Linkuri accesibilitate

Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:

Tot mai multe companii din stânga Nistrului își orientează exporturile spre piața Uniunii Europene. Dar investițiile continuă să ocolească reuniunea transnistreană. Vor fi sau nu reluate negocierile privind reglementarea transnistreană în formatul 5+2? Și în ce condiții? Opinii de experți occidentali și de la Moscova.

Începem, ca de obicei, cu buletinul de ştiri și principalele evenimente ale săptămânii trecute:

În regiunea transnistreană s-au încheiat, joi, aplicațiile militare ale Grupului Operativ de Trupe Ruse, aplicații la care au participat peste 500 de militari și 50 de unități de tehnica de luptă. Oficiali din Ministerul Apărării de la Moscova au declarat că aceste aplicații nu au avut nicio legătură cu exercițiile desfășurate în aceeași perioadă în dreapta Nistrului de soldați ai Armatei Naționale a Republicii Moldova împreună cu medici și militari americani în cadrul aplicațiilor „Falcon Medic” și „Dragon Pioneer 2016”. Presa de la Tiraspol relatează că vineri militarii ruși dislocați în Transnistria au început o nouă tură de aplicații, de data aceasta pentru aruncători de grenade. „Militarii vor exersa distrugerea cu grenade moderne a tehnicii blindate, precum și a forței vii a dușmanului. Vor fi utilizare peste 20 mii de muniții”, anunță serviciul de presă al Districtului militar de Vest al armatei ruse. Aplicațiile vor dura până la sfârșitul lunii mai.

Liderul regiunii, Evgheni Șevciuk, a majorat printr-un decret până la 25 la sută cota valutei străine pe care agenții economici vor fi obligați să o vândă la licitațiile organizate de Banca centrală de la Tiraspol. În același timp, executivul regiunii propune introducerea obligativității de a vinde la licitație 100 la sută din valuta câștigată de agenții economici. Măsurile sunt parte a unui set anticriză menit să stabilizeze piața valutară și compenseze lipsa de dolari și euro din Transnistria.

Pe parcursul săptămânii trecute, în zilele de marți și vineri, au avut loc întâlniri ale grupurilor de experți din partea Chişinăului și Tiraspolului în domeniul afacerilor interne și în domeniul educației. Tiraspolul a cerut închiderea tuturor dosarelor penale deschise de Chişinău unor funcționari din Transnistria și a promis că în schimb va înceta persecuția demnitarilor moldoveni incluși pe lista neagră a Tiraspolului. În domeniul educației, experții transnistreni solicită recunoașterea diplomelor de studii eliberate în stânga Nistrului, în așa fel încât acestea să poată fi folosite pentru continuarea studiilor sau la angajare peste hotare.

Liderul de la Tiraspol Evgheni Șevciuk susține că negocierile în format 5+2 au fost suspendate aproape doi ani pentru că nu au fost îndeplinite o serie de înţelegeri din 2012. Șervciuk a menționat și lipsa de stabilitate politică la Chişinău dar și faptul că nici grupurile de lucru pe diferite domenii nu au fost foarte active, iar partea moldovenească ar fi evitat, până nu demult, contactele directe. Șevciuk a avut vineri o adresare către locuitorii regiunii transnistrene, în care a spus că principala cauză a crizei economice din regiune sunt politicile restrictive ale Ucrainei și Republicii Moldova în raport cu Transnistria și a acuzat Sovietul suprem, controlat de holdingul Sheriff, de tensionarea situației politice și de faptul că ar dori să introducă în regiune un sistem parlamentar de administrare.

Reprezentanți ai administrației de la Tiraspol s-au plâns, marți, la Moscova de faptul că situația din Zona de securitate de pe Nistru s-a tensionat în ultimul timp în legătură cu survolarea Zonei de către un avion românesc. Chişinăul a anunțat anterior că avionul românesc de mici dimensiuni a fost închiriat pentru executarea unor lucrări de cartografiere, lucru despre care Tiraspolul a fost anunțat încă de la începutul anului, iar datele cartografierii sunt puse și la dispoziția părții transnistrene.

Rusia nu este de acord să execute deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului legate de așa-numita „tehnologie a controlului efectiv”, pe care CEDO a elaborat-o pe exemplul unor dosare din Transnistria, a declarat ministrul de Justiție de la Moscova, Alexandr Konovalov, în cadrul forumului juridic internațional de la Sankt-Petersburg. Publicația rusă Vedomosti îl citează pe Konovalov cu declarația că autoritățile ruse pregătesc o sesizare în acest sens pe care o vor depune la Curtea Constituțională a Federaţiei Ruse. „În timp ce Federaţia Rusă care nu are nicio legătură cu procesele care au loc în aceste teritorii, ea este recunoscută ca fiind vinovată de toate încălcările – de la dreptul la educație la calitatea joasă a produselor”, a declarat ministrul Justiției de la Moscova. Teza cu privire la controlul efectiv a fost formulată de CEDO în 2004, în decizia cu privire la cazul Ilașcu. Potrivit Curții, autoproclamata republică moldovenească nistreană continuă să existe și să se opună eforturilor moldovenești și internaționale pentru reglementarea conflictului, principiilor democratice și supremației legii doar datorită susținerii militare, economice și politice a Federaţiei Ruse. În consecință, Rusia poartă responsabilitate pentru crimele comise pe teritoriul regiunii transnistrene, consideră CEDO.

***

Europa Liberă: La Tiraspol a avut loc a 4-a ediție a unui forum economic și pentru investiții, organizat de Camera de comerț și industrie a Transnistriei cu sprijinul executivului nerecunoscutei republici moldovenești nistrene. Circa 800 de oameni s-au arătat interesați de evenimentul de joi și vineri la care au participat reprezentanți ai 43 de organizații din 18 țări. Forumul a avut genericul: „Transnistria în condiții de criză: de la politica subzistenței la politica dezvoltării”. În cadrul panelurilor tematice, participanții au discutat despre cum ar putea fi diversificate piețele de desfacere pentru exportul mărfurilor transnistrene, despre oportunitatea modificării sistemului fiscal, au fost prezentate și diverse tehnologii de atragere a investițiilor. O altă temă discuții a fost sprijinul pentru întreprinzătorii mici și mijlocii și sistemul de control și reglementare în domeniu. Reprezentanții întreprinderilor le-au vorbit oaspeților din străinătate despre cât de atractive sunt produsele lor și la ce etape se confruntă cu dificultăți la exportul din regiunea transnistreană. I-am întrebat pe mai mulți trecători de pe străzile din Tiraspol ce ar fi necesar să se facă pentru a-i atrage pe investitori ca să investească bani în dezvoltarea sectorului de producție a Transnistriei:

- Что мешает развитию? Чиновники, наверное, они больше берут себе. Нужна какая-то антикоррупционная организация. Я думаю, уде туче. Но хотя, тоже важно, кто там будет работать. Правильно?!

- В первую очередь играет роль политическая ситуация: мы зажаты с двух сторон, смысл инвесторам вкладывать сюда какие-то деньги, капитал, если они не смогут потом нормально выводить эти деньги или товар.

- Зачем сюда? Есть Москва – туда надо вкладывать.

- Сейчас пик скачущего курса валют – вообще тяжело что-то сказать. Все крупные организации тянут одеяло на себя. Причем, люди, простой народ, не зависимо от его желания, остался ни с чем – он не может не выехать, ничего. Кто-то должен нам помочь. А вот кто? – Это очень тяжело сказать. Ни президент, ни какие-то другие фирмы, которые о этом сейчас говорят, для народа пока ничего не сделали. Это я говорю со своей колокольни. Мне, допустим, надо делать ребенку операцию за пределами Приднестровья – я не могу выехать туда с приднестровскими рублями. И никто никогда в мое положение не войдет.

- Мы в такой ситуации находимся, в таком окружении, что очень трудно сказать, что можно сделать. С нами никто не хочет работать. Никто не хочет сюда что-либо вкладывать, потому что мы такой регион, что сегодня мы есть, а завтра неизвестно, что с нами будет.

- Необходимо напрямую выходить на успешные компании за рубежом и приглашать их прийти на наш рынок, например, от какой-нибудь Икеи до… не знаю. Чем мы можем быть полезными, какими производствами для глобальных компаний? Возможно, мы могли бы стать частью международной корпорации, чтобы инвесторы пришли к нам что-то развивать и вкладывать сюда деньги.

Для инвестиционного климата важны вопросы права собственности, налоговая система и правосудие, юридическая основа, чтобы правоотношения в области собственности разрешались каким-то понятным для иностранных компаний способом. У нас есть люди, которые еще способны работать, какие-то производственные мощности.

- Понятно, что в статусе непризнанности у нас много проблем с какими-то законодательными штуками, с налоговой системой, но уже существуют положительные примеры производств и схем, когда инвестиции оправдываются. Действительно, есть и люди, готовые трудиться, и ресурсы. Например, в сельское хозяйство или пищевую промышленность если бы были инвестиции, то это было бы достаточно эффективно. Я думаю, что это просто дело времени и открытости региона.

Europa Liberă: Opinii ale locuitorilor din Tiraspol.

***

Europa Liberă: La Forumul economic și de investiții din Transnistria, secțiunea dedicată reglementărilor tehnice, unul din vorbitori, Sergiu Croitoru, s-a referit în detaliu la experiența companiilor transnistrene care doresc să-și exporte marfa peste hotarele Republicii Moldova. Într-un interviu realizat de corespondenta Europei Libere Karina Maximova, directorul general al organizației SGS Moldova care se ocupă de expertiza și certificarea mărfurilor și a producătorilor care efectuează operațiuni import-export, Sergiu Croitoru, a menționat că în ultimii ani, numărul solicitanților de certificate de conformitate din Transnistria a crescut considerabil.

Europa Liberă: Din observațiile dumneavoastră, cum activează întreprinderile transnistrene deja în cadrul Acordului privind Zona de Comerț Liber și Aprofundat dintre Moldova și Uniunea Europeană, pe scurt DCFTA?

Sergiu Croitoru: Întreaga noastră activitate e circumscrisă standardelor internaționale. Sunt mai multe întreprinderi transnistrene care apelează la serviciile noastre pentru ca noi să confirmăm că produsele lor corespund acestor standarde. Aceste companii își exportă marfa în diferite țări, dar majoritatea în statele membre ale Uniunii Europene. Ceea ce confirmă faptul că întreprinderile transnistrene sunt capabile să facă față cerințelor Acordului DCFTA. Nu există careva dificultăți în acest sens”.

Europa Liberă: În cadrul forumului, unul din cinovnicii de la Tiraspol a spus că subiecții economici transnistreni suferă din cauza dublului sistem de certificare prin care sunt nevoiți să treacă și pe malul stâng, și pe cel drept al Nistrului. Ce arată experiența dumneavoastră în ceea ce privește întreprinderile din Transnistria?

Sergiu Croitoru: Instituția pe care o reprezint nu este de stat, ci una privată. Noi nu substituim structurile guvernamentale, certificarea de stat ș.a.m.d. Iar aceste chestiuni, pe care le-ați menționat, este necesar să fie soluționate la nivelul serviciilor de stat, ai căror reprezentanți trebuie să se întâlnească și să discute ca să rezolve aceste probleme. Și eu cred că ele pot fi soluționate”.

Europa Liberă: A scăzut sau a crescut în ultima vreme numărul de întreprinderi care solicită certificate internaționale de conformitate? Se spune că în regiunea transnistreană e criză economică.

Sergiu Croitoru: Dimpotrivă. În ultimii ani, tot mai multe întreprinderi transnistrene apelează la serviciile noastre ca să obțină confirmarea calității și siguranței produselor pe care le exportă. Deci, au devenit mai active și au găsit acea cale de obținere a conformității mărfurilor pentru ca să poată fi exportate cu succes”.

Europa Liberă: Opinia lui Sergiu Croitoru, directorul general SGS Moldova.

***

Europa Liberă: Președinția germană a OSCE a inițiat discuții pentru reluarea la începutul lunii iunie a negocierilor în formatul 5+2 privind reglementarea transnistreană, discuții suspendate mai bine de aproape doi ani. Amintim că din așa-numitul format 5+2 fac parte, pe lângă cele două părți în conflict, mediatorii - OSCE, Rusia Ucraina – și observatorii - Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii. Într-un interviu realizat de colega mea Liliana Barbăroșie, analistul american Vladimir Socor de la Fundaţia Jamestown şi Eurasia Daily Monitor a declarat că la insistența Moscovei Germania ar exercita presiuni asupra Chişinăului pentru ca acesta să facă un șir de concesii care să ducă la reluarea discuțiilor, în particular recunoașterea plăcuțelor de înmatriculare transnistrene, a prefixului telefonic și a diplomelor de studii din Transnistria.

Europa Liberă: Înţeleg că Germania, aflată la jumătate de mandat de preşedinţie rotativă la OSCE, ar dori să treacă la acţiuni substanţiale şi vizibile în aplanarea conflictelor din Donbas şi Transnistria. Un trimis special al preşedinţiei germane o OSCE a vizitat Moldova, Ucraina şi Rusia pentru a discuta aceste chestiuni. S-a anunţat că obiectivul de reluare a negocierilor în formatul 5+2 pentru rezolvarea conflictului transnistrean ar fi începutul lunii iunie. Dar înţeleg de asemenea că există un document neoficial cu propunerile Rusiei pentru reluarea acestor negocieri, care vizează garantarea înţelegerilor atinse, dosarele pornite de justiţia de la Chişinău pe lideri transnistreni, libertatea deplasărilor… Ce ar trebui să se întâmple ca orice pas înainte în obţinerea acestei reluări de negocieri să nu însemne cedări majore pentru Chişinău?

Vladimir Socor: „Cred că anume acest lucru îl dorește președinția germană a OSCE-ului. Asistăm în fiecare an, către mijlocul anului, la eforturile președinției OSCE-ului din anul respectiv să asigure măcar niște rezultate minime pentru reuniunea de bilanț de sfârșit de an, care are loc întotdeauna la începutul lunii decembrie. Deci, la mijlocul anului, oricare președinție a OSCE devine un pic nervoasă pentru a se asigura că va arăta măcar niște rezultate minime la reuniunea de bilanț.

În general OSCE-ul este prezidat de țări mici – majoritatea țărilor membre sunt țări mici, neinfluente, fără interese în zona noastră a Europei. Germania este o excepție. Germania este cea mai influentă țară din Europa Occidentală la ora actuală și are anumite interese în zona noastră. Și anume, interesul de a ajunge la compromisuri bilaterale cu Rusia pentru a demonstra rolul conducători al Germaniei în Europa Occidentală și faptul că Berlinul poate să realizeze înțelegeri bilaterale cu Moscova, eventual peste capul țărilor din zona noastră. Așa se explică vizita dlui Cord Meier-Klodt, reprezentantul special al ministrului de Externe german, Frank-Walter Steinmeier, pentru Moldova și pentru conflictele așa-numite înghețate.

Ce propune Germania? Ministerul de Externe german este conștient de faptul că nu va avea ce să arate, nu va avea cu ce să se laude la reuniunea de sfârșit de an a OSCE-ului și caută măcar niște mici rezultate simbolice. De aceea, partea germană propune concesii din partea Chişinăului, deoarece Berlinul nu poate obține concesii din partea Tiraspolului, adică din partea Moscovei.

Ce concesii propune partea germană Chişinăului? Propune recunoașterea plăcuțelor de înmatriculare a automobilelor transnistrene cu drapelul transnistrean, care ar urma să apară pe plăcuță, însă cu inscripția „MD”. Deci, inscripția MD ar urma să fie alături de drapelul transnistrean. În viziunea Berlinului automobilele și camioanele cu asemenea plăcuțe ar primi autorizația de circulație internațională, deci, nu doar în Republica Moldova. A doua sugestie germană este de a recunoaște prefixul internațional telefonic al Transnistriei. Și încă o sugestie este aceea de a recunoaște diplomele de învățământ emise de instituții de învățământ din Transnistria. De exemplu, ar urma să fie recunoscute diplomele emise de Universitatea din Tiraspol – universitate cucerită cu arma în mână acum 20 și ceva de ani de forțele transnistrene care au expulzat cu forța corpul profesoral și studenții de acolo. Eu personal am fost la Universitatea din Tiraspol la începutul anului 1992 și numai câteva luni după aceea transnistrenii, dar de fapt rușii, i-au expulzat cu forța pe profesorii și pe studenții moldoveni.

Deci, acestea sunt propunerile germane – concesii unilaterale. Ele nu sunt propuneri noi. Chişinăului i s-au cerut de mulți ani de către partea transnistreană și de către Moscova să facă aceste concesii. Chişinăul a rezistat. Sper că și de acum înainte Chişinăul nu va face pași care ar duce la recunoașterea pas cu pas, pic cu pic, a unei Transnistrii separate de Republica Moldova.

Există și o propunere rusească, un așa-zis non-paper, care rămâne secret deocamdată. Esența non-paperului este aceea ca părțile din formatul 5+2 să aprobe un document care ar prevedea obligativitatea legală din partea Chişinăului și a Tiraspolului de a executa hotărâri luate în formatul 5+2. Eu consider că este o propunere îngrijorătoare. Moscova a căutat și în trecut să impună Chişinăului obligații legale de a executa hotărâri din formatul 5+2, hotărâri care pot fi luate sub presiunea din partea Moscovei și a Tiraspolului.

În rezumat. Ministerul de Externe german simte, corect de altfel, faptul că Republica Moldova este partea mai slabă în aceste negocieri, deoarece Rusia scutește Tiraspolul de a face orice concesii. De aceea, crește presiunea asupra Chişinăului de a face concesii unilaterale pur și simplu pentru a da posibilitate Germaniei să arate niște rezultate la sfârșit de an. Berlinul dorește aproape cu orice preț să convoace înainte de sfârșitul anului o reuniune în formatul 5+2, format care nu s-a întrunit pentru negocieri de mult timp, de câțiva ani. S-a întrunit în mod neoficial pentru discuții neformale, dar nu pentru negocieri oficiale. Berlinul dorește să arate că anume Germania a reușit să convoace formatul 5+2. Tiraspolul și Moscova pun condițiile pe care le-am menționat adineaori – recunoașterea plăcuțelor, recunoașterea prefixului telefonic, recunoașterea universităților din Transnistria. Și cu acest preț Germania dorește să convoace formatul 5+2 pentru a arăta la sfârșitul președinției sale că a realizat ceva. Adică foarte puțin de fapt.”

Europa Liberă: Și în aceste condiții Chişinăul ce ar putea face? Că doar nu poate să întoarcă spatele și să zică că nu vrem reluarea acestor negocieri în aceste condiții?

Vladimir Socor: „Nu, desigur. Chişinăul chiar trebuie să pledeze pentru reînceperea negocierilor în formatul 5+2. Deși reînceperea negocierilor cu siguranță că nu va duce la niciun rezultat. Toată lumea este de acord, inclusiv Chişinăul, și chiar și eu sunt de acord, că aceste convorbiri trebuie continuate – este mult mai bine ca ele să continue decât ca ele să fie întrerupte. Altceva este însă atunci când Chişinăului i se cere să facă niște concesii unilaterale pentru a reîncepe niște negocieri care de fapt nu duc la niciun rezultat – negocieri de dragul negocierilor. Deci, Chişinăului i se cere să facă niște concesii concrete pentru a conduce la niște negocieri care știm de pe acum că nu vor duce la nimic, așa cum nu au dus la nimic din anul 2005 încoace. Negocierile în formatul 5+2 au loc din anul 2005 încoace, cu întreruperi foarte lungi. Negocieri în formatul 5+2 au avut loc la intervale de timp foarte rare. Între timp, au loc discuții neformale în acest cadru, dar nu negocieri propriu-zise.

Pe scurt – nu există nicio justificare ca Republica Moldova să treacă la concesii unilaterale numai pentru scopul de a relua niște negocieri care oricum nu conduc nicăieri și de a da posibilitate Germaniei să arate măcar ceva, măcar niște fărâmituri de rezultate la sfârșitul anului.”

Europa Liberă: Aș vrea să ne uităm un pic mai atent pe aceste condiții și aceste propuneri care se fac. De exemplu, propunerile Germaniei. Germania de ce ar vrea și ar lansa aceste propuneri – cu recunoașterea plăcuțelor, a prefixului, a documentelor de studii?

Vladimir Socor: „Din două motive. Primul motiv este pe termen scurt – deoarece Tiraspolul și Moscova condiționează reluarea negocierilor în formatul 5+2 de niște concesii prealabile din partea Chişinăului. Și anume: recunoașterea plăcuțelor de înmatriculare transnistrene, recunoașterea prefixului telefonic, recunoașterea instituțiilor de învățământ. Deci, e vorba de a recunoaște de fapt Transnistria pas cu pas, picătură cu picătură, pași foarte mici care în cele din urmă duc la recunoașterea existenței separate a Transnistriei. De aceea, Moscova și Tiraspolul doresc acești pași foarte mici, aceste concesii. Și ei de fapt șantajează partea germană, ei știu că partea germană dorește reluarea negocierilor în formatul 5+2, de aceea ei pun aceste precondiții pentru a satisface dorința Germaniei.

Iar dorința Germaniei, după cum am spus, are două motivații. Pe termen scurt să arate niște rezultate la sfârșitul anului, rezultat oricât de mic, dar măcar un rezultat. Asta, pe termen scurt, până la sfârșitul anului. Iar pe termen mai lung să ducă la o rezolvare politică în termeni acceptabili Moscovei și Tiraspolului. Iar termenii acceptabili Moscovei și Tiraspolului ar însemna de fapt, poate nu juridic, dar de facto recunoașterea existenței separate a Transnistriei, într-o formulă oarecare. O formulă care poate că ar recunoaște pe hârtie integritatea și suveranitatea Republicii Moldova, dar în practică ar consacra o existență a Transnistriei separată de restul Republicii Moldova. Recunoașterea pic cu pic, pas cu pas…”

Europa Liberă: Și cu obligativitatea punerii în practică a înțelegerilor atinse anterior pe care o propune Rusia – de ce a apărut această propunere? Au existat probleme legat de asta? E Chişinăul partea cea mai inconsecventă la punerea în practică a acestor înțelegeri?

Vladimir Socor: „Chişinăul este partea cea mai vulnerabilă, partea cea mai slabă de fapt, deoarece nu are un protector extern atât de puternic cum are Tiraspolul în persoana Rusiei, pe de o parte, iar pe de altă parte – din cauza dezorganizării interne a Republicii Moldova. Dar Rusia în mod tradițional la aceste negocieri a cerut ca orice hotărâri să fie obligatorii – să aibă valoare juridică și să fie obligatorii. Este o formulă clasică pe care o repetă diplomația rusească la fiecare pas de peste 20 de ani încoace – obligativitatea din partea Chişinăului să respecte „раннее достигнутые договорённости” („înțelegerile obținute anterior”). Asta repetă diplomația rusească de peste 20 de ani. Tiraspolul nu poate fi constrâns, însă Chişinăul, eventual, ar mai putea fi constrâns.

De fapt, pentru Chişinău e vorba de a se strecura din capcane. Orice negocieri internaționale și de fapt istoria relațiilor internaționale este plină de situații în care partea mai slabă, chiar dacă acceptă unele angajamente-capcană pe hârtie, încearcă să iasă din ele, să se strecoare din ele. Asta este istoria diplomației de când lumea. Ei, Rusia vrea ca în cazul Chişinăului orice înțelegere pe hârtie, adoptată eventual sub presiune, să fie obligatorie pentru Chişinău. Aceasta este esența acestui non-paper rusesc, textul complet al căruia este secret.”

Europa Liberă: Am vorbit despre OSCE, am vorbit despre poziția Rusiei, despre Transnistria care susține poziția Rusiei. Celelalte părți din acest format 5+2 cum se uită la toate aceste propuneri și presiuni?

Vladimir Socor: „Din păcate, nu se prea uită, deoarece sunt copleșite de probleme de cu totul altă natură.

Departamentul de Stat american încă de acum câțiva ani a luat hotărârea să acorde Uniunii Europene locul de frunte în reprezentarea intereselor Occidentului în cazul Republicii Moldova. Americanii s-au retras pe planul al doilea, acordând Uniunii Europene atât încredere, cât și rolul de primă vioară. Această decizie americană a fost luată încă de la sfârșitul administrației lui George Bush – deci este o chestiune destul de veche deja. Între timp, Uniunea Europeană slăbește în interior și asistăm la multe situații în care Germania preia rolul conducător din partea Europei Occidentale, fără a avea un mandat din partea Uniunii Europene în acest sens.

Dar totuși Germania este prea puternică pentru ca UE să o împiedice sau să condiționeze cumva inițiativele germane. Vedem acest lucru foarte clar în cazul Ucrainei – în negocieri UE nu este reprezentată. Germania și Franța sunt în negocieri, dar nu în numele Uniunii Europene, nu au mandat din partea UE. Franța face rol de pură figurație, un rol foarte minor, în umbra Germaniei, în negocierile despre Ucraina. De fapt, negocierile pe Ucraina, așa numitul format normand, au devenit un proces bilateral între Berlin și Moscova.

Aproape același lucru se întâmplă în cazul Republicii Moldova și al Transnistriei. Uniunea Europeană nu o vedem la negocieri, nu o vedem nici la pregătirea negocierilor, în fiecare vară de câțiva ani încoace are loc o conferință în Germania – nu în altă parte, ci doar în Germania. Iar anul acesta, în plus, Germania prezidează OSCE-ul. Prin urmare, Germania deține toate cărțile, Uniunea Europeană este absentă. Am impresia că dl Pirkka Tapiola a fost marginalizat de către Germania din aceste negocieri – nu văd să participe. Deși dl Tapiola a jucat un rol foarte important anul trecut și acum doi ani, acum iată că nu-l prea văd să mai participe.

Germania este în fruntea „bucatelor” din partea europenilor, cum am spus, din cauza dezangajării parțiale a Statelor Unite și din cauza problemelor interne ale Uniunii Europene. Mai mult decât atât, în timp ce anterior cancelarul Angela Merkel era implicată în problematica Republicii Moldova, acum dna Merkel, fiind copleșită de problemele interne – migrația este numai una dintre acestea – a lăsat rolul de frunte pe seama Ministerului de Externe, condus de dl Steinmeier. Iar dl Steinmeier are două deadline-uri, două termene finale – unul în decembrie ca președinte în exercițiu al OSCE-ului pentru acest an, și al doilea termen – anul viitor, când au loc alegeri parlamentare în Germania și s-ar putea ca dl Steinmeier să nu mai revină în Guvern, să nu mai fie ministru de Externe, de aceea el se preocupă foarte mult de moștenirea pe care o va lăsa. Și chiar dl Cord Meier-Klodt, reprezentantul dlui Steinmeier, la discuțiile care au avut loc zilele trecute, a spus că „Germania dorește să lase o poveste de succes, atunci când termină mandatul la OSCE”, așa a formulat dumnealui. Cunoaștem termenul de „poveste de succes” – e un termen care nu prea are o reputație bună, deja nu mai are. Dar Germania, o putere atât de importantă, s-ar mulțumi măcar cu niște fărâmituri de rezultate, măcar să arate ceva.

Și de aceea, aș face apel la Guvernul de la Chişinău, la dl vice-prim-ministru George Balan, să nu facă cedări unilaterale.”

Europa Liberă: Opinia analistului occidental Vladimir Socor, consemnată de Liliana Barbăroșie.

***

Europa Liberă: Despre interesul Moscovei pentru reluarea negocierilor în formatul 5+2, colega mea Lina Grâu a stat de vorbă cu Serghei Utkin, șeful Departamentului evaluare strategică din cadrul Centrului de analiză a situațiilor al Academiei de Științe a Federației Ruse:

Europa Liberă: Ultimele luni asistăm la o încercare de relansare a relațiilor moldo-ruse. Serghei Lavrov a fost la Chişinău, ministrul moldovean de externe a vizitat Moscova, recent s-a anunțat că negocierile pentru reglementarea transnistreană vor fi reluate în luna iunie. Este vorba despre o apropiere în plan extern a Republicii Moldova și Rusiei, sau este vorba despre o testare a partenerului, niște jocuri care nu înseamnă o restabilire a bunelor relații bilaterale?

Serghei Utkin

Serghei Utkin

Serghei Utkin: „Eu m-aș bucura să fiu surprins și să văd că este într-adevăr începutul unui proces de negocieri fructuos, dar deocamdată am mai degrabă impresia că este o încercare a Guvernului moldovean de a-și fortifica pozițiile. Acesta a fost constituit în condiții foarte grele, cu un număr foarte mare de pretenții din partea atât a forțelor politice, cât și a partenerilor externi și a Occidentului, au existat îngrijorări foarte vizibile în legătură cu toate scandalurile de corupție. Și noul Guvern, așa cum mi se pare mie, vrea să arate că nu este un guvern provizoriu, că deja se simte destul de sigur pentru ca de pe pozițiile intereselor statale să poarte negocieri privind reglementarea transnistreană, să discute cu destul de multă încredere cu Rusia și cu Occidentul, adică să lase în trecut această etapă de tulburări interne.

Subiectul transnistrean Chişinăul îl poate pune în cel mai îndepărtat sertar, aici nu există niciun fel de urgențe și niciun fel de motive vizibile pentru a lăsa deoparte toate celelalte probleme și a se ocupa doar de asta. Probabil aici există dorința ca reluarea negocierilor să prezinte Guvernul de la Chişinău ca parte competentă a acestui proces de negocieri.”

Europa Liberă: Dar de ce Rusia s-a lăsat atrasă în acest joc, de ce are nevoie de asta? Înțelegem cu toții că Moscova nu este un jucător naiv care să accepte să fie folosit de Chişinău pentru fortificarea pozițiilor sale interne. Adică, cel mai probabil, și Moscova are un anumit interes în acest joc de imagine…

Serghei Utkin: „Cred că și pentru Rusia este destul de important cum va arăta și cum va lucra Guvernul Moldovei, cât va fi acesta de constructiv în chestiunile care sunt importante pentru Rusia, cât va fi de cooperant în desfășurarea negocierilor și stabilirea unui contact mai apropiat… Se pare că în raport cu acest Guvern Moscova nu are pornirea imediată de a blama orice guvern instalat la Chişinău ca fiind antirus și inacceptabil pentru Rusia. Din contra, pare să existe dorința de a vedea dacă poate cumva s-ar putea interacționa pe subiectele de interes. Pentru că toate celelalte scenarii s-au dovedit a fi destul de riscante inclusiv pentru Rusia. Pentru că susținerea Transnistriei în ciuda Moldovei va însemna că de facto în relația cu Chişinăul se produce o ruptură care apoi poate fi folosită de Occident inclusiv prin prisma geopolitică, atât de iubită la Kremlin. De ce să creezi disensiuni care apoi pot fi exploatate? Mai ales că înțelegem cu toții că în Moldova există destul de mulți oameni, inclusiv în zona politică și în cercurile guvernamentale, care privesc liniștit în direcția Moscovei, fără careva fanatism orientat într-o direcție sau alta și care sunt gata să țină cont de îngrijorările Rusiei și să caute avantaje, inclusiv economice, de pe urma cooperării cu partea rusă.

Și dacă Rusia ar putea contribui aici în vreun fel la prosperitatea economică a guvernului moldovean, ca să fie ridicate blocadele și restricțiile comerciale, pentru Guvernul de la Chişinău acest lucru ar fi important, iar pentru Rusia ar fi o posibilitate de a obține un partener mai previzibil și mai stabil de la care nu va trebui să se aștepte la tot felul de golănii sau alte surprize neașteptate.”

Europa Liberă: În contextul reluării negocierilor privind Transnistria, ce ar trebui să se întâmple pentru ca Rusia să accepte o reglementare definitivă a acestui conflict. Opinia generală este că Transnistria este folosită de Rusia pentru a ține Moldova în sfera sa de influență, pentru a nu admite apropierea acesteia de România, deci o pârghie de influență atât asupra Moldovei, cât și asupra regiunii. Care ar trebui să fie contextul în care Rusia ar spune, de exemplu la următoarele negocieri care vor începe în iunie, că este de acord să pună punct acestei probleme? Sau Rusia are nevoie în continuare de Transnistria?

Serghei Utkin: „Ideea ce domină la Moscova în sfera decidenților politici este evidentă. Altceva este dacă aceasta va funcționa sau nu. Și aici eu sunt mai degrabă sceptic, eu nu mă aștept la careva evoluții spectaculoase și la un progres rapid. Dar este clar că reglementarea acestui conflict trebuie să aibă loc în condițiile și termenii care vor însemna de facto consolidarea statalității moldovenești ca o statalitate care nu este îndreptată împotriva Rusiei. O statalitate în cadrul căreia va fi imposibil de schimbat prevederea legată de neutralitate. O statalitate în cadrul căreia va fi imposibil de dezvoltat careva contacte bilaterale militare cu țările occidentale, pentru că în țară vor există forțe serioase și cu statut permanent care vor fi împotriva acestui lucru. Un stat în care limba rusă va juca un rol de rând cu limba română sau moldovenească – Kremlinul va fi mai puțin preocupat atunci de cum se va numi limba. Important e ca elementul limbii ruse să fie prezent, fixat și să constituie unul din stâlpii de bază a statului… Practic este vorba despre faptul că Moldova trebuie să fie fixată în statutul unei țări care nu are de făcut alegerea între Occident și Rusia, dar care recunoaște că este un stat multietnic unde e prezentă și limba română, și cea rusă, și anume păstrarea acestui stat multietnic, în care sunt unite împreună teritorii foarte diferite, constituie ideea națională a acestei țări. Deci, ideea națională ar fi nu faptul că vom pleca către Occident, și nici măcar alipirea la Uniunea Eurasiatică – lucru care ar fi greu de imaginat acum chiar și din punct de vedere geografic, mai ales după evenimentele din Ucraina. Moscova ar vrea garanții că Moldova nu va mai opta în favoarea Occidentului.

Pe de o parte, este de înțeles îngrijorarea Kremlinului. Dar pe de altă parte, este clar și faptul că în Moldova există forțe politice destul de influente și vizibile, care nu sunt marginale, de dreapta, pro-românești, dar care consideră la modul foarte serios și sincer că perspectiva europeană pentru Moldova este foarte importantă, că Republica Moldova trebuie să adere la Uniunea Europeană și că acest lucru va oferi o șansă pentru o dezvoltare mai activă și mai de succes.

În ce măsură această linie s-ar putea împăca cu acele transformări ale structurii statale care ar fi fost salutate la Kremlin – este exact chestiunea care acum nu se soluționează, adică există o contradicție evidentă a intereselor.

Cum s-ar putea manifesta acest lucru la modul practic? Știți probabil că atunci când față de transnistreni este amintit renumitul Plan Kozak, aceștia spun cu toții că lucrurile s-au petrecut demult, că atunci a existat o astfel de propunere, dar că acum aceasta nu mai este valabilă și să acum la Tiraspol nici nu se mai gândește nimeni în această direcție. Ideea ar fi ca Transnistria să fie foarte puternic reprezentată în structurile de stat moldovene, în așa fel încât chiar să poată influența situația, nu doar să cedeze toate pozițiile și să-i ofere Chişinăului posibilitatea de a gestiona toate chestiunile în Transnistria. Dacă ar fi de creat o astfel de structură, poate nu neapărat identică cu ceea ce prevedea Memorandumul Kozak, Kremlinul poate că ar fi cu adevărat interesat de o soluționare. Problema este că deocamdată nu apare impresia că părțile conflictului în general sunt gata să discute despre asta. Și de o parte, și de alta sunt oameni care din start spun că toate aceste idei sunt în trecut.

Iar de partea moldovenească mi s-a părut remarcabil epizodul cu premierul de atunci Streleț, care a spus cu text deschis că guvernul a avut atâtea griji că nici nu a avut timp să se gândească ce vrea să obțină în aceste negocieri privind Transnistria, ce plan avem legat de asta. Adică mai există și această lipsă de determinare legată de procesele politice interne din Republica Moldova și de alte „fronturi” de lucru care nu trebuie ignorate.”

Europa Liberă: În două cuvinte – cum vedeți anul 2016 pentru regiune? Se va merge pe principiul „important e să nu fie mai rău”, sau totuși ne putem aștepta la unele evoluții pozitive?

Serghei Utkin: „Eu m-aș bucura de careva evoluții pozitive, dar mie mi se pare că, da, mai degrabă se va merge pe ideea „măcar de n-ar fi război”, cum s-ar spune. Dacă se va reuși mai mult sau mai puțin menținerea situației actuale și în paralel încă se va merge pe linia renunțării la blocarea economică – și a Transnistriei, și legată de restricțiile la produsele moldovenești în Rusia – deci, dacă s-ar avansa pe aceste subiecte eu cred că ar fi o evoluție foarte și foarte pozitivă. Dar aici există destul de multe puncte în care lucrurile s-ar putea degrada brusc, în special acestea sunt legate de alegeri – o perioadă mereu destul de imprevizibilă care poate deveni și o perioadă de șocuri. Și ar fi bine ca acest lucru să nu se întâmple. Ar fi bine ca totul să treacă fără șocuri.”

Europa Liberă: Serghei Utkin, șeful Departamentului evaluare strategică din cadrul Centrului de analiză a situațiilor al Academiei de Științe de la Moscova, într-un interviu realizat de Lina Grâu.

***

Europa Liberă: Doamnelor şi domnilor, aici se încheie această ediție a emisiunii Dialoguri transnistrene. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulțumește pentru atenție şi vă dorește toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă.

XS
SM
MD
LG