, oamenii pleacă în întreaga lume, fiind atrași de șanse bune. În 25 ani, ideea suveranității Moldovei, ca stat independent, nu s-a consolidat. Când îi întrebi pe cetățenii moldoveni despre identitatea lor, nu poți obține niciun răspuns clar: cine sunt, în ce cred și de ce au o țară?! Lipsa liderilor de calitate rămâne a fi o problemă. Există un sindrom al liderului, lupta se duce pentru a veni la putere, nu pentru șansa de a face ceva bine pentru țară.

În ultimă instanță, nici un politician nu crede în ce predică. De exemplu, reprezentanții Alianței pentru Integrare Europeană, sau oricare exponent al coaliției de guvernare pro-europeană, care, în mod ironic, era reprezentată și de foști membri ai Partidului Comunist, susțin că optează pentru valorile europene, dar comportamentul lor, în politică și în particular, arată exact opusul.”

Natalia Ghilașcu: Credeți că în ultimii doi ani, Moldova a utilizat pe deplin beneficiile comerciale oferite de Acordului de Liber Schimb semnat cu UE?

Matthew Rojansky: „Moldova are o agricultură cu potențial de dezvoltare, are o forță de muncă bine calificată, dovadă că este căutată în străinătate. Nu ar exista niciun motiv de ce Moldova să nu fie atractivă. Ar putea deveni un centru de atracție pentru turismul ecologic, și un exportator de produse ecologice.

De asemenea, o altă oportunitate ar fi sistemul medical și de sănătate moștenit din perioada sovietică, care este destul de important. S-ar putea oferi servicii medicale la un standard mult mai înalt și la prețuri mai mici. Cu imaginație, Moldova ar putea oferi o varietate de servicii pentru piața europeană. Problema este că turiștii „normali”, cu excepția celor foarte interesați, nu vin în regiune pentru că vor un loc unde sunt în deplină siguranță și unde găsesc un sistem de servicii bine integrat cu piața europeană.”

atalia Ghilașcu: Produsele moldovenești au fost supuse diverselor embargouri de import din partea Federației Ruse. O mare pierdere pentru economia Moldovei?

Matthew Rojansky: „Cu zece ani în urmă, majoritatea produselor moldovenești erau exportate pe piața Federației Ruse și a țărilor CSI. Astăzi, realitatea este alta, produsele sunt orientate spre piața europeană, nu pentru că s-ar produce mai mult, ci pentru că piața rusească a fost blocată.

Nu este nicio problemă să vinzi pe piața Federației Ruse, dacă faci excepție de faptul că beneficiile exportului pe această piață sunt folosite pentru a înainta interesele Rusiei în Moldova. Dacă Moldova ar deveni parte integrată a economiei europene, automat ar avea acces la piața nord-americană, care este imensă. Astfel, Moldova ar putea să compenseze pierderile pe care le suferă pierzând piața din Federația Rusă.”

Natalia Ghilașcu: Cine ar fi mai interesantă pentru Moldova, geopolitic și economic, Federația Rusă sau Uniunea Europeană?

Matthew Rojansky: „Europa se confruntă cu multe probleme serioase și Moldova nu este este acum o prioritate. Există un grup restrâns de țări europene care sunt interesate de soarta Moldovei. Unele sunt mai „prietenoase”, din interese mai înguste. Să nu credem că România este altruistă când se declară îngrijorată de soarta Moldovei, ea are interese teritoriale, culturale și istorice. Țările Baltice și cele din Europa de Est, de asemenea, susțin aderarea Moldovei la NATO și UE pentru a demonstra Federației Ruse că nu este atotputernică.

Asta și este principala problemă a Moldovei, este instrumentalizată. Federației Ruse nu îi pasă de Republica Moldova. Erau timpuri când relațiile de prietenie au unit Rusia și Moldova, dar asta a fost cu mult timp în urmă. Transnistria, de exemplu, nu va fi niciodată lăsată de bunăvoie Moldovei. Să nu credeți că Rusia va renunța la Transnistria pentru a permite Moldovei să adere la UE. Transnistria a devenit monedă de schimb sau instrument de șantaj în relația cu Uniunea Europeană.”

Natalia Ghilașcu: Uniunea Europeană a ajutat Moldova să devină mai atractivă pentru cetățenii din regiunea transnistreană când i-a acordat cu doi ani în urmă, regimul liberalizat de vize. Cu toate acestea, diferendul transnistrean există de 25 de ani. Ar putea juca factorul economic și cel comercial un rol mai important în rezolvarea acestui conflict?

Matthew Rojansky: „Moldova a devenit mai atractivă pentru cetățenii din regiunea transnistreană, dar contează la care grupuri sociale ne referim. Dacă privim situația antreprenorilor, numărul acestora s-a redus în ultimii doi ani, din cauza proastei guvernări a liderului Șevciuk, care nu a creat un mediu favorabil pentru afaceri. Aceștia nu vor declara deschis că sunt interesați de avantajele pieței europene, dar ar susține tacit eforturile de integrare ale Moldovei în UE, ca rezultat al soluționării conflictului transnistrean. Este o constatare logică, mediul de afaceri s-ar dezvolta mai bine.

Pe de altă parte, dacă privim grupul de pensionari, atunci acestuia îi pasă mai puțin de avantajele europene. Pensionarii se bucură de pensii bune finanțate de Federația Rusă, pensii mai bune decât ale pensionarilor din Moldova, mai ales dacă ai cetățenia rusă. Problema nu este că acești cetățeni detestă Moldova și aspiră spre Federația Rusă, sau că vor să lupte împotriva Moldovei și să obțină independența regiunii.

Este o poveste de domeniul trecutului, provocată inițial de teama unei posibile Uniri a Moldovei cu România. Timp de 25 ani, unirea nu a avut loc. Nu cred că acum mai există resentimente, oamenii de pe ambele maluri au relații comerciale, circulă liber de pe un mal pe celălalt.”

Natalia Ghilașcu: Dacă ne referim la diferendul transnistrean, credeți că forțele rusești de menținere a păcii ar putea fi un obstacol pentru soluționarea mai grabnică a conflictului transnistrean?

Matthew Rojansky: „Moldova a pierdut șansa soluționării conflictului transnistrean acum 13 ani în urmă, când putea să accepte planul Kozak. De asemenea, prezența militarilor ruși era atunci o problemă. Astăzi nu mai este o problem gravă. Principala problemă este absența instituțiilor democratice pe ambele maluri. Dacă cetățenii din regiunea transnistreană și-ar fi dorit evacuarea trupelor ruse, această problemă ar fi fost demult soluționată. Mai există șanse pentru a propune soluții inedite, de exemplu înlocuirea trupelor rusești cu un contingent de pacificatori internaționali din Polonia, Germania sau din țările care nu sunt membre ale NATO, chiar și din Mongolia, nu contează. Important e ca aceste propuneri să fie acceptate de către ambele părți. Marea problemă este lipsa de comunicare. Iar Federația Rusă dispune de toate mijloacele de influență, Transnistria, Donbas, folosite în propriile interese, fără a fi nevoită să recurgă la forța militară.”

Natalia Ghilașcu: Moldova nu mai este o povestea de succes când vine vorba de aplicarea reformelor așteptate de UE. Moldova rămâne țara cea mai săracă din Europa, implicată în scheme de corupție cu bănci rusești și companii off-shore. Care ar trebui să fie următorul plan de acțiuni ca Guvernul de la Chișinău să continue reformele?

Matthew Rojansky: „Guvernul Moldovei are un drum lung de parcurs pentru a recăpăta încrederea propriilor cetățeni, dar în același timp, pentru a menține în viață șansele de integrarea europeană. UE a crezut acum 4-5 ani în istoria de succes a Moldovei, acum nimeni nu mai crede. Între timp, Moldova încearcă să evite experiența Ucrainei, o țară în care un oligarh care susținea opoziția era de fapt înlocuit cu un alt oligarh care susținea Guvernul. Deosebirea e doar în numărul oligarhilor, în Ucraina sunt vreo patru, pe când în Moldova sunt doar doi. Moldova are șansa de a pune capăt unui asemenea model de guvernare, doar pentru faptul că acest sistem criminal și absurd a fost enorm de mult criticat în spațiul public. În același timp, priviți cine se află în prezent la Guvernarea acestei țării?!”

-----------------

* Natalia Ghilașcu este jurnalistă stagiară la Radio Europa Liberă.

XS
SM
MD
LG