Linkuri accesibilitate

Partidul Acţiune şi Solidaritate (PAS) condus de Maia Sandu crede că guvernarea ar putea anula scrutinul din 30 octombrie, dacă va simţi că rezultatul nu-i va fi convenabil.

Partidul Acţiune şi Solidaritate (PAS) consideră că legislaţia, existentă şi proiectată, privind alegerile prezidenţiale este nesigură, incertă şi ar suprima drepturile electorale ale unor potenţiale concurenţi electorali. Mai mult, partidul condus de Maia Sandu invocă motive pe care le consideră rezonabile să creadă că guvernarea ar putea anula alegerile stabilite pentru 30 octombrie, dacă va simţi că rezultatul scrutinului nu-i va fi convenabil. Explicaţii şi concretizări – cu reprezentantul PAS, Sergiu Litvinenco.

Europa Liberă: PAS a deplâns într-un comunicat-declaraţie „lipsa de predictibilitate a legislației aferente alegerii președintelui Republicii Moldova”, adică posibilitatea de a manevra la bunul plac cu prevederile acestei legislaţii, din câte înţelegem noi. Mai mult, potrivit PAS, actuala legislaţie şi cea aflată în stadiu de proiect ar putea marginaliza sau exclude unii concurenţi electorali nedoriţi. În plus, guvernarea îşi păstrează şi posibilitatea de a anula alegerile prezidenţiale, dacă nu vor pica bine pentru ea, aşa cum reiese din comunicatul partidului pe care îl reprezentaţi dumneavoastră. Ce explicaţii în această privinţă le consideraţi necesare pentru alegători, probabil, în primul rând?

Sergiu Litvinenco: „Într-adevăr, ieri PAS a venit cu acel comunicat de presă. Voi începe prin a spune că în Republica Moldova este o situaţie inedită. După cum se cunoaşte, la 4 martie curent Curtea Constituţională a adoptat decizia istorică de revenire la alegerea directă a şefului statului de către întregul popor. Prin aceeaşi decizie, Curtea Constituţională a revigorat, adică a adus în fondul activ al legislaţiei, acele prevederi ale Codului Electoral din redacţia 1997, care au fost abrogate în 2000. Şi aici încep lucrurile cele mai interesante. Pe de o parte, să faci alegeri liberi şi corecte în baza legii revigorate este, practic, imposibil, întrucât, de exemplu, pentru a intra în cursă, un candidat trebuie să colecteze cel puţin 180 de mii de semnături. Acest lucru se datorează, cunoaşteţi, acelei situaţii când am trecut de la raioane la judeţe, ulterior de la judeţe la raioane. Modificarea Codului Electoral, fără îndoială, este necesară. Alegerile au fost fixate pe 30 octombrie, dar până în prezent noi nu avem o legislaţie în baza căreia aceste alegeri se vor desfăşura. Prima întrebare este în ce măsură poţi, de principiu, să modifici legislaţia electorală în lunile iunie sau iulie, adică cu câteva luni înainte de alegerile propriu-zise? Or, se cunoaşte bine că există o recomandare a Comisiei de la Veneţia datată cu anul 2000, în care Comisia spune foarte clar că nu este de dorit să schimbi legislaţia electorală cu mai puţin de un an înaintea acestor alegeri. Deci, răspunsul la această întrebare, adică dacă poţi sau nu schimba această legislaţie, este oferit chiar de Comisia de la Veneţia, precum şi de unele state care s-au confruntat recent cu astfel de situaţii. Conform acestor experienţe, modificarea legislaţiei electorale cu mai puţin de un an înaintea alegerilor este posibilă, în situaţia în care această modificare are ca scop îmbunătăţirea, simplificarea legislaţiei electorale, în sensul extinderii drepturilor electorale şi nicidecum suprimarea, adică înrăutăţirea acestor drepturi. Altfel spus, modificări la legile electorale cu mai puţin de un an pot fi făcute doar dacă ele lărgesc şi nu limitează drepturile electorale individuale sau colective. Şi aici aş vrea să aduc un exemplu recent din România. În decembrie 2015 Parlamentul de la Bucureşti a adoptat legea votului prin corespondenţă, alegerile parlamentare la ei urmează să aibă loc în noiembrie 2016. Curtea Constituţională a fost chemată să se expună pe marginea constituţionalităţii acestei legi, iar unul dintre motivele invocate a fost anume acesta, că legea a fost adoptată cu mai puţin de un an până la alegerile parlamentare. Curtea Constituţională din România a spus foarte clar că legea este constituţională, iar argumentul de bază reţinut de înalta Curte din ţara vecină este că legea votului prin corespondenţă oferă mai multe drepturi cetăţenilor români aflaţi în afara ţării, decât legea care era până atunci în vigoare. Noi, când ne-am uitat în proiectul legii cu privire la alegerea preşedintelui Republicii Moldova, adoptat deja în prima lectură în aprilie, am observat că acolo sunt unele prevederi care îmbunătăţesc situaţia actorilor electorali, dar, din păcate, sunt şi prevederi care, dimpotrivă, complică situaţia acestora. Un exemplu de îmbunătăţire a situaţiei este reducerea numărului necesar de semnături de la 180 de mii 15 mii. Este, fără îndoială, un lucru benefic. Din păcate, am găsit situaţii care nu îmbunătăţesc, dar, dimpotrivă, înrăutăţesc situaţia actorilor electorali care vor fi implicaţi. Și în comunicatul respectiv noi am semnalat câteva din aceste probleme. Prima problemă este termenul extrem de scurt de colectare a semnăturilor, se oferă doar 30 de zile. Vorbim de birocratizarea excesivă a procedurii, noi am numărat în jur de 12 etape pe care trebuie să le parcurgi, de la depunerea listei cu echipa de iniţiativă la CEC până la depunerea actelor cu cele 15 mii de semnături. Aici îmi voi permite să deschid o paranteză. De ce, de exemplu, nu se putea în lege de aprobat formularul listei de susţinători pentru candidat, iar echipa fiecărui candidat, pur şi simplu, să printeze acest formular şi să meargă la cetăţeni şi să colecteze semnături? Aşa este în România în Legea privind alegerile prezidenţiale, acolo nu se duce candidatul la Biroul Electoral Central sau la autoritatea electorală permanent, ci candidaţii singuri printează formularul care este aprobat prin lege. Aşa am făcut, de altfel, noi şi atunci când am înregistrat partidul, nu ne-a dat CEC sau Ministerul Justiţiei aceste formulare, singuri le-am elaborat, le-am printat şi am mers la oameni, şi am colectat aceste semnături. Un alt element problematic, din punctul nostru de vedere, este implicarea ilogică, fără sens, a primăriilor în procesul de autentificare a semnăturilor. Conform proiectului, după ce s-au colectat semnăturile, colectorul trebuie să meargă la primar personal şi, în prezenţa acestuia, aşa scrie în lege, trebuie să semneze fiecare pagină din lista de subscripţie. Primarul, la rândul său, trebuie să aplice ştampila pe listele respective. Aici vreau să reamintesc dificultăţile pe care le-a întâmpinat, de exemplu, activistul Oleg Brega în campania pentru parlamentarele din 2014, când unii primar, pur şi simplu, nu doreau să pună ştampilele respective, alţii erau plecaţi din birourile primăriei ş.a.m.d.”

Europa Liberă: E limpede că există acest şir de deficienţe, de lucruri mai sofisticate, parcă special menite să îngreuneze, să facă complicată participarea la alegeri. De fapt, în opinia dumneavoastră, care ar fi scopul deficienţelor ce sunt păstrate sau concepute, din nou, pentru legislaţia privind alegerea şefului statului? Cine ar avea interesul, să zicem, să menţină nişte proceduri care înnebunesc sau dezavantajează un candidat sau altul?

Sergiu Litvinenco: „Noi ne-am expus în comunicatul respectiv. Noi am identificat două temeri. Noi sperăm foarte mult ca niciuna, nici alta să nu se realizeze. Prima din aceste temeri este că, în situaţia în care proiectul va fi adoptat în redacţia actuală, acest lucru, evident, complică situaţia acelor actori care nu vin din partea guvernării. Fiindcă este una când de colectarea semnăturilor se ocupă funcţionari publici, exponenţi şi militanţi ai partidelor de guvernare, care au birouri, oficii, baze de date, acces la cetăţeni, pornind de la poziţia lor publică şi este cu totul altceva când e vorba de partide de opoziţie. Procedura în cazul partidelor de opoziţie este mai complicată. A doua temere a noastră, la fel am expus-o în comunicatul cu pricina, este – a propos, în câteva zile urmează să fie dat şi avizul Comisiei de la Veneţia pe marginea proiectului respectiv – că, având în vedere că, conţinutul proiectului în multe privinţe înrăutăţeşte situaţia actorilor electorali, Comisia va fi în imposibilitate de a da un aviz pozitiv în sensul în care ea nu va avea argumente suficiente pentru a accepta derogarea de la propriile reguli, regulile de neadmitere a modificării legii electorale cu un an înaintea alegerilor. Şi atunci s-ar putea ca avizul să fie negativ, în situaţia în care Comisia nu constată că regulile jocului sunt în sensul suprimării drepturilor concurenţilor electorali. Şi atunci vom avea o situaţie când Parlamentul va avea de ales: fie va aproba proiectul neluând în calcul poziţia Comisiei de la Veneţia, dar în acest caz există premise justificate, de altfel, ca legea, în eventualitatea în care este contestată la Curtea Constituţională să fie declarată neconstituţională. Şi a doua ipoteză este, în general, Parlamentul să nu mai aprobe în lectură finală proiectul de lege şi consecinţele ambelor situaţii vor fi aceleaşi – anularea scrutinului preconizat pentru 30 octombrie.”

Europa Liberă: Şi dacă totuşi se vor face modificări de lege în sensul invers, aşa cum menţionaţi, de înrăutăţire, ce se va mai putea face?

Sergiu Litvinenco: „Nu se va mai putea nimic face. Va trebui concurenţii electorali să accepte regulile jocului, va trebui, evident, de lucrat cu mult mai mult. Dar în cazul respectiv, există riscul major ca alegerile să nu fie declarate libere şi corecte. Şi aceasta este o problemă pentru Republica Moldova, cu excepţia anului 2009, aprilie, tot timpul a primit verdicte pozitive din partea instituţiilor care monitorizează procesul electoral, alegerile, de regulă, tot timpul au fost recunoscute parţial libere, parţial corecte, în unele situaţii erau chiar libere şi parţial corecte. Acesta este riscul că scrutinul ar putea fi declarat ca necorespunzător principiilor democratice.”

Europa Liberă: Dar, aşa cum se presupune din comunicatul partidului dumneavoastră, dacă procesul electoral ar putea totuşi fi mai complicat, îngreunat artificial pentru a nu permite, a zădărnici sau a complica intrarea în cursă a candidaților incomozi ş.a.m.d., deci, varianta proastă, ce va face PAS? Va participa totuşi cu candidatul său la aceste alegeri? Sau va considera necesar să ia o altă decizie?

Sergiu Litvinenco: „Decizia, potrivit statutului PAS, trebuie să fie luată de forurile corespunzătoare. Conform statutului nostru, decizia cu privire la participarea, neparticiparea, susţinerea unui candidat neutru se ia de consiliul politic naţional. De altfel, timp de două săptămâni urmează să convocăm acest consiliu, pentru a discuta la etapa iniţială care ar fi strategia partidului. Dar, în eventualitatea în care se va lua o decizie ca PAS să participe la scrutinul respectiv, evident că noi vom participa. Evident că va fi mai greu, pentru că, pe lângă faptul că vom avea de convins electoratul că PAS reprezintă o alternativă, vom fi, după cum am menţionat, în situaţia aceasta inegală, inechitabilă, când cineva este din start cu un picior în fața celorlalţi. Acesta este răspunsul la întrebarea dumneavoastră.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG