Linkuri accesibilitate

Un punct de vedere săptămânal.

Sistemul judecătoresc din Republica Moldova e într-o mare agitație. Solicitarea procurorului general interimar, Harunjen, adresată Consiliului Superior al Magistraturii de a admite începerea urmării penale împotriva judecătoarei Domnica Manole, a fost aprobată la ședința de ieri, 31 mai, prin votul a șase din cei nouă membri ai CSM. Judecătoarei Domnica Manole i se reproșează faptul că a obligat Comisia Electorală Centrală să organizeze un referendum privind alegerea președintelui în baza celor peste 400 de mii de semnături ale cetățenilor adunate de Platforma „Demnitate și Adevăr”. A fost o decizie, abrogată ulterior de Curtea Supremă de Justiție, care a deranjat foarte mult actuala putere pentru că ieșea cumva din tiparul justiției controlate politic.

Spunem acest lucru întrucât, de bună seamă, cu greu îți mai poți imagina azi în Republica Moldova o hotărâre judecătorească dată împotriva intereselor guvernării. Ne amintim că presa a semnalat cu surprindere și optimism existența unor persoane în sistem care nu se aliniază „directivelor de partid și de stat”. Din păcate, a fost una dintre puținele demonstrații de independență ale purtătorilor de robă din Moldova. Ca de fiecare dată, sistemul judecătoresc a ținut să amintească idealiștilor sau spiritelor prea accentuat justițiare că cei care „ies din rând”, cei care „trădează” interesele clanului sunt aspru pedepsiți ca învățătură de minte pentru ceilalți.

Asta pentru că mai avem magistrați care țin la onoarea și demnitatea breslei lor, după cum s-a văzut și din Scrisoarea de solidarizare semnată de 15 judecători de la Curtea de Apel Chișinău. Aceștia protestează împotriva solicitării procurorului general de începere a urmării penale pe numele Domnicăi Manole, solicitare pe care o califică drept „un atentat fără precedent la independenţa justiţiei contrar standardelor internaţionale”. Să menționăm, de asemenea, și o Declarație, emisă ieri, 31 mai, de Aso­ci­a­ţia „Foru­mul Judecătorilor din Româ­nia” de încurajare a magistraților onești și a organizațiilor civice din Moldova, pentru a nu admite influențe interne sau externe în desfășurarea actului de justiție, condiție obligatorie într-un stat de drept. Declarația este semnată de judecătorii Dragoș Călin și Ionuț Militaru, co-președinți ai Curții de Apel București.

Eram obișnuiți cu protestele diferitor segmente ale societăți civile și ale politicienilor din Opoziția proeuropeană care nu au ezitat să critice și de această dată derapajele din justiție. Însă oricât de mult ar protesta ONG-urile și partidele democratice, este foarte important să existe din partea judecătorilor înșiși o rezistență – nu mută, nu doar presupusă, ci o rezistență vizibilă, manifestă – față de ingerințele politice, după ce partenerii noștri din Occident au finanțat cu fidelitate și consecvență reforma în acest domeniu.

Or, pentru a fi eficace, reforma în justiție trebuie să pornească din interiorul breslei. Sunt, dacă vreți, acei anticorpi treziți, ca printr-un semnal de alarmă, pentru a proteja întregul organism atacat de o infecție galopantă. E greu să obții o solidaritate largă în rândurile judecătorilor, pentru că vorbim despre o tagmă, o castă în mare parte șantajabilă. Presa a scris abundent despre corupția din justiție, despre averile pe care procurorii și judecătorii noștri nu pot să și le justifice cu argumente legale. Nici nu ai nevoie de investigații prea sofisticate, ajunge să faci o plimbare în cartierele de vile somptuoase și castele ale magistraților moldoveni, ca să îți dai seama cât de mari sunt interesele de a bloca înnoirea, epurarea sistemului de practicile vicioase.

O imagine elocventă a stărilor de lucruri din justiție ne-o oferă chiar obiceiul ședințelor ținute cu ușile închise în instituțiile publice moldovenești - de la Parlament până la CSM și alte organe de reglementare și control din Republica Moldova. Și la ședința de ieri a CSM, ținută la fel cu ușile zăvorâte, am văzut o scenografie cunoscută: un masiv dispozitiv de carabinieri, construind un zid de apărare între magistrați și societatea civilă care venise să protesteze împotriva unui abuz ce stătea să se producă la adresa judecătoarei Domnica Manole.

Restantă la reforme, restantă la capitolul independența justiției, restantă la investigarea miliardului furat, puterea de la Chișinău se pare că a „privatizat” sloganul integrării europene cu care îi bombardează zilnic pe basarabeni pe toate canalele media, mai ales că partenerii noștri externi, foarte critici față de mersul șontâcăit al reformelor, au adoptat în ultimul timp o atitudine de resemnare și încurajare a eforturilor oricât de vagi în direcția cea bună ale actualei puteri, care a promis „stabilitate” în Republica Moldova.

Și dacă nu ai realizări, asmuți propaganda. Conștienți de deficitul de credibilitate în fața Occidentului și a electoratului indigen, presa și bloggerii arondați guvernării caută pretexte pentru a discredita opoziția anti-oligarhică, pe care o acuză că ar fi renunțat la integrarea europeană. După ce, mai devreme, fusese luat în colimator Andrei Năstase, liderul Platformei „DA”, iată că și Maia Sandu, cea care a reușit săptămâna trecută să-și înregistreze partidul și se situează promițător în sondaje în cursa pentru prezidențiale, este învinuită că nu mai vede o prioritate în integrarea europeană. Și drept „dovadă” a acestei revelații, este reprodus un citat dintr-o declarație a președintei PAS, care apare pe site-ul RFI, în care aceasta se referă la necesitatea depășirii diviziunilor geopolitice din societatea moldoveană, la amânarea dezbaterii „Est sau Vest?” pentru a se putea închega o luptă eficientă împotriva corupției care sufocă această țară.

Sigur că există nevoia depășirii fracturilor identitare - etnice, lingvistice, culturale - care au ținut Moldova într-o perpetuă stare de beligeranță internă încă din epoca sovietică, împiedicând solidarizarea cetățenilor în numele democrației, reformei și statului de drept. Mai ales că suntem și într-un context electoral, în care se discută despre nevoia găsirii unui candidat comun al partidelor antisistem. Doar că războiul politic nu se încurcă în scrupule. Media controlată de putere folosește toate mijloacele, speculează orice fisură, inabilitățile de formulare sau frazele scoase din context ale reprezentanților Opoziției, pentru a induce ideea că doar actuala guvernare poate garanta cursul proeuropean.

Pentru această situație complexă, ambiguă, în care adversarul operează demagogic cu obiective legitime, Opoziția trebuie să găsească tonul și mesajele potrivite, să identifice miza adevărată a luptei. Or, lupta împotriva corupției și ilegalităților pe care ni le servește pe bandă rulantă regimul Plahotniuc are ca scop final tocmai reabilitarea integrării europene – o sintagmă, o cauză compromisă de guvernările din ultimii șase ani. Nu ideea integrării europene a provocat dezastrul din Moldova, ci actorii politici care au trădat-o.

Integrarea europeană este exact opusul statului captiv. Ieșirea Republicii Moldova din captivitate nu poate fi separată de adoptarea modelului de civilizație occidental. Nu există o cronologie, o succesiune pe acest drum, ci doar o strânsă consubstanțialitate.

XS
SM
MD
LG