Linkuri accesibilitate

În timpul spectacolului în spatele meu un cetaţean (turmentat literalmente, chit că nu ocolise niciuna din tarabele vinăriilor ce dădeau vin de chicuş) se lamenta că nu e suficient public. „Dacă mă tocmeam eu, aş fi adus o mie de băieţi, şi le-aş fi dat şi mîncare pe-degeaba!”, se grozăvea omuleanul, după care închidea lent pleoapele, ca o ţestoasă, prefăcîndu-se că savurează tragismul lui Verdi.

Dacă le-a reuşit sau nu organizatorilor să atragă un număr suficient de spectatori sunt în măsură să judece acei care au ridicat măcar un pai făcînd posibilă sărbătoarea operei la Butuceni.

Cert este că după spectacolele superbe - pe care nici măcar asistenţa şubredă a sunetiştilor nu le-a putut adumbri - se vor duce cercuri pe apă, la fel ca anul trecut. În consecinţă Butuceniul are toate şansele să se deosebească radical de locurile ce promit marea şi sarea, în realitate însă ţintesc hulpav portofelurile vizitatorilor ca să le ia banii în schimbul mirosului de carne prăjită şi bere. Vivat!

XS
SM
MD
LG