Linkuri accesibilitate

Iurie Leancă: „De dragul de a face un mic pas înainte, să nu pierdem mult mai mult, în mod special economic”


Fotografie de arhivă.

Fotografie de arhivă.

Opiniile fostului premier moldovean despre noua rundă 5+2 desfășurată recent la Berlin

La Berlin a avut loc săptămâna trecută prima rundă de negocieri în format 5+2 în chestiunea transnistreană din ultimii noi ani. Reuniunea nu a adus rezultate spectaculoase, ci doar promisiunea de a lucra la agenda următoarelor întruniri. Valentina Ursu l-a întrebat dacă trebuie să ne așteptăm la progrese în această chestiune, într-o perioadă când OSCE este condusă de Germania, pe fostul premier și fostul ministru de externe Iurie Leancă.

Iurie Leancă: „Nimic deosebit nu s-a reuşit. Şi, de fapt, este o situaţie obiectivă, mă refer la rezultate, nu mă refer la motivele de ce nu s-a reuşit prea mult. În primul rând, nu văd acţiuni din partea Chişinăului. Astfel de întâlniri, dar mai ales avansarea pe domeniul conflictului transnistrean se pregătesc prin acţiuni pe plan naţional, se pregătesc printr-o diplomaţie activă, vizite, eforturi pe plan bilateral cu cei mai importanţi actori. De exemplu, pentru mine rămâne un mare semn de întrebare de ce în 2016 nu am văzut nicio mişcare în domeniul relaţiilor bilaterale cu Kievul. Kievul rămâne a fi un actor absolut deosebit pentru noi şi pe motivul că se confruntă cu probleme identice, dar şi pe motivul că este foarte interesat să ne ajute să soluţionăm problema conflictului, fiindcă o percepe ca un pericol real la adresa securităţii sale. În lipsa unor eforturi de acest gen, în lipsa unei comunicări foarte active şi cu Washingtonul, şi cu Berlinul, şi cu Moscova, aceste evenimente de la Berlin doar vin să constate faptul că situaţia este aşa cum este.”

Europa Liberă: Cele mai mari aşteptări erau legate de faptul că Germania deţine preşedinţia prin rotaţie la OSCE, iar vocea Germaniei este una distinctă. Şi chiar se spera că Germania ar putea să discute altfel cu Moscova, acolo unde se zice că s-ar afla cheile soluţionării conflictului transnistrean. Şi dacă dialogul germano-rus va fi cu rezultat, atunci s-ar putea totuşi să se aştepte şi rezultate.

Iurie Leancă: „În primul rând, să nu uităm de contextul regional. Da, pe de o parte, sigur că, constat cel puţin o lipsă totală de acţiuni din partea Chişinăului. În acelaşi timp, să nu uităm de contextul regional, care e unul foarte şi foarte nefavorabil. Atâta timp cât există această confruntare aproape identică cu perioada războiului rece, atâta timp cât există şi o retorică, dar şi aceste sancţiuni, aceste reveniri la consolidarea forţelor militare din partea NATO, pe de o parte, din partea Federaţiei Ruse, este foarte greu să avansezi pe un subiect spinos, delicat, sensibil, cum este conflictul transnistrean. Pe acest motiv, sigur că preşedinţia germană ne oferea un anumit avantaj în plus în raport cu preşedinţiile anterioare, dar nici acum nu ne putem aştepta la un progres real, la o mişcare care ar fi imprimat procesului o dinamică absolut deosebită. Eu nu m-aş axa acum pe rezultate imediate, va fi mult mai important să avem, în primul rând, o comunicare, o strategie. Pornind de la realităţile regionale, continentale care ar fi şansa noastră? Avem sau nu avem şansă? Trebuie să mizăm pe paşi mai mari sau pe paşi foarte mici, dar care, eventual, pregătesc terenul?”

Europa Liberă: Dar guvernanţii de la Chişinău ştiu cum să rezolve această problemă? Dacă e să facem trimitere la declaraţiile pe care le fac chiar cei care reprezintă acest format 5+2, ei spun că, în mare parte, identificarea unei soluţii contează de cei doi – Chişinău şi Tiraspol.

Iurie Leancă: „Nu este chiar aşa. Nu e doar o problemă de conflict interior. Dacă nu ar fi în regiunea transnistreană şi prezenţă militară, dacă nu ar fi susţinută masiv economic din afara ţării, toţi parametrii acestui conflict ar fi fost cu totul şi cu totul diferiţi. Criza economică prin care trece Republica Moldova per ansamblu e mult mai agravată în regiunea transnistreană. Dacă nu ar fi acest sprijin financiar din partea Federaţiei Ruse, dacă nu ar fi preţul la gaz, la energia electrică absolut nu de piaţă ş.a.m.d., ar fi fost altă situaţie. De aceea, în ceea ce acuz eu autorităţile este că nu am văzut cel puţin o strategie de a pregăti aceste rezultate mici, care într-un moment dat, eventual, ar putea genera o explozie, în sens pozitiv, a întregii paradigme. Deci, nu am văzut. În primul rând, relaţia cu Kievul este pusă, nu ştiu de ce, nu-mi dau seama, într-un suspans. Dar Kievul poate şi trebuie să ne ajute, începând cu curmarea contrabandei prin regiunea Odesa, prin port ş.a.m.d. Dintotdeauna am fost adeptul unor relaţii foarte active cu Ucraina. Contextul regional este aşa cum este, e foarte complicat. Să aştepţi nişte rezultate spectaculoase nu e cazul, dar să pregăteşti, să elaborezi pârghiile pe care a-i putea să le foloseşti în anumite situaţii. Tot ce am auzit eu, este despre diplome şi despre numerele de înmatriculare.”

Europa Liberă: Face cedări Chişinăul în faţa Tiraspolului, când e vorba de atingerea unui compromis între cele două părţi?

Iurie Leancă: „Pe aceste două subiecte punctuale nu cunosc toate nuanţele, fiindcă sunt foarte și foarte importante. Aduceţi-vă aminte, Voronin ajunsese preşedinte, a mers la Tiraspol şi a zis că recunoaşte toate diplomele ş.a.m.d. Or, sper că astfel de prostii să nu mai facă Chişinăul. Dar, dacă ne referim la numerele de înmatriculare, pe de o parte, ar fi bine dacă pe plăcuţele de înmatriculare, chiar şi cu anumite semne ale regiunii transnistrene, dar să fie foarte clar fixat faptul că e din Republica Moldova, RM. Dar guvernanţii să nu uite că problema numerelor de înmatriculare nu e una doar politică, e şi una foarte economică. Pe motiv că taxele de înmatriculare în regiunea transnistreană sunt mai mici decât pe malul drept al Nistrului, ştim că foarte mulţi cetăţeni moldoveni, inclusiv cei de pe malul drept, inclusiv poliţişti, judecători merg şi îşi înregistrează maşinile acolo. Dacă le mai dăm şi legitimitatea respectivă, prin care cei înregistraţi în regiunea transnistreană vor putea călători şi în Occident, vă daţi seama că fluxul celor care îşi aduc maşini din străinătate, dar locuiesc pe malul drept, dar vor vrea, pentru a plăti mai puţin, să le înregistreze pe malul stâng, va fi mult mai mare. Am văzut chiar zilele acestea o scenă foarte interesantă, o maşină cu numere de înmatriculare transnistrene, iar lângă volanul şoferului era drapelul Republicii Moldova. Cât patriotism, vă daţi seama: plătesc mai puţin, dar oricum sunt patriot al Republicii Moldova. Cei de la Chişinău sunt datori să ceară, concomitent cu avansarea pe acest subiect, cu numerele de înmatriculare, cel puţin unificarea acestor taxe de import. La aceasta le-aş sugera să fie extrem de atenţi, de altfel, evaziunile fiscale sau pierderile la buget vor fi foarte mari. Şi nu doar la buget. Ei se înregistrează acolo, nu plătesc în bugetul naţional, călătoresc pe malul drept, nu plătesc impozitele pentru fondul rutier ş.a.m.d. Apar distorsiuni foarte mari. De dragul de a face un mic pas înainte, să nu pierdem mult mai mult, în mod special economic.”

Europa Liberă: Îl întreb pe Iurie Leancă ca pe fost premier: asupra Chişinăului se fac presiuni totuşi când vine vorba despre reglementarea transnistreană?

Iurie Leancă: „Da, sunt discuţii, da, partenerii noştri vin cu anumite puncte de vedere pe care dânşii le consideră drept necesare, drept oportune pentru a le aborda cu cei de la Tiraspol, cei de la Moscova, nu întotdeauna există un punct de vedere comun. Îmi aduc aminte chiar şi listele acelea cu politicienii din regiunea transnistreană, prin care au fost impuse sancţiuni de călătorie în spaţiul UE. Dar în momentul în care ai un dialog activ, în momentul în care vii cu argumente, punctul de vedere ţi se respectă. Fiindcă, până la urmă, e vorba de noi, e vorba de ţara noastră, e vorba de anumite aranjamente, care, eventual, pe termen imediat, ar putea arăta frumos, dar pe termen mediu ar putea arăta mult mai urât şi noi urmează să le simţim efectele. Pe acest motiv, nu trebuie să ne fie ruşine, nu ne-a fost niciodată ruşine să le spunem partenerilor, prietenilor noştri, de fapt, că: „Apreciem foarte mult eforturile şi fără voi este imposibil să avansăm. Dar trebuie să se ţină cont, în primul rând, de viziunea noastră”. Iarăși, cu condiţia că e bine argumentată, e bine gândită şi avem această capacitate de a o prezenta.”

Europa Liberă: Dar pe cât de constructiv este dialogul moldo-rus pe chestiunea transnistreană?

Iurie Leancă: „Dialogul moldo-rus e la fel de activ ca dialogul moldo-ucrainean. Poate puţin mai activ, văd că ministrul de Externe în prima sa vizită pe bilaterală a fost la Moscova. Nu ştiu cât simbolism a imprimat domnia sa şi Ministerul de Externe. Dacă nu mă înşel, şi ministrul Calmâc a fost la Moscova.”

Europa Liberă: Astăzi e la Kiev.

Iurie Leancă: „Nu-mi rămâne decât să salut acest lucru. Dar cu Federaţia Rusă…”

Europa Liberă: Cât de constructiv e dialogul?

Iurie Leancă: „Nu poate fi foarte constructiv atâta timp cât există diferenţe substanţiale în viziuni în ceea ce priveşte perspectivele de dezvoltare a Republicii Moldova, în primul rând. Fiindcă dânşii până acum aşa şi nu au acceptat ideea Acordului de Asociere că nu ar trebui să fie un impediment în relaţia politică, economică, comercială cu Federaţia Rusă, dar e nevoie de activism. Ar fi bine să fie un dialog mai activ şi pe linie parlamentară, şi pe linie guvernamentală, fiindcă, dacă nu comunici, atunci fiecare parte se ghidează doar de interese, aşa cum le înţeleg ei.”

Europa Liberă: Moscova mai poate menţine în actualitate prevederile planului Kozak, care a fost propus Chişinăului cu mulţi ani în urmă?

Iurie Leancă: „Bănuiesc că Moscova şi acum ar fi vrut să insiste pe aceste prevederi, în mod special pe dreptul la veto pentru regiunea transnistreană. Din 2009 încoace, cât am fost în structurile guvernamentale, nu ţin minte să fi încercat ei să revitalizeze aceste elemente din memorandumul Kozak. Dar bănuiesc că le păstrează cumva în rezervă.”

Europa Liberă: Ce s-ar întâmpla, dacă se reunesc cele două maluri ale Nistrului?

Iurie Leancă: „Depinde în ce condiţii. De reunit e posibil şi astăzi, doar că vom rămâne ostatici şi subdezvoltaţi pe mulţi ani înainte. Fiindcă e vorba și de dreptul la veto şi acesta ar fi un preţ pe care bănuiesc că Moscova l-ar accepta.”

Europa Liberă: Costul e mare.

Iurie Leancă: „Şi regiunea transnistreană ar fi putut fi încorporată.”

Europa Liberă: Pentru Moldova preţul reîntregirii e mare?

Iurie Leancă: „Nu e vorba de un preţ financiar. Oricum, reîntregirea în momentul în care se va întâmpla, ne va costa, începând de la unificarea standardelor, terminând cu necesitatea repartizării unui flux mult mai mare din banii pe care îi primim din afară pe regiunea transnistreană.”

Europa Liberă: Dar şi factorul politic.

Iurie Leancă: „Sigur că da. Dar eu acum mă refeream la faptul că totul depinde în ce condiţii te reîntregeşti. Fiindcă, dacă accepţi acest principiu al dreptului de veto, de exemplu, sau prezenţei militare ruse pe teritoriul regiunii transnistrene, este un preţ mult prea mare, pe care nu ştiu dacă cetăţenii de pe malul drept ar putea să-l accepte. Aceasta înseamnă doar invitaţie spre stagnare. Eu nu-mi dau seama cum Republica Moldova se poate dezvolta, fără un curs foarte clar spre integrarea europeană, fără a face reformele cerute inclusiv de partenerii noştri europeni, fără a avea sprijinul şi susţinerea, şi presiunea din partea Uniunii Europene pentru a face aceste reforme. Aşa încât acest drept la veto ne-ar fi ţinut ostatici pe mult timp înainte.”

Europa Liberă: La ce îi ajută Moldovei acest statut de neutralitate, dacă Federaţia Rusă continuă să-şi păstreze influenţa militară aici, în zonă?

Iurie Leancă: „Acest statut nu este respectat, în primul rând, de Federaţia Rusă, prin faptul că îşi menţine ce a mai rămas din fosta armata a 14-a, mă refer şi la soldaţi, contingentul respectiv şi la muniţiile extrem de învechite şi extrem de periculoase. Şi ne dăm bine seama că neutralitatea nu înseamnă nicio garanţie de asigurare a unei securităţi.”

Europa Liberă: Dacă Moldova ar cere aceste garanţii pentru neutralitate, lucrurile s-ar schimba?

Iurie Leancă: „Uitaţi-vă la exemplul Ucrainei. Neutralitatea sau suveranitatea Ucrainei a fost garantată prin Memorandumul de la Budapesta din anii ’90, semnat de patru puteri, inclusiv Federaţia Rusă, SUA, care venea ca o recompensă pentru denuclearizarea Ucrainei, mă refer la armele nucleare. Şi nu a fost această garanţie deloc suficientă pentru a apăra integritatea teritorială a Ucrainei. E o problemă mult mai complicată. Pe de o parte, ne dăm bine seama că doar umbrela de securitate NATO îţi poate oferi o garanţie sută la sută de intangibilitate a frontierelor tale. Pe de altă parte, există şi această percepţie în societate că NATO mai rămâne a fi un bloc agresiv, care iată-iată ne va ataca, deşi nu e adevărat sub nicio formă. Dar aici trebuie să ne asumăm o parte din vină şi noi, fiindcă nu am ştiut să comunicăm, să explicăm şi să contracarăm inclusiv propaganda din afara ţării despre ceea ce înseamnă NATO. Dar percepţiile sunt acestea care sunt. În al doilea rând, există acest conflict şi suntem într-un cerc vicios. În momentul în care am declarat deschis că vrem să aderăm la NATO automat înseamnă probleme insurmontabile în raport cu regiunea transnistreană, ar putea apărea probleme şi pe interior, pe care ar putea să le folosească. Pe acest motiv, îmi spunea recent un înalt funcţionar de la NATO: „Cel mai bine, domnule Leancă, spunea dânsul, să păstraţi pentru moment ambiguitatea şi să faceţi reforme, să vă consolidaţi’.”

Europa Liberă: Ambiguitatea?

Iurie Leancă: „Ambiguitatea în sensul care ar trebui să fie agenda noastră în raport cu Alianţa Nord-Atlantică. Dar să ne axăm pe ceea ce depinde de noi. De noi depinde consolidarea instituţiilor, reforma justiţiei, lupta împotriva corupţiei, astfel încât statul să fie mult mai puternic. Acum suntem atât de slabi, victime atât de vulnerabile pentru cei care nu ne doresc binele şi pe interior, şi pe exterior, încât să vorbeşti despre aderarea la NATO, de exemplu, e niţel iresponsabil. Da, unii politicieni folosesc acest pretext pentru a genera capital politic şi mi-ar fi şi mie foarte simplu să zic acest lucru, mai ales că am făcut mult pentru a ne apropia de NATO. Dar de la obiectiv declarat până la realizarea acestor obiective trebuie să fie o analiză foarte serioasă şi riguroasă.”

XS
SM
MD
LG