Linkuri accesibilitate

Mircea Kivu: „Șansa unei reale schimbări nu poate fi dată decât de alegători ”


Afiș electoral al Uniunii Salvați Bucureștiul

Afiș electoral al Uniunii Salvați Bucureștiul

Un interviu cu un sociolog din România despre șansele partidelor noi formate de societatea civilă.

La alegerile locale din România a reținut atenția, printre altele, scorul bun înregistrat în capitală de o formațiune numită Uniunea Salvați Bucureștiul, care s-a situat pe locul al doilea. Într-un interviu telefonic Vasile Botnaru l-a întrebat pe sociologul din România, Mircea Kivu, dacă acest succes prevestește o înnoire politică peste Prut, și dacă un asemenea model s-ar putea importa și în R. Moldova.

Europa Liberă: Domnule Kivu, văzută de la distanţă, experienţa USB pare a fi una foarte apetisantă. O formaţiune apărută foarte rapid, pe motive existente peste tot, a obţinut o victorie semnificativă, cel puţin, o performanţă demnă de analizat. Dumneavoastră cum credeţi, cât de aplicabilă este în regiune şi, în special, în Republica Moldova?

Mircea Kivu

Mircea Kivu

Mircea Kivu: „Eu cred că în România şi bănuiesc că şi în Republica Moldova, în aceeaşi măsură, există o mare insatisfacţie a alegătorilor faţă de partidele care se află în momentul de faţă pe scena politică. În România, mai ales, practic, de 20-25 de ani avem cam aceiaşi politicieni care se perindă pe scena politică, aceleaşi forţe politice şi care au nemulţumit, toate în aceeaşi măsură, alegătorii. Şi din cauza aceasta există o aşteptare de apariţie a unor noi forţe politice. Experienţa USB arată, într-adevăr, că se poate, în Bucureşti USB a obţinut un sfert din mandatele în Consiliul general, ceea ce înseamnă că va fi principala forţă de opoziţie. În ţară au existat partide similare, care au fost mai puţin cunoscute, e drept, la Târgu-Mureş au fost, la Codlea, la Iaşi, chiar în unele localităţi mai mici, cum ar fi comuna Domneşti ş.a.m.d. Au apărut oameni veniţi dinspre societatea civilă, care s-au decis să facă pasul spre politic.”

Europa Liberă: Dimineaţă, Clotilde Armand spunea, de altfel, că intri într-un joc pe care nu poţi să-l controlezi, regulile oricum le stabilesc cei de la guvernare, dumneaei spunea că acum descoperă că regulile sunt total dezavantajoase.

Mircea Kivu: „Aveţi perfectă dreptate. De fapt, problema este cam aşa: în toate ţările legile electorale le fac cei care sunt în Parlament, adică cei care se află la putere. Şi atunci este firesc să facă legile acestea în aşa fel încât să-i avantajeze pe ei, pe cei care sunt la putere şi să nu permită pătrunderea pe scena politică sau să împiedice cât mai mult pătrunderea unor forţe noi. Este, dacă vreţi, cam cum e la admiterea la facultate, cei care sunt aleşi sunt la fel cu cei care dau un examen pentru a primi învestitura din partea noastră, a alegătorilor. Numai că aşa cum la facultate vin candidaţii care vor să fie acceptaţi ca studenţi, paradoxul este că, în cazul alegerilor politice, regulile după care se desfăşoară concursul de admitere nu sunt făcute de examinatori, adică de alegători, ci de cei care vor să candideze, de politicienii aflaţi la putere.”

Europa Liberă: Ce e de făcut? USB, înţeleg, vrea să intre în Parlament, ca din interior să schimbe regulile?

Mircea Kivu: „Aşa e. Dar va avea o sarcină foarte grea, pentru că, probabil, va trebui ca noua formaţiune să formeze un fel de coaliţie dintre mai multe partide mai mici care au apărut şi au candidat la alegerile locale. Numai că legea alegerilor parlamentare ridică un prag foarte înalt pentru coaliţii – 10%. Eu cred că ceea ce trebuie făcut, mai întâi de toate, este ca dinspre societatea civilă să existe presiuni pentru schimbarea legilor electorale, aşa cum au existat anul trecut presiuni şi s-a reuşit în parte câte ceva. De exemplu, s-a reuşit schimbarea legii partidelor şi acum a devenit mult mai uşor să formezi un partid nou. Şi s-a văzut, în felul acesta a putut să apară un partid cum e Uniunea Salvaţi Bucureştiul.”

Europa Liberă: La Chişinău ştiţi că aşteptăm să fie prezidenţiale în toamnă. Şi partidele, care sunt relativ lesne acceptate în această cursă, se vor ciocni de problema candidatului. Până acum nu se ştie exact câte semnături trebuie să adune candidaţii, cât de serioase şi dure sunt filtrele prin care trebuie să treacă, dincolo de faptul că s-ar putea să ne pomenim că, Comisia de la Veneţia în general nu acceptă schimbarea regulilor în plin proces. Şi atunci, iarăşi, e un tertip care dezavantajează adversarii puterii.

Mircea Kivu: „Da, este adevărat. Întotdeauna cei aflaţi la putere, de fapt, cei care vor aplica, care vor organiza alegerile, au tot interesul să facă cât mai neclare regulile jocului. Cu cât există mai multe neclarităţi, cu atât cei care organizează alegerile au o marjă de manevră mai mare, pot să-şi exercite mai bine puterea. Dacă sunt reguli clare, atunci nu prea au ce face.”

Europa Liberă: După ce aţi văzut experienţa românească şi, eventual, o analizaţi de la distanţă pe cea din Republica Moldova, cum credeţi, tipurile de scrutine, alegerile locale şi parlamentare, prezidenţiale trebuie despărţite distinct? Sau, dimpotrivă, cât mai mult apropiate, astfel încât să fie reguli unice şi toată lumea să le respecte?

Mircea Kivu: „Eu cred că ele trebuie separate clar, pentru că altfel există din partea alegătorilor o confuzie. Una sunt problemele unui oraş sau ale unei comune, şi despre aceasta trebuie să se discute, când e vorba de alegeri locale, şi alta sunt problemele unei ţări întregi, despre care se discută la alegerile parlamentare.”

Europa Liberă: Dar oricum cei care votează se uită cui să dea votul. Votează cu „ursul” şi nu cu cineva care, cred ei, nu are şanse.

Mircea Kivu: „Da. Aceasta este altă problemă. Trebuie ca noile formaţiuni politice să convingă alegătorii că, într-adevăr, au o şansă şi că, de fapt, şansa unei reale schimbări nu poate fi dată decât de alegători. Dacă alegătorii consideră că au destulă putere, încât să schimbe ordinea lucrurilor, atunci există o şansă şi pentru formaţiuni noi politice.”

Europa Liberă: O ultimă precizare, aţi regretat cumva apariţia unor sondaje aproximate, dacă nu chiar false? Dar şi cele adevărate, pe bune, au efect manipulatoriu, pentru că atunci când cineva indecis merge la secţia de votare şi se uită într-un sondaj, s-ar putea şi acest sondaj să-l influenţeze. Credeţi că sondajele, în general, au un efect de manipulare, într-o măsură oarecare?

Mircea Kivu: „Eu cred că sondajele sunt, de fapt, ca orice informaţie: dacă informaţia este corectă, ea nu manipulează. Sigur că alegătorul se uită şi după cine are mai multe şanse şi îşi ia decizia de vot în funcţie de aceasta, dar este dreptul lui să aibă acces la toate informaţiile, astfel încât să voteze în cunoştinţă de cauză. Problema este ca informaţia care i se oferă, adică sondajul în cazul despre care vorbim, să fie una corectă, adică sondajul să reflecte într-adevăr situaţia existentă şi nu una inventată.”

Europa Liberă: Cum se sancţionează cei care produc sondaje contrafăcute?

Mircea Kivu: „Din păcate, numai opinia publică poate să-i sancţioneze. Adică, în mod normal, o casă de sondaje, care furnizează, în mod repetat, rezultate care sunt după aceea infirmate la urne, nu se mai uită nimeni la ea. Dar aici este important şi rolul mass-media. Mass-media ar trebui să facă diferenţa între un sondaj de încredere şi unul care nu e de încredere, ar trebui să existe jurnalişti care să aibă informaţii destul de bune despre cum trebuie făcut un sondaj şi să poată să îi spună publicului în care sondaje trebuie să aibă încredere şi în care să nu aibă încredere.”

Europa Liberă: Sau, cel puţin, să nu accepte „leproşii” să intre în ştiri.

Mircea Kivu: „Absolut. Adică să nu difuzeze mai departe ştiri despre care el ştie că nu sunt de încredere.”

XS
SM
MD
LG