Linkuri accesibilitate

În România, sindicatele din educaţie şi-au scos oamenii în stradă în ziua de 1 iunie...

Sindicatele din educaţie şi-au scos oamenii în stradă în ziua de 1 iunie nu doar pentru a marca astfel Ziua internaţională a copilului, ci şi pentru a protesta împotriva proiectul de lege a salarizării care, spun ei, amână creşterea şi-aşa nesemnificativă a salariilor cadrelor didactice pentru vara anului viitor.

Cadrele didactice, tot mai bogate în promisiuni guvernamentale

Câteva mii de oameni – profesori, părinţi şi câţiva elevi - au participat la protest. Delegaţii veniţi din toată ţara s-au adunat în faţa guvernului şi, după ce şi-au vărsat năduful în faţa unui adversar invizibil, care nici nu i-a băgat în seamă, au plecat la Palatul Cotroceni, desenând astfel, după opinia lor, harta responsabilităţilor şi a vinovăţiei pentru degradarea educaţiei. De la guvern vor cei 6% din Produsul Intern Brut prevăzuţi de lege, burse şcolare şi decontarea transportului în cazul elevilor care fac naveta. Preşedintelui vor să-i reamintească faptul că a fost profesor şi inspector şcolar judeţean, aşadar cunoaşte bine sistemul din interior şi s-ar putea folosi de autoritatea sa pentru a împinge lucrurile în direcţia potrivită. Parlamentul lipseşte din această ecuaţie pentru că proiectul nu va ajunge pe masa legislativului decât ca ordonanţă de urgenţă şi, dat fiind impasul negocierilor, acest lucru s-ar putea întâmpla în toamnă. Sau anul viitor, după alegerile parlamentare, aşadar când va fi prea târziu pentru a mai schimba ceva. „Este inadmisibil ca, într-o ţară care a stabilit că sănătatea şi educaţia sunt priorităţi ale securităţii naţionale, să fim nevoiţi să ne milogim să ne câştigăm o parte neînsemnată din drepturi,” spun liderii sindicali.

Silit de protestele vehemente stârnite de proiectul de lege a salarizării aprobat în decembrie guvern şi gata de aplicare în al doilea semestru al acestui an, guvernul a renunţat la prima formă şi a propus la mijlocul lui mai o alta, promiţând că va schimba radical sistemul de salarizare, ţinând cont de merite, calificare şi negocierile cu bugetarii.

Sindicaliştii spun că majorările salariale rezultate din versiunea propusă de guvern sunt insignifiante, de câţiva lei şi că singurele creşteri notabile sunt în cazul profesorilor debutanţi (mai ales în cazul remuneraţiei unviersitarilor).

Aşadar, negocierile cu guvernul durează de ceva vreme însă nu au avut rezultatul pe care şi-l doreau sindicaliştii: creşteri salariale cu 5% din august şi, apoi cu 5% din ianuarie anul viitor. O creştere mai degrabă simbolică, susţin ei, care nu acoperă decât o parte infimă din distanţa care îi desparte pe profesorii din România de cei din restul Uniunii Europene. Ar fi o creştere inferioară celei din sistemul medical, dar ar fi un semn că nu au fost uitaţi ca de obicei. Cadrele didactice spun că educaţia a fost mereu pusă mereu în aşteptare şi că guvernul trebuie să accepte în cele din urmă că degradarea procesului educativ este în directă legătură cu subfinanţarea acestui domeniu.

Proteste de azi pentru neglijenţe istorice

Reacţia oficialilor faţă de ameninţarea cu mitinguri de protest a fost comică şi tristă deopotrivă. Ministrul muncii crede că, alături de alţi colegi din guvern, este victima unei conspiraţii politice. Când a auzit de organizarea acestei manifestaţii, nu a găsit o replică mai inspirată decât aceea de a insinua că sindicaliştii fac un joc politic preelectoral. „Eu nu sunt în măsura şi nici nu am rolul să comentez interese politice. Ce pot însă să vă spun este că există şi din perspectiva mea o surprindere pentru că, dacă ne uitam la această săptămână, constatăm că în fiecare zi sunt proteste”, spunea perspicace ministrul spre furia sindicaliştilor.

Însă conspiraţionismul ministrului ar putea putea căpăta ceva consistenţă dacă ţinem cont de peisajul politic înconjurător. Liderii sindicalişti sunt oripilaţi de asemenea afirmaţii şi spun că nu vor să fie aspiraţi de vârtejul politic din campania electorală, ci doar să profite de fereastra de sensibilitate guvernamentală mereu deschisă în asemenea perioade către adevăratele probleme ale plătitorilor de taxe şi impozite. De asemenea, nu puteau lăsa să treacă Ziua copilului fără a-şi spune cu glas tare nemulţumirile.

Cu toate acestea, federaţiile sindicatelor din educaţie au adânci legături istorice cu partidele politice care le-au folosit şi ca factori de influenţă, dar şi ca pepinieră de cadre. Mulţi dintre foştii lideri au ajuns parlamentari, păstrându-şi totodată relaţiile din cadrul sindicatelor. La limită s-ar putea lua în calcul ca unele partide să-şi folosească agenţii sub acoperire pentru a provoca o atmosferă de nesiguranţă care să grăbească înlăturarea guvernului Cioloş. Liderii PSD nici nu fac un secret din faptul că întorc posibilitatea unei moţiuni de cenzură pe toate feţele şi că e posibil să propună una după alegerile locale din acest final de săptămână. De asemenea, liderii PNL se delimitează de guvernul Cioloş în problema noii grile salariale şi mai ales a aplicării acesteia în educaţie, pentru a nu simţi reculul electoral al eşecului negocierilor. De asemenea, ca să fie clară poziţia lor, l-au admonstat frăţeşte pe ministrul Educaţiei, Adrian Curaj, pe această temă.

Ministrul Curaj tocmai personajul-cheie care lipseşte in această ecuaţie. Poate şi pentru că fotoliul său a început să se clatine, nu doar din pricina protestelor din învăţământul preuniversitar, ci şi pentru că nu a găsit încă o soluţie în controversa doctoratelor plagiate de personaje influente din politica şi administraţia actuală. Când a primit acum mai bine de o lună lista cu revendicări a afirmat că este alături de sindicaliştii din educaţie, dar că problemele sunt istorice şi că va fi nevoie de ceva timp să le rezolve. Şi, în ciuda faptului că susţinea pe-atunci că problema salarizării este “sus pe agendă”, subiectul principal al conflictului de acum este tocmai faptul că guvernul nu vrea să accepte o majorare simbolică a salariilor. Este un semn că ministrul nu a fost convingător sau că nu s-a străduit de-ajuns pentru oamenii săi. Cât despre plata asistenţei la examene sau a corectării lucrărilor de evalauare naţională sau bacalaureat, nici nu poate fi vorba. Cu toate acestea, lucrurile nu sunt bătute în cuie. Dragoş Pâslaru, ministrul muncii, a promis că se va mai întâlni cu sindicaliştii către sfârşitul acestei săptămâni pentru a afla care este opinia lor faţă de ultima ofertă a guvernului. Dar vehemenţa participanţilor la acest miting ar trebui să-i spună clar şi tare care e părerea lor în această privinţă.

Sindicaliştii nici nu se aşteaptă să rezolve prea multe cu acest miting şi promit că vor merge mai departe. Vara e lungă şi, promit ei, cu siguranţă absenţa lor de la bacalaureat sau de la evaluarea naţională pentru clasa a VIII-a va fi simţită din plin.

XS
SM
MD
LG