Linkuri accesibilitate

Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:

Cum se descurcă locuitorii regiunii transnistrene fără euro și dolari? De ce s-a acutizat criza valutară din stânga Nistrului? Cum poți să ajungi „extremist” la Tiraspol – calvarul unui tânăr judecat pentru un pretins mesaj instigator pe o rețea de socializare. Și... despre 25 de ani de independență a Republicii Moldova, în dialog cu un locuitor din zona de securitate de la Nistru.

Începem, ca de obicei, cu buletinul de ştiri și principalele evenimente ale săptămânii trecute, prezentat de Lina Grâu:

Sovietul suprem de la Tiraspol a redus pragul electoral pentru validarea alegerilor liderului regiunii transnistrene de la 50 la 25 la sută. Modificarea are loc în contextul în care în decembrie va avea loc un scrutin pentru alegerea șefului administrației de la Tiraspol, funcție deținută în prezent de Evgheni Șevciuk. Datele celui mai recent recensământ au indicat o scădere cu aproape 80 de mii a populației regiunii, până la 475 mii de persoane, însă autoritățile de la Chişinău consideră că cifra este supraevaluată, iar în regiune locuiesc în total sub 350 mii de oameni. Legislatorii de la Tiraspol și-au motivat decizia prin „ritmurile accelerate ale migrației din Transnistria”, din cauza căreia pragul de 50 la sută ar putea să nu fie atins la alegerile din decembrie. Executivul de la Tiraspol nu a susținut inițiativa, pe motiv că scăderea pragului electoral la 25 la sută ar delegitima așa-numita „instituție prezidențială”, iar Evgheni Șevciuk a propus ca pragul electoral să fie redus la 40 la sută, propunere de care însă Sovietul Suprem nu a ținut cont.

Evgheni Șevciuk a declarat că instabilitatea economică și problemele cu achiziționarea valutei străine au determinat o parte a businessului să plece în zona gri a economiei, ceea ce generează o scădere constantă a încasărilor la buget și apariția pe piața valutară a speculanților de valută și a unui curs neoficial, mult majorat, al rublei transnistrene. El a pledat pentru menținerea stabilității rublei, care în ultimii patru ani este ținută la același nivel, chiar în pofida crizei economice, dar a subliniat că la nivelul instituțiilor din Transnistria nu există un consens cu privire la măsurile anticriză, ceea ce determină o agravare a situației și manipularea ei în scopuri politice – o aluzie transparentă la rivalitatea pe care o are cu majoritatea din Sovietul suprem, controlată de holdingul Sheriff.

Nici săptămâna trecută cererile de valută străină formulate de agenții economici din Transnistria la licitațiile organizate de Banca centrală de la Tiraspol nu au putut fi acoperite – niciun agent economic nu a scos la licitație dolari. Cererea s-a ridicat la aproape 12 milioane de dolari doar la licitația de joi. În schimb, Banca centrală de la Tiraspol a anunțat că la schimburile valutare pot fi cumpărați lei moldovenești, hrivne ucrainene și ruble rusești și a sugerat oamenilor de rând că nu au nevoie de dolari pentru a cumpăra produse sau medicamente în Ucraina, Rusia, sau pe malul drept al Republicii Moldova. În același timp, banca centrală de la Tiraspol a cerut mass-mediei din regiune „să nu amplifice agiotajul pe piața valutară și să nu împiedice realizarea măsurilor de stabilizare a situației”.

Una dintre măsurile pe care le propune executivul regiunii pentru a soluționa penuria de valută străină este reducerea termenului obligatoriu de repatriere a valutei de la 210 la 120 de zile, adică de la șapte la patru luni. În felul acesta, spune responsabilul de dezvoltarea economică a regiunii, Dmitri Boltrușko, valuta pentru produsele exportate va reveni mai repede în Transnistria, iar întreprinderile din regiune, citez, „nu vor mai credita economiile altor țări”.

Dmitri Boltrușko a mai declarat că ritmurile de scădere a economiei transnistrene au încetinit și că în acest an „Transnistria va reuși să ajungă la punctul cel mai de jos al crizei”. Transnistria își pune speranța inclusiv pe creșterea prețurilor pe piețele internaționale la produsele fabricate de uzina metalurgică de la Râbnița, a declarat responsabilul de la Tiraspol.

Pilotul ucrainean Nadia Savcenko a fost eliberată miercuri din închisoare în Rusia, în schimbul a doi militari ruși, și a revenit la Kiev. Nadia Savcenko, care este deputat pe listele blocului Iuliei Timoșenko, a declarat că începând cu ziua de 31 mai va veni la serviciu în Rada Supremă și va milita activ pentru eliberarea din detenție a celor 30 de deținuți politici ucraineni care se mai află în Rusia, 16 dintre care sunt tătari din Crimeea. La o conferință de presă, Nadejda Savcenko a spus că ar putea candida la funcția de președinte al Ucrainei, dacă conaționalii săi vor dori acest lucru.

Vorbind într-o conferință de presă alături de premierul grec, Alexis Tsipras, Vladimir Putin a spus, vineri, că Moscova nu poate să nu reacționeze la scutul american din România și Polonia. „Dacă ieri în aceste zone din România oamenii pur și simplu nu știau ce înseamnă să fii în raza de acțiune, de astăzi suntem forțați să luăm anumite măsuri pentru a ne asigura securitatea”, a spus liderul rus. Ministerul român de Externe și-a exprimat „surprinderea” cu privire la aceste declarații, care a avertizat că România se află în raza de acțiune a rachetelor ruse, deoarece găzduiește elemente ale scutului antirachetă american. Într-un comunicat de presă se mai spune că poziția liderului rus „ar putea fi interpretată ca o amenințare la adresa securității regionale”, repetându-se că rachetele interceptor de la Deveselu poartă un caracter „pur defensiv”.

***

Europa Liberă: Cum ați auzit la știri, banca centrală de la Tiraspol nu a reușit să satisfacă, la licitațiile de săptămâna trecută, cererea de valută străină. Dar, banca a emis un comunicat în care a îndemnat anumite medii de informare locale să nu creeze panică, întrucât la punctele de schimb valutar ar exista suficienți lei, hrivne și ruble rusești.

Criza valutară, care s-a acutizat din luna februarie, a fost și principala chestiune discutată la ședința de joi a consiliului de securitate de la Tiraspol, convocată de liderul administrației Evgheni Șevciuk. Potrivit agenției Novosti Pridnestrovia, la ședință s-a constatat că dezechilibrul dintre cererea și oferta de valută face ca o parte a agenților economici să evite achitarea impozitelor, cea ce prejudiciază veniturile bugetare.

A fost discutată din nou și chestiunea devalorizării rublei transnistrene. Evgheni Șevciuk a spus că pledează pentru stabilitate macroeconomică, dar a sugerat că menținerea în continuare a unui curs stabil al rublei trebuie ar trebui să fie bine argumentată. El a deplâns lipsa unei viziuni comune la nivel de instituții în această problemă și amânarea unei soluții, chiar și nepopulare, dar care ar pune capăt crizei.

Decizia finală în chestiunea devalorizării rublei transnistrene, despre care se discută în contradictoriu la Tiraspol de mai bine de un an de zile, îi aparține nu administrației lui Șevciuk, ci Sovietului suprem. Mai mulți experți spun că devalorizarea ar putea revigora exporturile regiunii transnistrene și, respectiv, va aduce mai mulți bani în buget, dar va lovi dureros asupra populației - ceea ce principalele forțe politice nu vor admite să se producă înaintea alegerilor prezidențiale din decembrie.

Între timp, reprezentanți ai organelor de drept din stânga Nistrului au declarat că agiotajul de pe piața valutară nu contenește, ci, dimpotrivă, capătă amploare, iar numărul cazurilor de speculă, cu implicarea chiar și a unor angajați ai oficiilor de schimb valutar, sau de vânzare a unor bancnote false sunt în creștere.

Cât de acută este criza de valută pentru populația din Transnistria? Cât de mult îi afectează lipsa euro și a dolarilor? I-am întrebat pe mai mulți locuitori din Tiraspol și Bender:

Особенно на меня очень отразилось. Я даже не знаю, как высказать свое возмущение. Но что делать? Мы люди маленькие, за нас решают судьбу нашу.

А мне все равно. Денег так и так не хватает. Что валюта, что наши деньги – не хватает. Тут работаем даром.

Я 17-го числа пришел получать российскую пенсию. Мне говорят: если вы приднестровскую будете получать, то пожалуйста, а если российскую – то надо ждать. Я говорю – сколько ждать? Почему? Что, Россия переводит на каждого пенсионера отдельно? Их тысячи. Не может такого быть, чтоб они каждому по 100 рублей или по 2 тысячи. 17-го числа! Сейчас иду оттуда, ругался. Не могу получить свою пенсию. Конец месяца, а я остаюсь без пенсии. Я обычно приднестровскую брал. Сейчас не беру, хочу к внуку поехать в гости в Москву, это мое право. Не могу им воспользоваться, потому что куда деньги, и как и так далее. И не я один возмущаюсь. Не знаю, вот сейчас 16.16, надо звонить руководству приднестровского банка и говорить: это не дело. Конец месяца, а я без пенсии. Это настолько… Нас держат или в дурачках, или в болванах…

Мы еле-еле живем на эти деньги, не то что там валюта какая… Никакой там валюты…

Я получаю пенсию в наших рублях и все покупаю здесь. Как бы на мне это не очень отражается. Муж тоже пенсию получает. Я получаю больше, чем муж, будем так говорить. Дети у нас, помогать хочется. Хотелось бы, конечно, побольше, но … Как есть.

Ну конечно отражается. У людей кредиты. Надо выезжать на лечение за границу, а валюты нет. Очень тяжело найти. Я думаю, что для этого есть специальные органы, они пускай и думают, принимают решение.

Мы не чувствуем, потому что мы живем только на зарплату. И не хватает на валюту. Может, те, которые бизнесом занимаются, а у нас зарплата… Маленькая, конечно.

Europa Liberă: Opinii ale locuitorilor din Tiraspol și Bender.

***

Europa Liberă: Recent, în stânga Nistrului a fost creat un așa-numit parlament al tinerilor, un proiect mai vechi, menit să furnizeze idei și soluții pentru multiplele probleme ale tinerei generații din regiune, dar care a fost resuscitat într-un an electoral. Despre prioritățile parlamentului tinerilor din nerecunoscuta republică moldovenească nistreană, corespondenta noastră în regiune Karina Maximova a stat de vorbă cu vicepreședintele acestei structuri, Denis Sivakov.

Europa Liberă: Proiectul Parlamentul tinerilor nu este unul nou pentru Transnistria. Dacă nu mă înșel, nu este prima încercare de a prelua acest model al parlamentarismului în mediul tinerilor. Ce scopuri aveți și cu ce planificați să vă ocupați?

Denis Sivakov

Denis Sivakov

Denis Sivakov: „Nu este un proiect nou. El a fost creat în 2010, dacă nu mă înșel, atunci a fost prima componență a Parlamentului tinerilor, apoi a urmat o a doua. Iar acum suntem deja la a treia legislatură, ca să spunem așa. Primele două componențe nu au avut o eficiență foarte mare în activitatea lor. Pot doar presupune că în acel moment poate că nu a fost suficientă insistență, înțelegere. În principiu, erau proiecte-pilot care au contribuit la consolidarea acestui sistem. Un anumit efect a existat, unii membri ai Parlamentului tinerilor de atunci au devenit deputați ai consiliilor orășenești, ai Sovietului suprem.

În ceea ce privește actuala legislatură a Parlamentului tinerilor, aceasta a fost formată acum câteva săptămâni printr-o decizie a Sovietului suprem. Înainte de asta a avut loc un concurs de selectare a candidaților în cadrul căruia au fost identificați viitorii membri ai Parlamentului tinerilor. În total, au fost 143 de cereri din toată Transnistria, dintre care au fost selectați 43 de membri.

Apropo, una dintre primele decizii ale noului Parlament al tinerilor a fost ca ceilalți aplicanți – deci încă 100 de persoane – să fie implicate în activitatea Parlamentului tinerilor în cadrul activității grupurilor de lucru și de experți, inclusiv în regiuni.

În orice caz, fiecare inițiativă a tinerilor trebuie să fie susținută, ei nu vor rămâne pe dinafară, pentru că, în mod sigur, fiecare are unele idei și proiecte care nu pot fi lăsate fără atenție.

În activitatea noastră, noi ne vom baza pe ideile pe care le au actualii membri ai Parlamentului tinerilor. Această legislatură se deosebește prin faptul că are în componență tineri care lucrează deja de mai mulți ani în domeniul lor de activitate. Ei înțeleg foarte bine problemele existente și poate că au și o anumită viziune mai proaspătă despre cum pot fi acestea soluționate. Parlamentul tinerilor este structurat pe șapte comitete de profil și două comisii. Structura este cumva asemănătoare cu cea a Sovietului suprem, dar există și unele nuanțe pentru că este vorba totuși de un parlament al tinerilor.”

Europa Liberă: Se poate vorbi despre Parlamentul tinerilor ca despre o verigă de legătură dintre societatea civilă și zona legislativă reprezentată de Sovietul Suprem?

Denis Sivakov: „În esență, avem în fața noastră sarcina de a crea acel mecanism al parteneriatului social dintre putere și societatea civilă tânără, un mecanism activitatea căruia ar fi orientată către dezvoltarea și susținerea organizațiilor obștești și de tineret, a unor inițiative, proiecte și a comunității tinerilor pe ansamblu.

Parlamentul tinerilor este un organ consultativ de pe lângă Sovietul Suprem al Transnistriei. Dar, în același timp, Sovietul Suprem înțelege că dezvoltarea multor domenii în Transnistria nu este posibilă fără dezvoltarea tineretului. Atunci când abia a început concursul de selectare, de la bun început se spunea că tineretul la noi este pasiv în aceste domenii, nimănui nu-i este interesant, vor fi puține solicitări. Dar volumul de aplicații pe care l-am primit a arătat că tinerii au înțelegerea faptului că ei într-adevăr ar putea influența situația. Și dacă noi acum din partea noastră vom putea demonstra că putem sensibiliza decidenții asupra unor probleme și le putem soluționa împreună, atunci tinerii vor dori să participe și mai activ în viața societății din Transnistria.”

Europa Liberă: În mod sigur Parlamentul tinerilor nu-și va limita activitatea doar în Transnistria, veți încerca să stabiliți un dialog cu colegii din alte țări, alte regiuni? Care vor fi prioritățile parteneriatului dintre tinerii parlamentari, există careva proiecte în sensul acesta, poate aveți deja unele colaborări?

Denis Sivakov: „Președintele Parlamentului tinerilor, Alexandr Savici, are unele contacte și relații cu conducătorii și coordonatorii parlamentului tinerilor din mai multe regiuni ale Federaţiei Ruse. La prima ședință ei a declarat că vede perspective bune de colaborare cu parlamentele tinerilor din regiunile Federaţiei Ruse și din CSI. Pe viitor, bineînțeles, vom încerca să găsim și alte contacte utile pentru a lua legătura cu structurile de tineret de pe lângă parlamentele și guvernele altor țări pentru preluarea experienței. În particular, în Rusia din anul 2000 funcționează sistemul parlamentarismului tinerilor, lucrează foarte eficient centrul parlamentarismului tinerilor. Ei au o foarte buna experiență, lucru care ne lipsește atât de mult nouă.”

Europa Liberă: Acum se observă încercări de a activiza dialogul politic dintre Chişinău și Tiraspol pentru reglementarea problemelor nesoluționate de pe ambele maluri ale Nistrului. Cum credeți, Parlamentul tinerilor din Transnistria ar putea veni cu o contribuție la acest proces, prin stabilirea unei comunicări constructive cu o structură similară de la Chişinău?

Denis Sivakov: „Dialogul întotdeauna este un lucru bun – acest lucru nu poate fi negat. Ne vom strădui să comunicăm cu toată lumea. Mai ales dacă vor veni careva propuneri în acest sens, noi vom fi bineînțeles „pentru”. Dar deocamdată acesta nu este scopul de bază al Parlamentului tinerilor. În primul rând, vrem să ne determinăm cu acele chestiuni și probleme care există în interiorul Transnistriei. Și s-au adunat destule.

În viitorul apropiat planificăm să invităm reprezentanți ai Parlamentului tinerilor de pe lângă Duma de Stat a Rusiei, pentru a comunica cu ei și a afla cum își organizează ei activitatea și cum ar fi mai bine pentru noi să procedăm.

Orice domeniu n-ai aborda, peste tot există probleme care nu pot fi soluționate de decenii. De exemplu, problema locuințelor pentru familiile tinere. Creditarea ipotecară este mult peste posibilitățile tinerilor. Mai este și problema angajării în câmpul muncii, care an de an devine tot mai complicată. Din acest motiv foarte mulți tineri pleacă pentru că, într-adevăr, nu există locuri de muncă. Și pentru a ține tineretul pe loc situația trebuie corectată într-un fel sau altul.

Principalele comitete în actuala componență a Parlamentului tinerilor vor două – cel cu privire la politica economică și antreprenoriat și cel pentru cooperarea cu organizațiile societății civile.”

Europa Liberă: Și o întrebare mai personală pe final. Mulți tineri activi, după ce s-au dezamăgit de politica internă în mai multe domenii vitale, au decis să plece din Transnistria. Dvs. ați rămas. De ce?

Denis Sivakov: „Tare nu aș vrea să plec și mulți dintre prietenii și cunoștințele mele care au plecat spuneau până nu demult: „Nu, nu voi pleca, voi rămâne aici. Cel mai util poți fi doar acolo unde te-ai născut.” Acum, când ei nu mai sunt în Transnistria, deja spun: „Niciodată nu m-aș fi gândit că eu, fiind un patriot al Transnistriei aș fi putut pleca undeva la muncă și chiar m-aș muta cu traiul în altă parte.” Dar situația îi împinge pe oameni să facă acest lucru.

În acest moment îmi văd dezvoltarea în Transnistria. N-aș prea vrea să plec undeva. Am și familie, soția este tânăr specialist, lucrează în sistemul medical, unde, la fel, există unele probleme. Deocamdată avem aici la ce lucra.”

Europa Liberă: Opinia lui Denis Sivakov, vicepreședintele parlamentului tinerilor de la Tiraspol.

***

Europa Liberă: Oleksandr Lipovcenko are 36 de ani și este din regiunea transnistreană. Acum un an, a fost reținut de angajați ai securității din stânga Nistrului, anchetat pentru extremism și condamnat la trei ani și jumătate de închisoare. Așa a început calvarul pentru el și mama sa, Ecaterina, care presupune că milițienii ar fi încercat să se răzbune astfel pe fiul ei, după un conflict aparent minor. Potrivit anchetatorilor, Oleksandr ar fi postat pe o rețea de socializare un mesaj în care chema la violență împotriva miliției și la organizarea unei lovituri de stat... Ecaterina Lipovcenko nu mai are încredere în instituțiile de la Tiraspol și caută ajutor la Chișinău pentru a-și scoate fiul din temnița în care, spune ea, a fost aruncat ilegal, fără vreun motiv, în baza unui dosar fabricat. Un reportaj de Adrian Ianovici, realizat în cadrul emisiunii TV a Europei Libere „Pur și Simplu”:

Ecaterina Lipovcenko: S-au apropiat câțiva tineri. El mi-a strigat: „Mamă, mă ia KGB-ul!”.

Europa Liberă: Așa a început calvarul pentru Ecaterina Lipovcenko și fiul ei, Oleksandr. Acum un an, bărbatul a fost reținut de angajați ai securității din stânga Nistrului, anchetat pentru extremism și condamnat la trei ani și jumătate de închisoare.

Ecaterina Lipovcenko: El iubește Transnistria, s-a născut aici. Are intenții patriotice. Acolo însă îi spuneau să plece. Înainte să fie arestat, unii colaboratori îi recomandau să plece. El însă nu vrea să plece, pentru că adesea merge la mormântul tatălui său. Are grijă de el. Ține mult la aceste lucruri.

Europa Liberă: Olexandr Lipovcenko are 36 de ani. Cu studii superioare, i-a fost greu să-și găsească de lucru, așa că s-a făcut instalator. Locuia în orașul Dnestrovsk împreună cu mama sa, care spune despre el că e un tânăr inteligent și modest, un simplu cetățean fără ambiții de lider, cu atât mai puțin, de politician. Viața lui s-a schimbat însă după ce a avut un conflict aparent minor cu miliția transnistreană. A fost arestat și ținut în condiții inumane timp de trei zile, fără temei legal.

Ecaterina Lipovcenko: Din cauza unui conflict, ofițerul de miliție Lîsîi, împreună cu judecătorul Marușceak i-au „fabricat” o încălcare administrativă. Fiul meu a contestat această decizie, iar Curtea Supremă i-a dat câștig de cauză, calificând acțiunile judecătorului Marușceak și a ofițerului Lîsîi drept ilegale.

Europa Liberă: Mama bărbatului presupune că milițienii ar fi încercat să se răzbune. La scurt timp după decizie, el este reținut de KGB-ul transnistrean și acuzat de extremism. Potrivit anchetatorilor, Oleksandr ar fi postat pe o rețea de socializare un mesaj în care chema la violență împotriva miliției și la organizarea unei lovituri de stat.

Ecaterina Lipovcenko: Am venit acasă, peste două ore au sunat la ușă. M-am bucurat, chiar era fiul meu, dar era cu cătușe și cu un grup de tineri: patru băieți și două fete. Cele două fete erau martori din satul Blijnii Hutor. Erau însoțiți de angajați ai KGB și de anchetatorul Valentin Grapko. Mi-au spus că vor face percheziție în apartamentul meu. I-am întrebat ce vor să caute. „Arme, drapelele Moldovei, ale Ucrainei”. Glumiți, le răspund, nu am făcut vreodată acțiuni extremiste. Iar ei mi-au răspuns: „Fiul dumneavoastră îndemnă pe internet la lovitura de stat”.

Europa Liberă: Ajuns pe mâinile securiștilor de la Tiraspol, la scurt timp Olexandr Lipovcenko își recunoaște vinovăția.

Ecaterina Lipovcenko: L-au ținut zece zile în subsol. Îl amenințau că îl vor trimite în celulă cu violatori dacă nu va semna declarația de vinovăție. El a semnat învinuirea ticluită de ei.

Europa Liberă: În timpul procesului însă, Oleksandr declară că este nevinovat și spune că nu îi aparține textul atribuit. Judecata îi ignoră argumentele și îl condamnă la trei ani și șase luni de detenție.

Ecaterina Lipovcenko: M-am plâns la diferite instituții, am încercat să ajung și în audiență la președinte, dar, când urma să fie organizată întrevederea, am fost sunată și mi s-a spus că nu am fost inclusă în lista de audiență a lui Șevciuk.

Europa Liberă: Disperată, mama lui Oleksandr a căutat apărare la mai multe instituții din Tiraspol, ba chiar a scris un demers și în adresa procuraturii Federației Ruse. Reprezentanții acesteia i-au spus femeii că doar Republica Moldova poartă responsabilitate pentru ce i se întâmplă fiului ei în stânga Nistrului.

Ecaterina Lipovcenko: M-am adresat juriștilor din Moldova, deoarece reprezentanții procuraturii Federației Ruse mi-au răspuns că nu se implică în treburile interne ale Republicii Moldova. În răspuns era scris „regiunea nerecunoscută”, așa că am înțeles că degeaba îmi caut dreptatea în diverse instituții locale, dar mai pot spera că mă va ajuta Moldova.

Europa Liberă: Reprezentanții organizației neguvernamentale Promo-Lex încearcă să-i ajute pe Ecaterina și fiul ei. În ultimii ani, juriștii acestei asociații au gestionat circa 60 de cazuri legate de încălcarea drepturilor omului în stânga Nistrului. Potrivit lor, acum cel mai important lucru este ca lui Oleksandr să-i fie asigurată integritatea fizică și psihică. Există semnale grave că bărbatul este supus torturii după ce a anunțat greva foamei pe 17 martie.

Alexandru Zubco, jurist la Promo-Lex: A fost maltratat de câteva ori, pe 7, 8 și 14 aprilie din varii motive, dar și din cauza refuzului de a mânca. Gardienii i-au aplicat lovituri în regiunea abdominală, i s-a făcut și mai rău și au încercat să îl mute în alt penitenciar, de la Hlinaia, unde condițiile sunt și mai inumane, însă cei de acolo au refuzat să îl primească din cauza stării în care era.

Ecaterina Lipovcenko: Ei vor ca el să înceteze greva foamei. Poate vor ca el să-și facă vreun rău. Există asemenea zvonuri că cei din penitenciar ar putea să-i determine pe deținuți să se sinucidă. Îmi fac mari griji din această cauză.

Europa Liberă: Acum bărbatul ar putea fi hrănit forțat – o procedură complicată care îi poate agrava și mai mult starea de sănătate.

Alexandru Zubco: La moment el se află în izolatorul numărul 3 de la Tiraspol, într-o celulă separată, în condiții oribile, o celulă mică din beton, lipsă de ventilare, lumină insuficientă. Știm că și din cauza protestului și mai ales din cauza maladiilor pe care le avea înainte de încarcerare, acum s-au acutizat și respectiv starea sănătății este foarte gravă.

Europa Liberă: Potrivit lui Alexandru Zubco, motivul arestului ridică mari semne de întrebare. Or, așa-numitul mesaj extremist care a stat la baza urmăririi penale, de fapt, lipsește din sentință.

Alexandru Zubco: Chipurile el ar fi postat pe pagina lui de socializare un mesaj care, în opinia lor, e cu conținut extremist. Acest mesaj nu este, am verificat pe pagina lui, dânșii susțin că ar fi fost șters, dar când fusese șters, el deja se afla în detenție.

Ecaterina Lipovcenko: Nimeni nu mi-a arătat acest text, să văd ce era scris acolo. Doar ei mi-au zis că era vorba de acțiuni violente la adresa miliției și despre lovitură de stat. Dar nu știu și nu cred că a existat.

Europa Liberă: Totuși, ce a servit drept probă pentru incriminarea lui Oleksandr? În sentință se vorbește despre câteva caiete cu însemnări personale. În unul din ele, Oleksandr scria:

Alexandru Zubco: În regiune, în Transnistria va fi regulă dacă vor fi aplicate normele internaționale sau mecanismele ONU”. Asta i-a deranjat pe reprezentanți, dacă presupunem că acesta ar fi motivul primar. Asta era considerată o chestie extremistă pentru că face apel la instituții internaționale din afara regiunii, ceva care atentează și subminează securitatea în regiune.

Europa Liberă: Jurnalistul Serghei Ilicenko a fost deținut patru luni în închisoarea de la Tiraspol. Ca și Oleksandr, fusese acuzat de extremism după ce ar fi publicat o însemnare pe rețelele de socializare.

Serghei Ilicenko: Există deja tehnologia: se falsifică însemnările pe internet și, în baza acestora, oamenii sunt condamnați pentru extremism. Această tehnologie a fost testată pe mine, probabil, am fost primul om căruia i s-a întâmplat ceva similar. Angajații KGB care îmi făceau percheziție nici nu se sinchiseau să discute despre modul în care au inventat această tehnologie și cât de bine lucrează.

Europa Liberă: După implicarea instituțiilor internaționale și naționale, Serghei a fost eliberat din închisoare. El spune că a avut mare noroc că a rămas nevătămat, lucru ce se datorează în special faptului că era cunoscut în regiune. Unui om simplu însă i se poate întâmpla orice în asemenea situație.

Serghei Ilicenko: Acest om a fost aruncat în mașinăria asta, e clar că nu este o victimă politică. De fapt, asta e cel mai periculos, să ajungi în acest sistem din întâmplare. Potrivit unor informații (…), au primit pedepse cu suspendare pe articole similare aproximativ 300-350 de oameni. Toate hotărârile au fost luate în decursul ultimului an.

Ecaterina Lipovcenko: Acolo la penitenciar vezi foarte multe femei care se plâng de faptul că sunt încălcate drepturile de către organele de drept. Foarte mulți suferă și cred că copiii lor stau în închisori ani de zile fără vreo vină.

Europa Liberă: Potrivit Constituției, autoritățile Republicii Moldova sunt responsabile pentru sănătatea și viața cetățenilor de pe întreg teritoriul țării, inclusiv pentru viața lui Oleksandr Lipovcenko și a celor care s-au pomenit în condiții similare.

Ecaterina Lipovcenko: Mă va durea foarte mult… Cred că e nedrept… Lupt, dar nu văd nicio ieșire. Am impresia că stau în fața unui zid de beton, am doar dragostea de mamă și mă bat cu capul… Sper ca cei din Moldova să mă audă și să ne susțină, pe noi, oameni onești. Nu vrem mai nimic, doar să ne permită să rămânem oameni.

Europa Liberă: Un reportaj de Adrian Ianovici și echipa TV a Europei Libere.

***

Europa Liberă: Radio Europa Liberă a lansat un nou proiect intitulat „Moldova. Un sfert de secol”, dedicat celor 25 de ani de independență pe care îi va împlini pe 27 august Republica Moldova. Unul din protagoniștii proiectului este Alexei Buzuc, fost consilier în satul Copanca, localitate subordonată autorităților Republicii Moldova și situată în apropiere de Tiraspol și Bender. Alexei Buzuc i-a spus corespondentei noastre Valentina Ursu că este greu să numești „independent” statul care nu poate reunifica cele două maluri ale Nistrului:

Europa Liberă: Satul dumneavoastră de baştină, satul Copanca, e situat în zona de securitate. Din 1992 şi până astăzi cei de la guvernare vorbesc despre reunificarea celor două maluri ale Nistrului. Această şansă acum e mai mare sau se pierde?

Alexei Buzuc

Alexei Buzuc

Alexei Buzuc: „Au fost momente când această şansă era terorizată direct de către forţele separatiste. Însă noi puneam umărul şi ajutam guvernarea, ajutam conducerea. Dacă nu eram noi... Ei făceau încercări de referendumuri. Şi cu prezenţa noastră populaţia totuşi a ţinut piept. Ştiţi ce m-a indignat? Cu totul ne călcau în picioare, trecând până la Chişinău zece kilometri prin Bender la ieşire, ne puneau să plătim şapte lei pentru tranzit. Şi cât nu vorbeam cu conducerea de aici, din Tiraspol, nimic absolut. Iar locuitorii satului de alături, care se supune regimului, treceau liber cu încărcături, cu tot absolut, şi se râdeau de noi, dar noi treceam şi parcă trebuia să plângem.

Ştiţi ce am făcut noi, voluntarii, când am ieşit la o întâlnire a voluntarilor? Blocăm şi noi atunci, nu le permitem celor care trăiesc în zona separatistă să treacă prin satul nostru. Şi atunci s-a ridicat şi conducerea raionului, şi securitatea: „Nu cumva să-i obijduiţi”. Noi nu am obijduit pe nimeni, am blocat pe două săptămâni, am stat acolo zi şi noapte şi le-am arătat. Şi acum noi trecem prin oraş şi pe noi un pic ne stimează, însă totuşi aceasta e o stimă falsă.”

Europa Liberă: Vă întrebam despre perspectiva rezolvării acestui conflict transnistrean?

Alexei Buzuc: „Cum să rezolvăm conflictul transnistrean, când cu populaţia din satul Copanca conducerea noastră, a ţării, se comportă ca faţă de străini, ca nişte persoane ale nimănui? Dacă până acum noi plângem şi le dovedim că trebuie să facă un transport normal până la centrul raional, care e peste un drum ce nu se poate de trecut. Noi am fost în raionul Slobozia, avem asfalt până în centrul raional. Şi acum până la Tiraspol te duci, peste fiecare jumătate oră, până la Bender, oamenii normal pleacă, până la Căuşeni oamenii plâng într-un autobuz puturos, păcătos, o dată pe zi la o populaţie de şapte mii. Şi când spunem conducerii noastre, a raionului, în frunte cu preşedintele, el spune: „Daţi-ne oameni şi noi vă dăm transport”. Aceasta e poziţie de stat? Dar dacă am fi fost separatişti, le puneau şi tren acolo, avion le puneau numai ca să menţină teritoriul ocupat de ei.”

Europa Liberă: Lumea zice că ştie ce s-a întâmplat în aceşti 25 de ani. Cu trecutul se trăieşte şi cu prezentul, dar ziua de mâine va fi alta decât a fost până acum? Sau ce viitor trebuie să aibă Moldova în următorii 25 de ani?

Alexei Buzuc: „Eu am fost educat în spirit patriotic, istoria ne-a învăţat şi ne credeam un stat aparte, independent, dar să vă spun sincer, în ultimii ani toate evenimentele care se petrec în societate, cu furturi, cu jocuri politice, alegeri făcute necinstit, minciuni, amăgirea populaţiei, vă spun direct, eu nu văd statul nostru independent, chiar dacă am luptat pentru independenţa Republicii Moldova. O spun sigur, pentru că de aceasta se folosesc tâlharii, bandiţii care astăzi ne sperie cu frica de românizare, de unire. Nişte prostii.”

Europa Liberă: Factorul geopolitic e pus în joc, pentru că sunt forţe politice în Republica Moldova şi o parte din ele cheamă cu Estul, altă parte cheamă cu Vestul.

Alexei Buzuc: „Această problemă este evidentă din motivul că populaţia simplă nu cunoaşte adevărul, nu cunoaşte realitatea în ziua de astăzi. Spuneţi-mi, vă rog, acei care duc propaganda împotriva Europei, eu vorbesc de acei din inima capitalei ruse, de unde îşi duce politica Moscova, de ce nu vor să cunoască realitatea? Acei care vorbesc împotriva Europei astăzi, copiii lor trăiesc în Statele Unite ale Americii, se odihnesc în Europa şi totodată pe noi ne socot nişte proşti, care nu cunosc realitatea, şi ne spun că acolo e rău, dar singuri acolo se odihnesc.”

Europa Liberă: Propaganda chiar spală minţile oamenilor?

Alexei Buzuc: „Sigur. Propaganda bazată pe minciuni astăzi, din păcate, populaţia, necunoscând realitatea, este dusă în eroare. Dar îmi pare bine că totuşi în ultimii ani mulţi au înţeles, în urma călătoriilor în Europa, tinerii sunt acei care vor schimba situaţia.”

Europa Liberă: Dumneavoastră aţi ales pe parcursul acestor 25 de ani oameni care să conducă Republica Moldova. Dacă pe dumneavoastră v-ar alege şi aţi fi acolo, în fruntea Republicii Moldova, de care trei lucruri importante v-aţi apucam în primul rând?

Alexei Buzuc: „În primul rând ar fi traşi la răspundere, fără milă, cei care au furat ţară, fără rude, fără fraternitate. Aş începe cu deschiderea ochilor şi a minţilor oamenilor. Aş lupta împotriva negreţii antiromâneşti, pentru că noi, vrem sau nu vrem, ca să intrăm în Europam trecem prin România.”

Europa Liberă: Cu ce vă mândriţi că sunteţi cetăţean al Moldovei? Şi dacă sunteţi mândru că reprezentați Moldova?

Alexei Buzuc: „Mă mândresc, în primul rând, că am o limbă, am o istorie bogată, avem tradiţii bogate, avem oameni frumoşi, oameni gospodari, avem pământ care este incomparabil. Vorbesc de Copanca, mulţi nu cunosc că în perioada antebelică a fost scrisă o carte despre Copanca de vreo 600 de pagini, la care a lucrat un grup de la Academia de Ştiinţe din Bucureşti şi Chişinău şi Copanca a fost numită California basarabeană, din motivul că pământurile bogate ale acestui teritoriu erau comparate cu California, deoarece 70% atunci din merele exportate din România în străinătate erau din Copanca. Iată aceasta e mândria mea. Şi nu e exclus faptul ca şi acum noi să ne întoarcem la aceasta.”

Europa Liberă: Dar cu ce nu vă mândriţi?

Alexei Buzuc: „Nu mă mândresc cu guvernarea de astăzi. Şi îmi pare rău că eu am fost unul dintre acei care i-a promovat la putere şi ei ne-au vândut, ne-au trădat deschis.”

Europa Liberă: Şi pentru dumneavoastră această trădare ce înseamnă? Pentru că alţi cetăţeni ai Republicii Moldova zic că sunt iertători.

Alexei Buzuc: „Pentru mine această trădare este o chemare de a nu sta pe loc şi de a nu mă opri în faţa greutăţilor care sunt în ziua de astăzi. Câteodată te pierzi, câteodată spui: „Nu-mi trebuie nimic”, dar nu poţi, pentru că anii trec, noile generaţii vin şi ne vor întreba: „Ce ai făcut bun pentru ca noi să trăim mai bine?”. Copiii ne vor întreba.”

Europa Liberă: Opinia fostului consilier din satul Copanca, Alexei Buzuc, consemnată de Valentina Ursu.

***

Europa Liberă: Doamnelor şi domnilor, aici se încheie această ediție a emisiunii Dialoguri transnistrene. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulțumește pentru atenție şi vă dorește toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă.

XS
SM
MD
LG