Linkuri accesibilitate

„Tineretul pleacă, oamenii deştepţi se duc, rămân ţăranii cei care nu au carte...”


Vedere a satului Iurceni, r. Nisporeni

Vedere a satului Iurceni, r. Nisporeni

La sfîrșit de săptămînă cu Europa Liberă, Valentina Ursu și interlocutorii ei: sătenii din Iurceni, Adrian Pleșca și Ghenadie Ivașcenco.

La Europa Liberă continuăm să vorbim despre o istorie de 25 de ani a unui stat dezbinat de interese, polemici şi strategii. Va mai fi unită oare Republica Moldova? Chiar şi dacă se spune că este mai uşor de administrat, reformat o ţară mică decât una mai mare, după un pătrar de veac de la proclamarea independenţei, Republica Moldova are nevoie de o guvernare eficientă, care ar trebui să aducă stabilitate, bunăstare şi prosperitate cetăţenilor. Ultimele sondaje arată că tot mai mulţi intervievaţi nu au încredere în partide.

Vedere generală a satului Iurceni

Vedere generală a satului Iurceni

Dacă ar trebui să le asocieze cu un anumit termen, sătenii cu care am discutat la Iurceni, Nisporeni, au ales termeni negativi. Cei mai mulţi se gândesc la hoţie, furt, escrocherie când vorbesc despre partide. Urmează alţi termeni, ca mită, corupţie, egoism, interese proprii, minciună, dezamăgire, dezinteres, dezastru.

„Peştele se păstrează proaspăt câteva zile, pe urmă se prinde a strica de la cap. Se curăţă de la coadă. Dar de ce ar trebui să fim curăţiţi de la coadă, dacă ar trebui de la cap să nu se strice?”

La Iurceni

La Iurceni

Europa Liberă: Vor veni alte alegeri. Se dau jos cei care au pierdut încrederea. Şi cine merită să fie adus în locul celor care guvernează?

„Totuşi, este cineva pe care îl doare sufletul de ţara aceasta, de poporul acesta, despre care se spune că e popor muncitor.”

Europa Liberă: Cine e acel cineva?

„Eu nu ştiu cine e acel cineva. Dar sunt atâtea partide, fiecare, până se aşează acolo pe scaun, spune: „Noi avem soluţii”, dar soluţiile acestea nu se văd. Ce s-a făcut? Peste tot locul pârlogi, peste tot tineretul nu are de lucru, nu are tineretul ocupaţie, lasă copiii pe bătrâni, pe mahalagii şi se duc, şi caută o bucăţică de pâine în străinătate. Dar de ce nu ar trebui să ne facem noi aici, pe loc, să avem economia noastră?”

Europa Liberă: Şi de ce moldovenii nu sunt uniţi ca să găsească aceste soluţii la problemele care macină şi statul, şi satul?

„Pentru că moldovean pe moldovean se fură, e amăgeală. Şi iată ne-au dat democraţie, din ea nu poţi mânca. Totuşi, omului îi trebuie să fie lege, să fie de lucru şi să aibă încredere în ziua de mâine.”

La Iurceni

La Iurceni

„Tineretul nu are de lucru. Se duc peste hotare, rămân copiii cu bătrânii şi copiii o apucă într-o parte. Nu văd de la guvernarea lor ce fac, cum conduc? Bătrânii abia de mişcă de ici dincolo, sunt bolnavi. Pensia e cam proastă la bătrâni, puţin dau.”

Europa Liberă: Ce pensie aveţi? Şi cum vă descurcaţi cu ea?

„800 de lei. Mai am copii peste hotare şi ne mai dau ajutor.”

Europa Liberă: Dacă nu ar fi ajutorul acesta de peste hotare, ar fi mai greu?

„Numaidecât că ar fi greu. Strocheala e 70 de lei, piatra vânătă, toate celea e scump, totul s-a scumpit. Se cunoaşte omul dinainte cât e de necăjit.”

„Tineretul pleacă, oamenii deştepţi se duc, rămân ţăranii cei care nu au carte. Era înainte populaţia 4000 de locuitori şi au rămas vreo 700 acum.”

Europa Liberă: Fiecare al cincilea e plecat?

„Care a decedat, care a plecat. Înainte duminica nu puteai merge pe drum, era lume, se întâlneau, vorbeau, dar acum nu ai cu cine vorbi. Am un vecin şi a ieşit într-o duminică la magazin. S-a dus la magazin, a venit înapoi: „Măi vecine, ia ce am păţit. A venit potopul la noi! Cum să merg doi kilometri şi jumătate prin sat şi nu găsesc un om să mă întâlnesc să-i dau bună ziua?”. Iată aceasta e situaţia la noi. Trebuie să plângem, nu să ne râdem.”

Europa Liberă: Se depopulează satele sau îmbătrânesc, aceasta vreţi să spuneţi?

„Se depopulează şi au rămas bătrânii. Tineretul a plecat. Aşa e conducerea la noi în Moldova, se gândesc numai la buzunarele lor, la oameni deloc.”

Europa Liberă: Dacă dumneavoastră aţi fi în vârful puterii, ce aţi schimba în Republica Moldova?

„I-aş pune la puşcărie pe parlamentari întâi.”

Europa Liberă: Unde au greşit? Cu ce au greşit ei?

„Miliardul l-au furat, acum oamenii plătesc pentru aceasta. Mă doare inima de ţara aceasta. Şi e urât de tot. La noi se duce în urmă ţara.”

Europa Liberă: Şi data viitoare când vor fi alegeri, înainte să aruncaţi buletinul de vot în urnă, vă veţi gândi mai mult pentru ce îl aruncaţi şi pentru cine?

„Eu m-aş gândi Parlamentul să nu fie deloc.”

Europa Liberă: Cine să facă legi?

„Legile nu trebuie la nimeni, ei le fac pentru dânşii.”

Opinii la Iurceni

Opinii la Iurceni

Europa Liberă: Într-o ţară civilizată trebuie să se facă legi, să se îmbunătăţească legile.

„Pentru oameni, dar nu pentru dânşii. Ei nu fac legi pentru oameni. Nu e frumos aceasta. Şi aşa e moldoveanul nostru, când a intrat împărat, întâi pe tat-su l-a spânzurat.”

Europa Liberă: În 25 de ani de independenţă a Republicii Moldova, ce a fost bine şi ce a fost rău?

„Vai de mine. A fost bine că am avut aparent pace.”

Europa Liberă: Deşi a fost război la Nistru.

„Deşi a fost război, dar aparent, de aceasta şi am spus. Şi linişte tot aparent. A fost bine că totuşi am recăpătat şi am menţinut acele valori pe care era cât pe ce să le pierdem. În rest, ce am pierdut, cu exodul acesta, cu migraţia aceasta a populaţiei, pe de o parte, parcă a fost un colac de salvare pentru poporul nostru, pentru că eram la nişte momente de criză totală, erau familiile fără loc de muncă şi fără o para chioară, şi fără nimic. Acum, slavă Domnului, am căpătat libertatea, au venit, îşi durează gospodării întemeiate, dar altceva se pierde – legătura generaţiei tinere cu părinţii.”

Europa Liberă: Care trei probleme, dacă şi-ar găsi soluţionare, ar face ca ţara să meargă pe o cale corectă?

„Trebuie să fim foarte atenţi la alegeri. Eu aş spune că e o patimă a noastră, pentru că noi nu suntem acei care ştim a lucra cu noi. Noi trebuie să cunoaştem tot, politica îndeosebi, cu toate că suntem oameni de la ţară, dar noi trebuie să fim bine informaţi.”

Europa Liberă: Cum scapă Moldova de sărăcie, de corupţie?

„S-a implantat peste tot şi mafie, şi corupţie. De toate acestea, dacă ne vom dezbăiera, dar generaţii trebuie să treacă şi depinde foarte mult cât vom lupta...”

Europa Liberă: Şi chiar astăzi se luptă pentru valori?

„Foarte puţin. La sat e jale, priveşti un om şi îţi pare că el se descurcă, într-un fel, înţelege şi când o dă în bară: „Las’ că a fost bine înainte”, te doare.”

Europa Liberă: De ce a apărut această prăpastie între cei de jos şi cei de sus, între cei care aleg şi cei care au fost aleşi? Unde s-a produs ruptura?

„Neîncrederea, s-au dezamăgit oamenii, pentru că, de fiecare dată înainte de alegeri, sunt nişte promisiuni, nişte programe promiţătoare. Şi la toţi patru ani trecuţi nu se mai vede rezultatul.”

Europa Liberă: De ce politicianul ridică aşteptările cetăţeanului, uneori le exagerează, ca după aceasta să ştie că omul va fi nemulţumit?

„Şi acel politician este ademenit de banul necinstit câştigat şi lunecă foarte mult, de la care chiar nu ne-am aşteptat niciodată, se dau pradă lucrurilor acestea diavoleşti, să le spunem aşa. De aici şi a venit neîncrederea poporului.”

„Cât va mai fi conducerea la noi aceasta de sus, aşa va fi mai departe. Ei sunt cointeresaţi ca să distrugă lumea, nu să o ajute.”

Europa Liberă: Acum dumneavoastră lăsaţi să se înţeleagă că cei de astăzi trebuie daţi jos. Dar pe cine aduceţi în locul lor la guvernare?

„Pe tinerii deştepţi.”

La Iurceni

La Iurceni

Europa Liberă: Aţi spus că tinerii sunt plecaţi.

„Au mai rămas. Dar vor pleca şi aceştia, dacă nu le vor da voie să se ridice. Omul, când îl vede că oleacă ridică capul, îi dă în cap să-l ucidă, să nu iasă deştept înainte. Daţi-i voie să iasă înainte, să lucreze, să facă ceva. La ce am ajuns noi? La sapă de lemn.”

„Moldova nu este ţara cea săracă de Dumnezeu dată. Moldova este ţară care trebuie să înflorească împreună cu oamenii. Eu văd că este pornită ideea ca să se menţină ca stat independent şi cu integrare europeană.”

Europa Liberă: Vectorul acesta geopolitic – încotro Moldova: cu Estul, cu Vestul? – cum se răsfrânge asupra dumneavoastră?

„Numai Uniunea Europeană ne va scoate şi ne va scăpa din toate nevoile.”

***

Adrian Pleşca este elev în clasa a 12-a la liceul „Mihai Viteazul” din capitală. El e de părere că societatea ar avea acum o şansă pentru afirmarea unei alte generaţii de politicieni moldoveni.

Adrian Pleșca

Adrian Pleșca

Adrian Pleșca: „Republica Moldova ca stat nu este clădită bine, aşa ca pe ea să se mai poată clădi alte nivele de dezvoltare. Până acum pe un fundament putred se încearcă să se mimeze că se construieşte ceva trainic, prin acele declaraţii de stabilitate, integrare europeană, care, de fapt, sunt o mimare a unei construcţii trainice.”

Europa Liberă: Cum înţelegeţi voi mimarea? Şi de ce credeţi că e mimare?

Adrian Pleșca: „Pentru că este un stat unde manipularea informaţională este în capul mesei, unde 90% din presă este cumva afiliată. Şi este afiliată unei persoane concrete, care încearcă să ne facă să credem că totul este bine, că statul este unul stabil, că statul merge sigur către calea sa de dezvoltare. Acest lucru este simţit doar când ne uităm la televizor, nu şi când trebuie să ne achităm facturile, nu şi atunci când bătrânii nu-şi pot număra banii până la capăt, pentru ca să reuşească să-şi asigure măcar o cină. Din acest motiv, pot spune că este o mimare, de fapt, a unei construcţii.”

Europa Liberă: Cine e vinovatul cel mai mare că se bate pasul pe loc? Şi cine îşi asumă responsabilitatea să schimbe lucrurile în bine?

Adrian Pleșca: „De vină, oricât de paradoxal ar fi, sunt oamenii. Oamenii care trăiesc în tăcere, oamenii care trăiesc încă în frică. Sutele de mii de moldoveni, de angajaţi peste tot, care au şefi, care îi presează să facă anumite decizii, care presează să o ia pe o anumită cale, fără ca ei să dorească acest lucru, doar din presiunea că ori cel de sus, şeful mai mare aşa i-a spus să facă, ori că aşa trebuie de făcut şi punctum.

Văzând că avem o ţară unde mai mult de jumătate de populaţie este la limita sărăciei şi la protestele pentru un stat mai bun sunt doar 2-3% din populaţie, este clar că oamenii încă trăiesc în acea tăcere şi în acea frică. Vorbind chiar şi despre oraşul Chişinău, este un oraş măcinat din toate părţile de corupţie, la fel ca statul, de fapt, de o lipsă de planificare, cu blocuri locative la fiecare pas, cu gherete, pe când avem o administraţie care afirmă că în oraş totul este în regulă, oamenii nu cred. Dar oamenii rămân cu acea indignare faţă de autorităţi, doar stând în pat în faţa televizorului.”

Europa Liberă: Cum îţi explici tu această atitudine nepăsătoare şi aceste cerinţe exagerate, pe care le cer cei care stau cu telecomanda în faţa televizorului?

Adrian Pleșca: „Probabil, nici acei oameni care aşteaptă acea mană cerească nu au un răspuns ce să facă mai departe. Probabil, ei încă sunt în aşteptarea acelei mane cereşti. Problema problemelor Republicii Moldova este că schimbarea nu se face deodată, ea se face mai greu şi oamenii nu prea înţeleg acest lucru.

Aceasta e problema, de aici este rădăcina acestei probleme, pentru că avem mai mult de jumătate din populaţie care gândeşte astfel, chiar fiind și la limita sărăciei. Problema este că noi putem doar constata problemele, dar per moment să găsim o masă de oameni care ar găsi soluţiile acestor probleme sunt puţine.”

Europa Liberă: Ce responsabilitate vă asumaţi voi, tinerii? Sau totuşi există un conflict între generaţii? Şi poate că şi asta pune piedică dezvoltării statului?

Adrian Pleșca: „Tinerii, din păcate, nu toţi sunt într-atât de motivaţi să facă o schimbare în această ţară. Şi din cauza problemelor din stat, cei mai buni tineri pleacă peste hotare. Este un cerc vicios. Din cauza tinerilor care pleacă peste hotare ţara este în sărăcie, dar tinerii pleacă peste hotare pentru că ţara este în sărăcie.

Adrian Pleșca

Adrian Pleșca

Schimbarea nu va fi, până tinerii, noi, cei care venim în această generaţie, nu ne vom asuma acest pact, această responsabilitate de dezvoltare a ţării şi nu vom spune: „Noi să învăţăm peste hotare, dar să revenim înapoi şi să încercăm”. Pentru că, dacă lăsăm ţara pe mâinile celor care sunt acum, vedem că ea nu merge nicăieri. Revenim la acel citat vechi: „Dacă nu noi, atunci cine?”. Şi dacă nu eu îmi voi asuma această responsabilitate să dezvolt oraşul Chişinău, de la cine să aştept?”

Europa Liberă: Te preocupă viitorul capitalei Republicii Moldova. Dar viitorul ţării în următorii 25 de ani cum ai vrea să arate?

Adrian Pleșca: „Vreau să văd o ţară reinventată, unde eficienţa şi productivitatea muncii va sta deasupra acestor funcţionari care sunt acum. Vreau să văd un stat unde tinerii ar fi implicaţi şi unde tinerii ar dori şi ar fi motivaţi atât de guvern, cât şi de Parlament să rămână în ţară şi să dezvolte ţara.”

Europa Liberă: Ce ar putea să fie cu statul Republica Moldova, în următorii 25 de ani?

Adrian Pleșca: „Dacă se va continua pe aceeaşi cale, e clar, e vorba de o dispariţie sau de o absorbţie, în niciun caz nu e vorba de dezvoltare. Dacă va merge pe această cale care este acum, eu o percep drept greşită, poate percepţia mea e şi ea greşită, de ce nu? Dacă poate peste câţiva ani noi, tinerii, să reuşim să clădim un stat unde funcţionarul public nu este văzut superior omului.”

Europa Liberă: Foarte multă lume vorbeşte despre nevoia apariţiei unui lider naţional. Voi, tinerii, credeţi că ar fi o problemă majoră lipsa acestui lider naţional în Republica Moldova?

Adrian Pleșca: „Cel puţin în Chişinău, avem o generaţie de tineri care deja nu mai cred în lider, pentru că au crezut în liderii de şapte ani în urmă. Pentru că, dacă vom crede iarăşi în populişti, cum am crezut în toţi aceşti 25 de ani, că nouă ne trebuie schimbarea aici şi acum, ce va fi mai departe nu contează, atunci este cam greu să ne închipuim că vom avea un viitor mai bun. Până acum avem declaraţii: „Jos hunta! Jos „X”! Jos „Y”!”, dar ce va fi mai departe?”

***

Ghenadie Ivașcenco activează în calitate de coordonator de proiecte în cadrul Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare în Republica Moldova. Are peste 15 ani de experienţă în coordonarea proiectelor PNUD şi UE în domeniul dezvoltării urbane, locale şi regionale. După 25 de ani de independenţă, aşa cum spune el, lista riscurilor rămâne lungă, iar perioada imediat următoare nu ar trebui să fie mai dificilă decât cea de până acum, dar nici neapărat mai bună, pentru că lucrurile arată mult mai frumos pe hârtie decât în realitate.

Ghenadie Ivașcenco în studioul Europei Libere

Ghenadie Ivașcenco în studioul Europei Libere

Ghenadie Ivașcenco: „Moldova de astăzi, la 25 de ani de la proclamarea independenţei, arată ca o naţiune care trebuie refăcută după un război pe care l-a pierdut. Pentru că avem economia ruinată, avem undeva 30% din populaţia aptă de muncă plecată. A propos, voi face o paranteză, Germania, după Al Doilea Război Mondial, avea pierderi de 11% din populaţia activă, noi avem 30%. Şi suntem o naţiune cu moralul la pământ.”

Europa Liberă: Şi pentru această situaţie deplorabilă, oamenii învinuiesc guvernarea.

Ghenadie Ivașcenco: „Din ce în ce mai multă lume, după 25 de ani de exerciţii democratice, înţelege: clasa politică nu este altceva decât reflecţia în oglindă a propriului popor. Pentru că nu au venit germanii, nu au venit ruşii să ni-i aleagă. Cu alte cuvinte, noi am trecut deja de faza când învinuim pe toţi de toate şi căutăm vinovatul în altă parte. Și ne-am copt, ne-am maturizat în momentul în care începem să gândim deja unde e soluţia. Pentru că înţelegem că am greşit, practic, totul ce am putut greşi şi acum nu mai există timp pentru a acuza sau a căuta vinovatul, trebuie să căutăm soluţia.”

Europa Liberă: Și partenerii din exterior zic că Moldova se află pe muchia prăpastiei, deşi ei sunt cei care oferă cea mai mare asistenţă Republicii Moldova ca să se modernizeze satul, statul şi ca lumea să cunoască adevărata bunăstare. Şi dacă ei spun că ţara s-ar afla pe malul prăpastiei, cine scoate ţara din această mlaştină?

Ghenadie Ivașcenco: „Salvarea celui care se îneacă este în mâinile lui. Nimeni niciodată nu ne va rezolva problemele pe uliţele noastre, în satele noastre, în oraşele noastre. Mai mult ca atât, partenerii internaţionali de dezvoltare de 25 de ani, practic, ne-au pus soluţiile pe masă. Suntem în jur de trei milioane de oameni, una dintre cele mai mici naţiuni europene, care este mult-mult mai uşor de guvernat.

Fac o paranteză cu Ucraina, a noastră vecină, spre exemplu, un act legislativ, din momentul iniţierii până la momentul adoptării, în Ucraina necesită cel puţin 250 de zile ca să se implementeze. În Moldova, dacă se doreşte, e suficient maxim o lună de la momentul iniţierii până la momentul aprobării.”

Europa Liberă: Dar nu este voinţă politică să fie promovate adevăratele reforme. Şi lumea a pierdut încrederea, e un cuvânt de ocară „reforma”.

Ghenadie Ivașcenco: „Eu nu aş vorbi în termeni de baricade: pe de o parte, stau oamenii, pe de altă parte, stă guvernarea, unii au voinţă, alţii nu au voinţă. Da, spre exemplu, este mai complicat de făcut ceva la nivel de guvernare, dar la nivelul uliţei?

Sau să luăm mai simplu, în Chişinău, este nevoie de schimbarea legislaţiei, este nevoie de schimbarea guvernării, ca să ne facem ordine în propria scară?

Or, în jumătate din scările din Chişinău în blocuri nu se mătură, întrucât caută vinovaţii. În jumătate din curţile din Chişinău niciodată locuitorii nu au ieşit, simplu, la un subotnic să facă ordine. Sunt nişte resurse investiţionale, a propos, nu mari. Şi dacă ne uităm, în Europa nu vine administraţia municipală să îți facă ordine pe scară sau în curte, este sarcina locatarilor. Din moment ce nu ne putem rezolva problema pe propria scară, avem noi suficiente drepturi să acuzăm că vinovat este exteriorul?”

Europa Liberă: Acelaşi lucru se întâmplă şi în mediul rural, acolo unde săteanul trebuie să-şi facă ordine nu numai în ogradă, dar şi lângă poartă, şi pe stradă.

Ghenadie Ivașcenco: „Aţi atins foarte corect problema zonei rurale. Moldova e cea mai rurală ţară din Europa, 60% din cetățeni locuiesc la sat şi foarte mult depinde cum vom rezolva problema satului, pentru a îndrepta Moldova într-o direcţie. Eu pun

Avem de două ori mai mulţi primari decât Marea Britanie, avem de trei ori mai mulţi primari ca Portugalia, avem de două ori mai mulţi primari ca Norvegia, avem de 10 ori mai mulţi primari ca Georgia...

întrebarea retoric: dar există suficientă voinţă la nivel de locuitori de sate, pentru a promova reforma administraţiei publice locale? Sau din contra? Lipsa voinţei cetăţenilor simpli la ţară a făcut ca Moldova astăzi în medie peste un miliard de lei îl iroseşte pentru menţinerea unor primării mici şi a unor raioane care nimănui nu trebuie.”

Europa Liberă: Deci, se cere o reformă teritorial-administrativă?

Ghenadie Ivașcenco: „Uitaţi-vă câţi primari avem astăzi în Moldova – 898 de primari. Ce înseamnă aceasta, dacă ne raportăm la alte ţări europene? Aceasta înseamnă că noi în Moldova avem de două ori mai mulţi primari decât Marea Britanie, avem de trei ori mai mulţi primari ca Portugalia, avem de două ori mai mulţi primari ca Norvegia, avem de 10 ori mai mulţi primari ca Georgia.

Noi suntem după numărul de primari pe cap de locuitor în fruntea planetei. Mai mult ca atât, în ultimii 20 de ani, toate naţiunile încearcă să-şi recroiască administraţiile, dar noi am mărit numărul de primării cu 11%. De ce? Pentru că aşa cere poporul: „să am o spravkă, să merg aproape”.

Noi am ajuns la aceea că noi avem primării în orice metru pătrat pentru a da sprăvci, dar nu avem instituţii capabile să promoveze dezvoltarea. Şi, de fiecare dată când se ridică problema – să facem reforma aceasta, banii să-i dăm mai bine pentru dezvoltare – de fiecare dată vine presiunea de jos: „Lumea nu va înţelege. Partidele care vor face reforma administrativ-teritorială vor pierde alegerile”. Atunci mă întreb: oare numai guvernarea este cea care frânează reformele ori şi noi, ca cetăţeni, indirect presăm guvernarea să nu facă reforme, mai bine aşa cum este.”

Europa Liberă: Şi atunci, cu asemenea mentalitate păguboasă, de ce apar aceste cerinţe exagerate pentru ca viaţa să fie mai bună?

Ghenadie Ivașcenco: „Pentru că aşa e firea omului, doreşti mai bun, dar întotdeauna cauţi soluţia în afară. Moldova, cam ca orice om, trece câteva etape ale vieţii. Când ajunge la etapa de majorat, când copilul este student, este în aceeaşi etapă, se crede foarte puternic. Moldova iată acum a ajuns la faza aceasta, când vezi că părinţii te-au ajutat, te ajută, dar nu e suficient, când vezi că de tine depinde foarte mult şi când vine etapa ori te mobilizezi şi ieşi din mlaştina aceasta, ori dacă nu, va trebui să ne împăcăm cu o soartă mai puţin dorită, inclusiv cu disoluţia acestei statalităţi.”

Europa Liberă: Vom ajunge şi la felul cum se clădeşte fundamentul statalităţii şi cum se distruge el. Dar vreau să vă întreb, din moment ce partenerii de dezvoltare au decis să-i dea Republicii Moldova undiţa şi nu peştele, de ce atât de greu se modernizează satele, de ce atât de greu apar locuri de muncă, de ce atât de greu se îmbunătăţeşte infrastructura?

Ghenadie Ivașcenco: „Pentru că e foarte scump la nivel de o ţară rurală să dezvolţi infrastructura. Conform calculelor noastre, spre exemplu, dacă comparăm un orăşel mic, un centru raional şi un sat micuţ, atunci pentru a construi infrastructura de alimentare cu apă şi canalizare, spre exemplu, este cel puţin de cinci ori mai scump în sate decât în centru raional şi de vreo 10-15 ori mai scump decât în oraş. Or, de aceea noi investim milioane pentru sate de 1000-1500 de locuitori, împrăştiate pe zeci de metri pătraţi, cu zeci de kilometri de ţevi, pe când în zonele urbane, cu eforturi mult-mult mai mici şi cu bani mai puţini rezolvi anumite probleme. De aceea şi îi urmărim.

În Europa, chiar ţările din Europa Centrală şi de Est, care au fost mai urbanizate, cu aceiaşi bani au păşit mult mai rapid înainte şi s-au modernizat. Ţările mai rurale au păşit mult mai greu cu aceiaşi bani. Este vorba de Moldova, Bosnia şi Herţegovina, Kosovo, Albania, Macedonia. Outsiderii Europei sunt şi ţările ruralizate. Problema Moldovei, în comparaţie cu celelalte state, este că noi nu ne-am definit cum dorim mai departe să ne dezvoltăm.

Toată lumea înţelege: cu infrastructura satelor specifică medievală nu poţi ieşi într-o etapă postindustrială sau poţi păşi cu nişte costuri exorbitante, enorm de mari. De aceea, dacă restul ţărilor merg conştient spre urbanizare, uneori forţată, noi am lăsat să curgă aşa cum este şi avem chiar o distorsiune, avem o mega-cefalee, este un termen venit din medicină, o formă de handicap, când capul creşte exagerat de mult din contul corpului. Şi, iată, avem municipiul Chişinău şi avem restul Republicii Moldova, fiind Chişinăul şi pustiul moldovenesc.

Din moment ce dorim să salvăm toate 1600 de sate, nu vom salva nici jumătate din ele. Oricât de dureros ar fi, trebuie să conştientizăm că pe toate nu le mai poţi duce în secolul 21, e prea scump, enorm de scump. De aceea, trebuie să ne focalizăm pe dezvoltarea anumitor centre urbane şi în jurul lor nişte zone rurale, dar redimensionate.”

Europa Liberă: Câţi ani ar mai trebui să treacă ca acest stat, Republica Moldova, să fie în rând cu lumea, să nu mai dea vina pe cineva, să nu umble tot cu mâna întinsă şi cu bocitul, dar să fie mai implicaţi, de la cetăţeanul de jos până la cel de sus, toată lumea?

Ghenadie Ivașcenco: „De fapt, noi nici nu vorbim de o criză, noi vorbim de o depresiune, depresiune economică şi socială. Şi dacă să fac o comparaţie, spre exemplu, americanii spun că cea mai mare criză din toate timpurile este marea depresiune din anii 1929-1933, care a durat patru ani şi a adus o prăbuşire a PIB de 35%. La noi această monstruoasă depresiune durează 25 de ani şi a adus o prăbuşire a PIB cu 65%.

Dacă am vorbi din punct de vedere al crizei demografice, avem, a propos, două feluri de plecări din Republica Moldova, migraţie. Ultimele date pe care le-am văzut arată că nu avem totuşi un milion, dar avem 750 de mii de locuitori plecaţi, dintre care 500 de mii plecaţi peste hotare şi 250 de mii este migraţia internă, oameni veniţi din toate colţurile Moldovei în municipiul Chişinău.

Evident, lumea caută unde să trăiască mai bine, tinerii, dar municipiul Chişinău nu are capacitatea să-i absoarbă. De aceea, avem în jur de 50 de mii, cel puţin, de tineri absolvenţi de facultăţi în Chişinău care intră într-o fază de degradare psihologică. Pentru că, atunci când eşti tânăr, eşti absolvent, ţi-ai format o familie şi nu ai încredere în ziua de mâine, dacă nu ai o traiectorie clară, te transformi dintr-un om care poate promova dezvoltarea, teoretic vorbind, într-un om cu o mentalitate de asistat social.

Problema e cum ieşim din situaţia aceasta. De obicei, după perioade foarte lungi de inactivitate, lumea se dezvaţă să lucreze. Acum imaginaţi-vă moldovenii, care nu au lucrat ani de zile, nu vorbesc de lucru ocazional, dar o stare de spirit şi o stare mentală când în fiecare dimineaţă trebuie să te trezeşti la o oră, să te bărbiereşti dacă eşti bărbat, să te speli şi să mergi la lucru şi seara să te întorci, nu ai o perioadă îndelungată aşa ceva, ţie ţi-e foarte şi foarte greu să revii din starea aceasta mentală grea. Pentru că omul, după ce o jumătate de an în fiecare zi merge la lucru şi seara se întoarce, el devine alt om. Cu sapa şi cu hârleţul lecuieşti beţia şi lenea.

Cel mai sigur, la etapa dată, ar fi necesare anumite lucrări publice, pur şi simplu, să dezrădăcineze lenea care s-a băgat în nişte oameni care, de fapt, sunt oameni harnici, sunt oameni cu tradiţii. Sunt sate de răzeşi cu câteva generaţii de oameni harnici şi au ajuns într-o fază din care trebuie scoşi. Dar se scot doar prin muncă. Trebuie acţionat dur, cu mână tare şi de readus disciplina muncii.”

Europa Liberă: Atunci poate au dreptate cetăţenii, când cer ca în vârful puterii să fie nişte persoane cu autoritate, nişte persoane care ar încerca să schimbe situaţia?

Ghenadie Ivașcenco: „Exact. Noi lucrăm cu oamenii, noi lucrăm cu comportamentul uman, nu lucrăm cu maşini, cu roboţi. Şi dacă vedeţi, începând cu o clasă destrăbălată, orice profesor va spune: „O clasă s-a destrăbălat, o readuci la normalitate doar cu mâna forte...”. Un copil pe care l-ai lăsat puţin din capul lui, după aceea numai cu mâna forte, aşa şi cu o naţiune, se readuce la o normalitate numai prin duritate şi prin măsuri foarte hotărâte.”

Europa Liberă: Şi atunci ce fac moldovenii cu libertatea, cu democraţia?

Ghenadie Ivașcenco: „Dar nu se exclud una pe alta. Cerinţa de a avea un lider puternic şi înţelept nicidecum nu se bate cu principiile democratice. Oamenii nu cer un totalitarism care să-i paraziteze, oamenii doresc un lider care să-i scoată din prăpastie. Istoria a arătat: cu puşca la cap nu poţi oamenii să-i scoţi dintr-o stare de mocirlă. Numai printr-o energie pozitivă poţi să-i scoţi de acolo. Şi aceasta arată toată istoria omenirii.”

Europa Liberă: Pentru că stăpâniţi atât de bine realităţile din țară, să vă întreb următorii doi-trei paşi concreţi care trebuie făcuţi ca societatea să revină în albia normalităţii şi chiar să fie mândri cetăţenii acestui stat de Republica Moldova în devenire.

Ghenadie Ivașcenco: „Trebuie de mărit cantitatea de sânge în ţară, la figurat vorbind, banii. Banii pot să vină într-o ţară agrară numai vânzându-ne producţia într-o cantitate mai mare, să revenim în forţă pe pieţele de desfacere din Est. Noi am semnat Acordul de Asociere, noi am obţinut regimul liberalizat de vize cu Uniunea Europeană, noi ne-am transformat într-o ţară cu aspiraţii europene la nivel de elite.

Sondajele mai jonglează dintr-o parte în alta, fiind manipulabile de

Omul la nivel patologic, subconştient, priveşte Estul şi Rusia nu ca o orientare de viitor, dar priveşte ca la o sursă de venit...

diferite crize şi de reflectări în TV, dar noi am ajuns în faza când trebuie să urmăm calea Ţărilor Baltice, a Poloniei, care, după ce şi-au rezolvat problemele de etapă integraţioniste au revenit masiv pe pieţele de desfacere din Est. În toate satele pe care le-am văzut, când ajunge vorba despre politică sau geopolitică, simţul meu este că omul la nivel patologic, subconştient, priveşte Estul şi Rusia nu ca o orientare de viitor, dar priveşte ca la o sursă de venit.”

Europa Liberă: Dar şi această pedeapsă a Moscovei pentru Republica Moldova că şi-a ales parcursul european doare, pentru unii cetăţeni chiar e dureros.

Ghenadie Ivașcenco: „Eu cred că acesta e al doilea lucru pe care trebuie să-l facem, să încetăm să ne mai văietăm şi să vorbim în termenii aceştia istorici.

Sunt ţări care pot urma calea integrării europene şi în acelaşi timp îşi păstrează pieţele din Est. Şi noi nu putem să o facem? Problema e a noastră. Dacă vom căuta întotdeauna: Rusia e vinovată, guvernanţii sunt vinovaţi, noi nu vom ajunge nicăieri. Noi, în primul şi în primul rând, trebuie să ne învinovăţim pe noi şi trebuie să căutăm soluţii. Rusia este cum este, dar noi trebuie să fim mai înţelepţi.”

Europa Liberă: Ghenadie Ivașcenco ar putea identifica o idee la nivel naţional, care ar consolida societatea moldavă?

Ghenadie Ivașcenco: „La moment, bunăstarea şi încrederea în ziua de mâine este ideea care ne va consolida pe toţi. Pentru că găgăuzi, moldoveni, socialişti, liberali, liberal-democraţi, toţi suntem frământaţi de aceeaşi problemă – nu avem încredere în ziua de mâine: mâine voi avea de lucru?, copilul meu va avea ceva?, dar statul va fi?, dar eu să mă duc? Nu are importanţă, te duci în România, te duci în Europa, emigrezi în Rusia, aceleaşi frici le ai. Deci, a da de lucru decent la fiecare moldovean – aceasta trebuie să fie ideea naţională care poate să ne scoată acum din situaţia de deprimare în care am nimerit.”

Europa Liberă: Faptul că mulţi cetăţeni, conform sondajelor de opinie, au pierdut încrederea în instituţiile statului și spun: calea pe care păşeşte Moldova e una greşită zdruncină statalitatea Republicii Moldova? Şi ce se întâmplă, dacă ţara ajunge la faliment? Fie cetăţenii nu mai au încredere în ţara lor?

Ghenadie Ivașcenco: „Lucrurile pot merge şi prin inerţie. Eu voi spune un lucru poate cinic, nu poţi construi democraţie într-o societate unde produsul intern brut este mai mic de 5000 de dolari la puterea parităţii de cumpărare, pentru că un om sărac nu se poate ridica la un nivel de a judeca din interese de colectivitate. Or, ce avem în Moldova astăzi?

Noi la paritatea puterii de cumpărare, dacă excludem Chişinăul, în restul teritoriului avem un PIB de 3000 de dolari în mediu pe cap de locuitor. Fără a ridica bunăstarea cetăţeanului, nu vorbesc de clasa medie, vorbesc de scoaterea din sărăcie, este prea ambiţios să credem că putem crea o naţiune care să-şi aleagă nişte lideri după alte criterii decât îi alege pe actualii...”

Europa Liberă: Dumneavoastră aţi accepta să faceţi parte din actul guvernării? Şi în ce condiţii? Ce condiţii aţi pune?

Ghenadie Ivașcenco: „Multă lume ar accepta să contribuie, în măsura posibilităţilor, dacă ar fi cel puţin trei premise îndeplinite. Prima, evident că trebuie să fie un lider în care să crezi, să vezi omul ca un Moise moldovean care ne scoate. Fără un lider este greu să ne mobilizăm total. Al doilea moment este viteza cu care se va dori de a merge. Prin inerţie, cu semi-măsuri şi semi-reforme lucrurile vor degrada şi mai mult. Şi a treia premisă este o susţinere externă.

Statele mici niciodată nu se pot dezvolta, promova, singure. Orişicare partener mare străin, care îţi asigură o stabilitate geopolitică. Noi când vorbim de o stabilitate geopolitică, nu ne referim la războaie sau chestiunile acestea complicate. Or, toată lumea ştie cât este de uşor să destabilizezi un stat ca Republica Moldova: vii cu câteva milioane de euro, joci cu anumite grupuri sociale, politice şi destabilizezi Parlamentul, destabilizezi guvernul. Şi lumea cunoaşte lucrurile acestea toate, dar ca naţiune mică nu te poţi opune, dacă nu ai un protector, nu ai un mentor.”

Europa Liberă: Redresarea situaţiei depinde şi de cine asigură securitatea acestui stat?

Ghenadie Ivașcenco: „Evident. Investitorii mici niciodată nu renasc un teritoriu, o ţară. Sunt aceştia mari care după ei aduc pe alţii. Aceştia mari judecă dincolo de rapoartele elaborate de organizaţiile internaţionale sau de prezentări la forumuri, au informaţie mult mai sigură, multinaţionalele am în vedere, ce va fi cu zona aceasta în următorii cinci-şase ani, pentru că investitorii nu sunt îngeri, ei fac business, ei fac bani. Şi dacă investesc 100 de milioane de euro astăzi în Republica Moldova, eu vreau în cinci ani, la riscurile care sunt, cel puţin 150 de milioane de euro să mi le întorc înapoi.”

Europa Liberă: După 25 de ani de la proclamarea independenţei Republicii Moldova, sunteţi mândru că reprezentaţi acest stat independent?

Ghenadie Ivașcenco: „Pe lângă faptul că suntem aşa cum suntem noi, descurcăreţi, mai avem şi trăsăturile noastre negative, noi totuşi suntem un popor bun. În toată istoria noastră, a moldovenilor, a românilor, noi nu am generat niciun Hitler, niciun Stalin, niciun tiran. Noi suntem cunoscuţi prin altă calitate a oamenilor. Noi nu am născut oameni foarte răi.”

Europa Liberă: Dar din peisajul de politicieni din Moldova, astăzi puteţi vorbi despre un lider că s-ar regăsi printre ei?

Ghenadie Ivașcenco: „Se creează toate premisele pentru naşterea unor proiecte politice noi. Indiferent de toate jocurile care vor fi făcute, anul 2018, alegerile parlamentare şi anul 2019, alegerile locale, vor fi ceea ce a fost anul 2007, 2009, cu zece ani în urmă. În doi ani trebuie să ne gândim la o aşa schimbare care să fie mai bună, mai durabilă, mai calitativă decât schimbarea din 2007-2009. Trebuie să sperăm, altceva ce ne mai rămâne?”

XS
SM
MD
LG