Linkuri accesibilitate

La sfîrșit de săptămînă cu Europa Liberă, Valentina Ursu și interlocutorii ei din Ursoaia, r. Căușeni, fostul deputat Andrian Iosub, Alexei Buzuc și juristul Gheorghe Caraseni.

După aproape 25 de ani de la declararea independenței, Republica Moldova există ca stat, dar temelia acestuia trebuie în continuare consolidată pentru că separatismul, corupția și sărăcia pun în pericol statalitatea.

De ce guvernarea de la Chișinău atât de puțin contribuie la creșterea prosperității cetățenilor săi? Căutăm răspuns la acest sfârșit de săptămână.

Și după un pătrar de veac moldovenii nu au răspuns cert la întrebarea care Uniune e mai bună pentru țara lor. Discrepanța dintre cei care trăiesc bine și cei care o duc de azi pe mâine se creează în condițiile unei democrații șubrede, care, în loc să aducă bunăstare, oferă sărăcie, corupție și scindarea populației.

În satul Ursoaia din raionul Căușeni oamenii cu care am vorbit se tem că haosul se poate înrăutăți și că destabilizarea Moldovei ar fi în interesul unor forțe care nu vor binele acestui stat.

Europa Liberă: Cum au fost aceşti 25 de ani de independenţă a Republicii Moldova? Cetăţenii au trăit mai multe bucurii sau au fost mai mult împovăraţi de griji?

„Dacă vreo câţiva muncesc şi ceilalţi fură, de unde să fie bine?”

„Acum să acoperim banii care s-au furat. Dar cine a furat banii aceştia? Noi trebuie să-i întoarcem. Dar pentru ce? Iată nu se găseşte acel care a furat banii.”

„Salariile sunt foarte mici, lumea trebuie să lupte, să se zbuciume ca să câştige pentru existenţă. Cred că acei de sus nu se gândesc la cei de jos absolut deloc.”

Europa Liberă: Dar atunci când vin şi cer votul, dumneavoastră investiţi încredere. Pentru ce îi votaţi?

La Ursoaia

La Ursoaia

„Atunci promit marea şi sarea. Şi noi încredere am avut, dar am rămas dezamăgiţi. Noi ne-am gândit că promisiunile lor vor fi şi fapte, dar ne-am înşelat tare. Suntem dezamăgiţi, nici nu ştim pe cine să alegem.”

Europa Liberă: Dar la alegeri veţi merge? Veţi vota diferit în comparaţie cu cei 25 de ani cât aţi votat până acum la alegeri?

„Trebuie foarte mult să chibzuim şi să vedem pe cine să alegem, dacă se va primi măcar de data aceasta să alegem un gospodar normal în ţara aceasta.”

Europa Liberă: Ce aşteptaţi de la gospodarul acesta? Gospodar fiind şeful statului, înţeleg. Ce aşteptări aveţi de la preşedintele următor, care va fi ales de către cetăţeni?

„Ca să fie un trai mai bun pentru cetăţenii ţării, salariile să le mărească şi să fie mai multe locuri de muncă, să lucreze lumea în ţară, să nu se ducă peste hotare, să rămână părinţii singuri.”

Europa Liberă: Acestea nu sunt prerogativele preşedintelui ţării. Trebuie să facă legi bune parlamentarii şi guvernul să implementeze reforme.

„Înainte preşedintele hotăra şi ceilalţi luau măsuri. Acum hotărăşte guvernul. Nu ştiu de ce s-a schimbat chestia aceasta. Fiindcă ei sunt mai mulţi şi îl dobândesc pe preşedinte şi de atâta nimic nu se hotărăşte. Aici e racul, broasca şi o ştiucă, aşa se primeşte în Parlamentul nostru, toţi fură în buzunarul lor, nouă nu ne dă nimeni nimic.”

Europa Liberă: Mai aveţi încredere în ceva, în cineva că lucrurile pot fi schimbate?

„În Dumnezeu. Şi nici în mine nu mai am încredere, fiindcă am ales, am ales până când am cules ceea ce am azi.”

„Poate copiii lor zic: „Tată, mata nu faci bine. Nu fura. Gata, ajunge”. Poate aşa să le spună feciorii şi fiicele lor.”

Europa Liberă: Cum vă explicaţi că după acest pătrar de veac, moldovenii mai rămân a fi divizaţi, unii cu Estul, alţii cu Vestul?

„Se numeşte mintea moldoveanului.”

Europa Liberă: Pe dumneavoastră vectorul geopolitic vă interesează, încotro Moldova: cu Estul, cu Vestul?

„Clar că până când Europa a deschis ochii moldovenilor. De pildă, dacă ieri mergeau într-un Moskvici la care cădeau roţile, le pierdeau, azi la noi se cătăie băieţii în maşini luxoase. Aceasta e o pildă aşa, mai... Dar în alte lucruri ce? Dacă a lucrat la Moscova, el spune că rusul e bun, a fost în Italia: „Acolo e mai bine, că acolo moşnegii mai mult trăiesc şi am de lucru”. Tot multe nu-mi plac, dar nu am ce face.”

Europa Liberă: Dar cel mai mult ce nu vă place?

La Ursoaia

La Ursoaia

„Cum trăim la ziua de azi. Copilaşii s-au dus peste hotare, au rămas bătrânii, invalizii şi cei neputincioşi. Ne-a lepădat tot tineretul care trebuie să lucreze aici şi să plătească impozite. De ce nu vin investitorii aici să facă o mini-fabrică? Avem porumbrele, măceşe, mere, poamă.”

Europa Liberă: Investitorii zic că nu vin pentru că e mare corupţia, pentru că e greu să faci cinstit o afacere.

„Da. Dar noi aşteptăm aceasta. Ar fi bine, ar lucra oamenii, ar avea de lucru.”

Europa Liberă: Vă mândriţi că sunteţi cetăţean al Republicii Moldova?

„Ne mândrim că suntem cetăţeni, dar numai nu ne mândrim cu aceştia care sunt la conducere, că nu conduc ca lumea, numai promit, dar nimic nu fac. Of, Doamne, vorbe goale şi nimic nu se îndeplineşte.”

„Şi apoi acum văd că spun că vor fi alegeri. Vor mai fi alegeri anticipate?”

Europa Liberă: Acum a fost stabilită data alegerilor prezidenţiale. În 30 octombrie cetăţenii vor vota pentru şeful statului. Dumneavoastră veţi merge să votaţi? Ce fel de preşedinte vă doriţi?

„Să fie un om cinstit, să nu fure, să ţină cu poporul moldovenesc. La noi aici, când se apropie alegerile, vin prin toate mahalale, ne mai cântă, ne mai spun ce vor mai face, ce va mai fi.”

Europa Liberă: Vă aduc orez, făină, ulei?

„Ulei, făină, culioace, gazete, toate celea.”

„De ce fac ei aşa de multe partide? Anul trecut la alegeri au fost 28 de partide. Pentru ce trebuie ele atâtea? Dar pune trei partide sănătoase, patru.”

Europa Liberă: Dar cine i-a dezbinat pe moldoveni? Şi de ce s-au lăsat divizaţi?

„Eu mi-am făcut casă în marginea Căuşenilor şi înainte venea una cu o plăcintă, una cu o cartoafă fiartă, una cu slănină, una cu un pahar de vin şi ieşeam toţi. Dar amu invidia e foarte mare.”

Europa Liberă: Ca cetăţeni ai Republicii Moldova cu ce vă mândriţi?

„Sunt bătrână, eu mă mândresc numai atâta că am copiii aceştia şi vin la mine, şi mă bucur cu dânşii.”

„Că Moldova e o ţară blândă, e o ţară miloasă, adică noi suntem buni la suflet. Mie îmi pare că moldovenii sunt mai primitori, mai omenoşi moldovenii. Se iscă răul acesta fiindcă nu e de lucru, nu au ce mânca, iarna au îngheţat oamenii de frig şi de foame au murit oameni. Un bătrân dacă nu are bani de lemne, nu are foc...”

„Încă mulţumim de pensia aceasta că ne-o dă. Dacă nu ne-ar da pensia aceasta, mă credeţi, la fiecare colţ în sate va fi câte un bătrân mort. Eu pot să spun că nu mă mândresc cu guvernanţii.”

„În Parlament tot ar trebui de schimbat acolo. De atâta că ei promit în tot anul una şi aceeaşi, dar nu fac nimic.”

Europa Liberă: De ce îi credeţi, dacă au promis din ’91 până acum?

„Numai ca să îi alegem noi, ei spun: „Vom face”. Şi la urmă cu ce ne alegem? Cu nimic.”

„Să dea loc de muncă la lume, tineretul acesta să nu se ducă în ţări străine.”

„Corupţia cum a fost aşa şi este corupţia. Ei în Parlament fură miliarde şi noi aici căutăm copeicile.”

Europa Liberă: Dumneavoastră, alegătorii, ziceţi că aţi călcat de mai multe ori pe aceeaşi greblă. Veţi vota altfel decât aţi votat până acum?

„Vom vota pentru un partid în care vom trage nădejde. Trebuie de făcut schimbare numaidecât în Parlament.”

Europa Liberă: Ce votaţi: partidul, liderul, programul?

„Cred că partidul. Noi în aceasta încă nu prea cunoaştem, lucrul acesta.”

Europa Liberă: Şi viitorul Moldovei cum îl vedeţi? Cine face viitorul ţării?

„Şi lumea, dar eu aş zice şi cei de la putere.”

Europa Liberă: Pentru dumneavoastră ce înseamnă schimbarea? Doar ridicarea de pensii şi salarii?

„Loc de muncă să avem.”

Europa Liberă: Satul se pierde, dispare satul?

„Dispare satul.”

„Dispare, fiindcă mulţi se duc la muncă în Rusia, peste hotare, numai să facă o copeică.”

„Tinerii toţi se duc după hotare. Pentru ce trebuie atâţia deputaţi acolo? Vreo 30-40 de deputaţi nu ajung ca să hotărască? Ei tot atâta nu fac nimic, nu hotărăsc nimic pentru popor. Aşa că de ce trebuie ei atâţia? Aici trebuie toţi plătiţi. Ei şed cu fundul pe scaun şi au aşa salarii mari. Dar cine să lucreze pentru dânşii? De jos, aceştia lucrează. Dacă va fi un preşedinte cu mintea bună şi deştept la cap, doar depinde de dânsul, ramurile le va întinde, el va conduce, poate, bine cu ţara. Înainte era un rege şi erau legile drepte. Să nu fie corupţia aceasta. Dacă s-a dus omul acela, totul să fie cinstit. Cât plăteşte bani Moldova la Curtea Europeană pentru că ei nu hotărăsc drept întrebările acestea? Dar să-i pună pe dânşii, să plătească ei din buzunarul lor, aceştia care au comis greşelile acestea, ei să plătească, nu să plătească Moldova, banii bugetului se duc tot acolo.”

Europa Liberă: Deci, după 25 de ani de independenţă, dumneavoastră ziceţi că probleme sunt mai multe decât soluţii. Şi atunci rezolvarea acestor probleme cade pe umărul următorilor guvernanţi sau sunt responsabili şi cetăţenii pe cine trimit acolo, în Parlament, ca să administreze treburile ţării? Politicianul e numai el responsabil sau şi cetăţeanul?

„Şi cetăţeanul. De pildă, eu dacă voi vedea că, conducătorul acela e bun, de ce eu trebuie să ascund ceva, de ce eu trebuie să fac un corupt, de ce eu să mă duc să fur de undeva? Ce trebuie să fac? Mă va mustra conştiinţa că fac ceva rău în faţă. Noi şi de Dumnezeu ne temem.”

Europa Liberă: Deci, trebuie modele de politicieni?

„Da. Trebuie de schimbat.”

***

Satul Copanca din raionul Căușeni este situat în imediata vecinătate a zonei transnistrene. Localnicilor le este teamă că, într-o bună zi, administrația de la Tiraspol ar putea acapara abuziv această comună. Fost deputat în Parlamentul de la Chișinău, încă de la începutul independenței țării, Andrian Iosub deplânge situația în care s-a pomenit satul și statul.

Andrian Iosub: „Eu deja mă întreb: e stat Republica Moldova sau nu e stat?”

Europa Liberă: De ce vă puneţi întrebarea aceasta?

Andrian Iosub

Andrian Iosub

Andrian Iosub: „Întrebarea mi-o pun aşa: are toate structurile necesare ca să zicem că este stat: armată, Parlament, Preşedinţie, vamă, poliţie, dar realitatea este cu totul alta. Omul simplu ce vede? Acum la cine el să se ducă? Unde el să se ducă? Dacă eu de acum, potcovit, şi nu ştiu în ce parte să mă uit. Ce este satul Copanca? Satul Copanca a devenit un nimic în toată ţara aceasta.”

Europa Liberă: De ce ziceţi aşa?

Andrian Iosub: „De atâta că nu ştim unde suntem. În Republica Moldova? Suntem la Tiraspol?”

Europa Liberă: Şi se mai duce această luptă între săteni cu cine să fie satul: cu Chişinăul sau cu Tiraspolul?

Andrian Iosub

Andrian Iosub

Andrian Iosub: „Corect. Jumătate din populaţie primeşte pensie de la Tiraspol. Dacă câţiva ani în urmă nu priveam deloc Chişinău, adică televiziunile, radiourile, era imposibil să le priveşti, fiindcă aşa e situat geografic satul, de la Tiraspol avem toată propagandă, tot ce ne trebuie prin exemplul propriu, cum este autobuzul, cum poţi să te duci la piaţă, cum este drumul făcut, cum este atitudinea lor. Lor mai rău să le fie, dar celor din Copanca să le facă toate-toate, le aduc pensia aici, le dau de Paşte prime. Şi le spun că Rusia le aduce.”

Europa Liberă: Lăsaţi să se înţeleagă că ar fi o ademenire din partea autorităţilor tiraspolene, ca să atragă comunitatea aceasta de partea regiunii secesioniste?

La Copanca

La Copanca

Andrian Iosub: „Corect. Deschideţi Internetul, căutaţi pe Wikipedia şi veţi vedea: satul Copanca este o localitate disputată între Transnistria şi Republica Moldova. Cine a pus această informaţie?”

Europa Liberă: Disputa aceasta e la nivel politic? Sau se răsfrânge şi asupra dispoziţiei oamenilor din sat?

Andrian Iosub: „Dacă pensia o primeşti, aceasta e politică? Da, tot e politică. Fiecare mişcare este politică. Şi iată este această politică.”

Europa Liberă: Şi de ce este mai pronunţată această scindare, pentru că totuşi în ’92 s-a luptat pentru integritatea Republicii Moldova? De aici, din sat, multă lume s-a ridicat să apere această independenţă a ţării. De ce e această dezbinare atât de pronunţată, profundă?

Andrian Iosub: „Dezbinarea este şi în temei economic, şi politic, şi propagandistic, toate sunt la un loc, plecarea la muncă în Rusia, televiziunile toate ruseşti, televiziunile lor retransmise aici.”

Europa Liberă: Pentru ce s-a luptat în ’92?

Andrian Iosub: „Exact această întrebare pot să mi-o dau eu mie, pot să o dau guvernării. Îmi dau această întrebare camarazii mei de luptă. De aceea că eu am fost acel care am organizat să apăr statul acesta. Suntem aproape 300 şi ne-am apărat statul, am alungat cazacii care erau aici, am arborat tricolorul. Şi ce e din aceasta? Dacă picătură cu picătură statul acesta nu face nimic, nu numai pentru satul acesta.”

Europa Liberă: Cum vă explicaţi această atitudine a statului?

Andrian Iosub: „Este o democraţie falsă. Şi de atâta este cererea aceasta pentru o mână de fier. Totul este împotriva omului simplu. Adică numai găştile acestea de politicieni care trec dintr-un partid în altul: „Cu cine eşti?” - „Cu acela”; „Cu cine eşti?” - „ Cu celălalt”. Nu eşti cu nimeni, tu eşti duşmanul tuturor. Azi trebuie să fii cu acela, mâine trebuie să te schimbi şi tot aşa, dacă vrei să supravieţuieşti, având un mic business, o dugheană, o gospodărie ţărănească, să mai duci marfă. Trebuie să fii cu cineva. Nu cu ţara, dar cu cineva.”

Europa Liberă: Cine cu cine a luptat în 1992 aici, la Nistru?

Andrian Iosub: „Rusia şi Moldova care s-a declarat stat suveran şi independent.”

Europa Liberă: Şi de ce s-a ajuns la acest conflict?

Andrian Iosub: „Una dintre principalele chestiuni de la care s-a ajuns a fost limba. Statul, dacă este acum, el trebuie să declare: „Facem tot posibilul ca toţi să ştie limba”. Spuneau întâi că sunt oameni în vârstă care nu pot să înveţe. Din ’90-’92 avem peste două generaţii care au terminat zece clase şi întrebaţi-i dacă vorbesc limba română. Dacă nu trebuie nicăieri, nimeni nu o cere... Vă dau un exemplu din Copanca. Două şcoli, una avea 900 de elevi, şcoala română, şi cealaltă avea 400, şcoala rusă. Acum şcoala rusă are 169 de elevi, şcoala română, cu patru etaje, are 140 de elevi. Într-un sat majoritar moldovenesc.”

Europa Liberă: Ce populaţie e aici?

Andrian Iosub: „În jur de cinci mii de locuitori.”

Europa Liberă: Şansele reunificării celor două maluri ale Nistrului le vedeţi? Cum le vedeţi?

Andrian Iosub: „Nu văd perspectiva, de atâta că nu văd niciun organ statal care să ducă un lucru serios pentru aceasta. Vă spun ceea ce ar trebui să ne unească. Dacă ar fi bine în partea dreaptă a Nistrului, cred că ar fi şi partea stângă interesată să se unească. Dar propaganda rusească e atât de puternică şi poate să se bată Chişinăul cu capul de pereţi, până nu vor lua televiziunile care aduc atâta venin în sufletul şi în creierul oamenilor, nu vor face nimic. Cine ştie despre integrarea europeană? Anul trecut în Slobozia, în partea moldovenească, Slobozia e împărţită în două părţi – русская şi молдавская часть – aşa li se zicea, în молдавская часть erau trei şcoli moldoveneşti, anul trecut a fost ultima clasă a noua care a dat examenul. Şi mai mult nici în grădiniţă în toată Slobozia, nici în oricare şcoală, că aceasta, ultima, în care erau clasele acestea, era ruso-moldovenească, şi mai mult nimic nu este moldovenesc în Slobozia.”

Europa Liberă: Ca alegător Andrian Iosub a votat. Cât de responsabil aţi fost pentru votul pe care l-aţi aruncat în urnă?

Andrian Iosub: „Responsabil... Cum s-au minţit toţi, aşa m-am minţit şi eu. Eu de fire sunt romantic şi tot gândesc că vom vota, acesta va veni. Vin alţii şi ne promit. Aşa e firea omenească, s-a uitat, dar poate va fi. Altfel cum să zici? Aşa zice omul.”

Europa Liberă: E iertător moldoveanul?

Andrian Iosub: „Da, fără doar şi poate.”

Europa Liberă: Uită repede trecutul?

Andrian Iosub: „Şi e uituc nemaipomenit. Şi fără doar şi poate că aceasta îi joacă festa.”

Europa Liberă: Şi după aceasta plânge în băsmăluţă? Ce face?

Andrian Iosub: „Eu ştiu ce ar trebui să facem. Să ne ridicăm, să facem ceva, să nu fim indiferenţi. Dacă tu vezi că o dată, de două ori, de trei ori, de zece ori, un an, zece ani şi aici sunt 25 de ani şi nu se poate de făcut nimic. Ce-i mai trebuie omului? Dă din mână a lehamete: „Nu voi schimba eu nimic şi nu voi face eu nimic”. Cel mai dureros pentru mine, ca veteran de război, mi-e trist sufletul că nu pot cu nimic să-mi ajut camarazii… Căuşeniul are cel mai mare număr de veterani de război. Mi-e ruşine că nu pot nimic să le spun.”

***

Republica Moldova este un stat care încearcă să își consolideze existența. Alexei Buzuc, și el locuitor din Copanca, raionul Căușeni, spune că e greu să numești „independent” statul care nu poate reunifica cele două maluri ale Nistrului.

Europa Liberă: Satul dumneavoastră de baştină, satul Copanca, e situat în zona de securitate. Din 1992 şi până astăzi cei de la guvernare vorbesc despre reunificarea celor două maluri ale Nistrului. Această şansă acum e mai mare sau se pierde?

Alexei Buzuc

Alexei Buzuc

Alexei Buzuc: „Au fost momente când această şansă era terorizată direct de către forţele separatiste. Însă noi puneam umărul şi ajutam guvernarea, ajutam conducerea. Dacă nu eram noi... Ei făceau încercări de referendumuri. Şi cu prezenţa noastră populaţia totuşi a ţinut piept.

Ştiţi ce m-a indignat? Cu totul ne călcau în picioare, trecând până la Chişinău zece kilometri prin Bender la ieşire, ne puneau să plătim şapte lei pentru tranzit. Şi cât nu vorbeam cu conducerea de aici, din Tiraspol, nimic absolut. Iar locuitorii satului de alături, care se supune regimului, treceau liber cu încărcături, cu tot absolut, şi se râdeau de noi, dar noi treceam şi parcă trebuia să plângem.

Ştiţi ce am făcut noi, voluntarii, când am ieşit la o întâlnire a voluntarilor? Blocăm şi noi atunci, nu le permitem celor care trăiesc în zona separatistă să treacă prin satul nostru. Şi atunci s-a ridicat şi conducerea raionului, şi securitatea: „Nu cumva să-i obijduiţi”. Noi nu am obijduit pe nimeni, am blocat pe două săptămâni, am stat acolo zi şi noapte şi le-am arătat. Şi acum noi trecem prin oraş şi pe noi un pic ne stimează, însă totuşi aceasta e o stimă falsă.”

Europa Liberă: Vă întrebam despre perspectiva rezolvării acestui conflict transnistrean?

Alexei Buzuc: „Cum să rezolvăm conflictul transnistrean, când cu populaţia din satul Copanca conducerea noastră, a ţării, se comportă ca faţă de străini, ca nişte persoane ale nimănui? Dacă până acum noi plângem şi le dovedim că trebuie să facă un transport normal până la centrul raional, care e peste un drum ce nu se poate de trecut.

Noi am fost în raionul Slobozia, avem asfalt până în centrul raional. Şi acum până la Tiraspol te duci, peste fiecare jumătate oră, până la Bender, oamenii normal pleacă, până la Căuşeni oamenii plâng într-un autobuz puturos, păcătos, o dată pe zi la o populaţie de şapte mii. Şi când spunem conducerii noastre, a raionului, în frunte cu preşedintele, el spune: „Daţi-ne oameni şi noi vă dăm transport”. Aceasta e poziţie de stat? Dar dacă am fi fost separatişti, le puneau şi tren acolo, avion le puneau numai ca să menţină teritoriul ocupat de ei.”

Europa Liberă: Lumea zice că ştie ce s-a întâmplat în aceşti 25 de ani. Cu trecutul se trăieşte şi cu prezentul, dar ziua de mâine va fi alta decât a fost până acum? Sau ce viitor trebuie să aibă Moldova în următorii 25 de ani?

Alexei Buzuc: „Eu am fost educat în spirit patriotic, istoria ne-a învăţat şi ne credeam un stat aparte, independent. Dar să vă spun sincer, în ultimii ani toate evenimentele care se petrec în societate, cu furturi, cu jocuri politice, alegeri făcute necinstit, minciuni, amăgirea populaţiei, eu nu văd statul nostru independent, chiar dacă am luptat pentru independenţa Republicii Moldova. O spun sigur, pentru că de aceasta se folosesc tâlharii, bandiţii care astăzi ne sperie cu frica de românizare, de unire. Nişte prostii.”

Europa Liberă: Factorul geopolitic e pus în joc, pentru că sunt forţe politice în Republica Moldova şi o parte din ele cheamă cu Estul, altă parte cheamă cu Vestul.

Alexei Buzuc: „Această problemă este evidentă din motivul că populaţia simplă nu cunoaşte adevărul, nu cunoaşte realitatea în ziua de astăzi. Spuneţi-mi, vă rog, acei care duc propaganda împotriva Europei, eu vorbesc de acei din inima capitalei ruse, de unde îşi duce politica Moscova, de ce nu vor să cunoască realitatea? Acei care vorbesc împotriva Europei astăzi, copiii lor trăiesc în Statele Unite ale Americii, se odihnesc în Europa şi totodată pe noi ne socot nişte proşti, care nu cunosc realitatea, şi ne spun că acolo e rău, dar singuri acolo se odihnesc.”

Europa Liberă: Propaganda chiar spală minţile oamenilor?

Alexei Buzuc: „Sigur. Propaganda bazată pe minciuni astăzi. Din păcate, populaţia, necunoscând realitatea, este dusă în eroare. Dar îmi pare bine că totuşi în ultimii ani mulţi au înţeles, în urma călătoriilor în Europa, tinerii sunt acei care vor schimba situaţia.”

Europa Liberă: Dumneavoastră aţi ales pe parcursul acestor 25 de ani oameni care să conducă Republica Moldova. Dacă pe dumneavoastră v-ar alege şi aţi fi acolo, în fruntea Republicii Moldova, de care trei lucruri importante v-aţi apucam, în primul rând?

Alexei Buzuc: „În primul rând, ar fi traşi la răspundere, fără milă, cei care au furat ţară, fără rude, fără fraternitate. Aş începe cu deschiderea ochilor şi a minţilor oamenilor. Aş lupta împotriva negreţii antiromâneşti, pentru că noi, vrem sau nu vrem, ca să intrăm în Europa, trecem prin România.”

Europa Liberă: Cu ce vă mândriţi că sunteţi cetăţean al Moldovei? Şi dacă sunteţi mândru că reprezentaţi Moldova?

Alexei Buzuc: „Mă mândresc, în primul rând, că am o limbă, am o istorie bogată, avem tradiţii bogate, avem oameni frumoşi, oameni gospodari, avem pământ care este incomparabil. Vorbesc de Copanca, mulţi nu cunosc că în perioada antebelică a fost scrisă o carte despre Copanca, de vreo 600 de pagini, la care a lucrat un grup de la Academia de Ştiinţe din Bucureşti şi

Biserica din Copanca

Biserica din Copanca

Chişinău şi Copanca a fost numită California basarabeană, din motivul că pământurile bogate ale acestui teritoriu erau comparate cu California, deoarece 70% atunci din merele exportate din România în străinătate erau din Copanca. Iată aceasta e mândria mea. Şi nu e exclus faptul ca şi acum noi să ne întoarcem la aceasta.”

Europa Liberă: Dar cu ce nu vă mândriţi?

Alexei Buzuc: „Nu mă mândresc cu guvernarea de astăzi. Şi îmi pare rău că eu am fost unul dintre acei care i-a promovat la putere şi ei ne-au vândut, ne-au trădat deschis.”

Europa Liberă: Şi pentru dumneavoastră această trădare ce înseamnă? Pentru că alţi cetăţeni ai Republicii Moldova zic că sunt iertători.

Alexei Buzuc: „Pentru mine această trădare este o chemare de a nu sta pe loc şi de a nu mă opri în faţa greutăţilor care sunt în ziua de astăzi. Câteodată te pierzi, câteodată spui: „Nu-mi trebuie nimic”. Dar nu poţi, pentru că anii trec, noile generaţii vin şi ne vor întreba: „Ce ai făcut bun pentru ca noi să trăim mai bine?”. Copiii ne vor întreba.”

***

Republica Moldova are tot mai puțini oameni. După un sfert de secol a rămas cu aproape 100 de mii mai puțini. Anual, mii de moldoveni pleacă în lumea largă, în căutarea unei vieți mai bune și nu se mai întorc la baștină. Juristul și antreprenorul Gheorghe Caraseni, de curând, a decis și el să abandoneze țara. Despre anii de independență spune că au fost și cu bune, și cu rele.

Gheorghe Caraseni

Gheorghe Caraseni

Gheorghe Caraseni: „Aceşti 25 de ani au fost cu de toate. Au fost cu zahăr şi cu lămâi, zahărul fiind proclamarea independenţei şi noile aspiraţii şi cel puţin libertatea în gândire, iar lămâia fiind evenimentele care s-au întâmplat pe parcursul anilor. Un sfert de secol ne-a adus de toate, începând de la războiul din Transnistria, cu devenirea parte la ONU, cu accederea în Consiliul Europei, cu foarte multe speranţe şi cu dezamăgiri pe măsură.”

Europa Liberă: Ce a scârţâit în acest mecanism al statalităţii, când oamenii ajung să spună că Republica Moldova merge pe o cale greşită?

Gheorghe Caraseni: „Încă nu ne-am debarasat de trecut. Noi am proclamat Declaraţia de Independenţă, dar de fapt mental încă nu suntem independenţi. Suntem în continuare dependenţi de trecutul nostru şi tot avem mentalitatea aceasta de frate sau soră mică, fiindcă nici nu ştiu cum să-i spun.

Avem mentalitatea de a fi stat mic şi neputincios şi de aceea trebuie să fim cu capul aplecat, cum se spune, capul aplecat sabia nu-l taie, dar cu umilinţă lanţul îl încovoaie… Lucrul acesta doare foarte mult, fiindcă, dacă ne uităm la alte state, baltice, care în anii ’90 eram la aceeaşi linie de start, acum, când tragem linia, vedem că ei demult au luat laurii şi deja se bucură, dar noi încă suntem pe curse. Şi culmea, nici nu suntem siguri dacă alergăm cursa care trebuie. Şi aceasta doare foarte mult.”

Europa Liberă: Dar vedeţi că această direcţie pe care ar trebui să meargă Republica Moldova unii o văd într-un fel, alţii o văd în alt fel. Pentru că e o societate profund divizată, unii ar vedea rostul spre Est, alţii spre Vest.

Gheorghe Caraseni: „În adâncul inimii majoritatea văd vectorul spre Vest, dar este o problemă de integritate. Integritatea fiind unitatea dintre ceea ce gândeşti şi ceea ce afirmi, şi ceea ce faci. Eu am văzut cu vârf şi îndesat politicieni care

noi încă nu ne-am debarasat de mentalitatea ciobanului moldovean...”

vorbesc cu voce tare că trebuie să mergem la Est şi ei pleacă cu familiile la Vest nu doar în concediu, mai nou cu tot cu familii pleacă, se schimbă cu traiul încolo.

Mie îmi place foarte mult „Mioriţa” şi am crescut cu ea, cu maestrul Sulac, care o interpreta şi acum mi se face pielea ca la găină, dar eu cred că noi încă nu ne-am debarasat de mentalitatea ciobanului moldovean, urmărit să fie omorât de ceilalţi. Şi cea mai mare problemă este aici, pe de o parte, probleme mari de integritate la cei care conduc sau au fost aleşi să conducă statul acesta.”

Europa Liberă: Vă referiţi la integritatea morală?

Gheorghe Caraseni: „La integritatea personală. Adică noi deja am ajuns la aceea ca să acceptăm ca fiind ceva normal ca politicienii şi conducătorii mai mari ai acestei ţări să gândească una, să afirme alta şi să facă complet altceva.”

Europa Liberă: Guvernanţii au fost aleşi de către cetăţenii acestui stat.

Gheorghe Caraseni: „Corect.”

Europa Liberă: Acum omul de la firul ierbii e nemulţumit de felul cum sunt administrate treburile acestei ţări şi a început să piardă încrederea în stat, în instituţiile statului, în clasa politică. Pe de altă parte, politicienii au şi ei reproşul lor: „Dacă ne-au mandatat să ajungem în Parlament...”. Aceasta e ceea ce merită şi populaţia.

Gheorghe Caraseni: „Aceasta şi e problema, că noi ne plângem de fructe, dar, de fapt, dacă rădăcina e bolnavă, un copac nu are de unde să dea fructe sănătoase. Mă doare sufletul când văd ce se întâmplă la ţară. Şi, dacă ne uităm un pic la istoria relativ mică a statului nostru mai mult sau mai puţin independent, aşa cum ne proclamăm noi, poţi să amăgeşti pe toţi o dată sau pe unul toată viaţa, dar pe toţi toată viaţa nu reuşeşti. Şi clasa politică aşa şi nu învaţă din greşeli, noi avem o sumedenie de exemple când oamenii nu au iertat a doua sau a treia, sau a patra oară. Dar problema mare este că, cu fiecare exerciţiu, ei îşi mai pun speranţe.”

Europa Liberă: Electoral?

Gheorghe Caraseni: „Corect. Unii dintre ei deja nu mai cred. Şi eu mă pun în papucii lor, oamenii ies la vot, dar de fiecare dată când au încredere în cineva, acel cineva, care primeşte votul acesta de încredere, nu se ridică la nivelul aşteptărilor.”

Europa Liberă: Dar care e preţul unei promisiuni electorale făcută de politicieni?

Gheorghe Caraseni: „Aceasta şi este, că preţul, de obicei, politicienii nu-l înţeleg.”

Europa Liberă: Dar pentru votant?

Gheorghe Caraseni: „Pentru votant preţurile sunt catastrofale. Cea mai mare problemă nu este numai în aceea că el a avut încredere într-un partid şi acela nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor. La noi nu e o problemă să faci promisiuni. Eu, sincer să spun, pe de o parte, am obosit să aştept ca oamenii să prindă la minte, fiindcă pe ei e foarte uşor să-i amăgeşti, pe de altă parte, nimeni nu poartă răspundere.”

Europa Liberă: De ce omul nu se dezmeticeşte unde e adevăr şi unde e minciună, unde e fals şi unde e realitate?

Gheorghe Caraseni: „Eu vreau să spun de ce. Fiindcă noi uşor-uşor alunecăm spre a nu avea presă independentă, care să aducă informaţia la oamenii simpli. Oamenii de la ţară se uită mai mult la divertismente, la canale care le spală creierii şi nu au cum să gândească diferit, ei încet-încet încep a crede ceea ce li se spune.”

Europa Liberă: În secolul 21 e mai puţin credibil, pentru că există atâtea surse de informaţie. Şi, dacă ar mai exista şi interesul ca să găseşti adevărul şi să nu te dai momit de un politican care vine şi te măguleşte fie cu o pomană electorală, fie cu o promisiune electorală.

Gheorghe Caraseni: „Corect. Dar să ne uităm la un lucru, câţi dintre conducătorii noştri cât de des se întâlnesc cu oamenii?”

Europa Liberă: E o prăpastie între cei de jos – alegătorii, şi cei de sus – guvernanţii?

Gheorghe Caraseni: „Este o prăpastie foarte mare. Pe de altă parte, cei de jos nu s-au învăţat încă să-şi ceară drepturile, să ceară socoteală pentru ceea ce au spus politicienii. Pe de altă parte, politicienii nu prea pun preţ pe ceea ce spun, fiindcă ei ştiu că, până la urmă, cea mai mare pedeapsă va fi că nu îi vor alege. Dar nu este nicio problemă, mai nou în Moldova, ţi-ai schimbat culoarea, ţi-ai schimbat sigla şi în ajun de alegeri: „Ţi-am adus două kilograme de cartofi şi ţi-am spus că va fi totul bine şi că ceilalţi sunt răi, votează-mă pe mine”. Și aceasta e tot, şi oamenii te vor alege.”

Europa Liberă: De ce votantul Gheorghe Caraseni e responsabil şi de ce altă lume nu e tot atât de responsabilă, atunci când vine vorba să-şi decidă soarta satului, statului?

Gheorghe Caraseni: „Eu şi la magazin când mă duc să cumpăr ceva, sunt foarte meticulos. Exact şi când cumpăr de la cineva încredere, dacă văd că nici efort nu a fost şi numai promisiuni şi nimic altceva, eu aceasta nu iert.”

Europa Liberă: Dar dumneavoastră aţi fost dezamăgit de votul pe care l-aţi dat în timpul alegerilor?

Gheorghe Caraseni: „De foarte multe ori. Acesta e motivul pentru care am decis să-mi iau familia şi să plec din ţară. Eu glumeam şi spuneam că m-am trezit la realitate şi mi-am scos la vânzare casa mea de vis. Şi acum cu trei copii, cu toţii, în luna iulie, vom trece Prutul, dar eu iubesc în continuare ţara aceasta, mai mult decât foarte mulţi dintre cei care afirmă. A fost un moment, acum câteva luni, când mă uitam le televizor şi îmi venea să sparg televizorul şi acesta a fost momentul când am spus: „Ajunge”. Poate voi putea să ajut Moldova mai mult din exterior, decât am făcut-o din interior.”

Europa Liberă: Tot mai multă lume e pregătită să-şi facă bagajele şi să plece. Satele pustiesc, multe localităţi au îmbătrânit, sunt depopulate.

Gheorghe Caraseni: „Corect.”

Europa Liberă: Ce se întâmplă, dacă valul acesta creşte, valul celor care aleg calea pribegiei cu gândul că în străinătate îşi vor găsi rostul vieţii?

Gheorghe Caraseni: „Migraţia nu doar economică. Acesta este un semnal de disperare, nu doar de alarmă.”

Europa Liberă: Dar politicienii poate se bucură că pleacă cei care mai gândesc, că pleacă cei care pot să aleagă grâul de neghină şi vor rămâne numai votanţii pe care îi vor putea manipula, de la ei vor putea cumpăra votul oricând.

Gheorghe Caraseni: „Corect. Fenomenul migraţiei încă va creşte. Pur şi simplu, uneori este timpul să te trezeşti şi să-ţi dai seama că, de fapt, te lupţi cu morile de vânt.”

Europa Liberă: Şi cine rămâne să facă viitorul acestui stat, acestei bucăţi de pământ?

Gheorghe Caraseni: „Nu ştiu cine rămâne. Eu, pur şi simplu, am obosit să mă lupt şi deja aveam o linişte sufletească în care m-am vaccinat cumva, de imunitate. Poate e şi problema mea, fiindcă eu am evaluat foarte multe strategii cum au loc reformele în Moldova.”

Europa Liberă: Şi de ce reforma a ajuns să fie un cuvânt de ocară?

Gheorghe Caraseni: „Statul s-a învăţat a face promisiuni şi a-şi asuma angajamente, din start ştiind că nu va putea să le onoreze. Experţi internaţionali şi forurile internaţionale spun că la noi se mimează reformele.”

Europa Liberă: Sunt multe voci care cred că, dacă s-ar face o adevărată reformă în justiţie, de aici lucrurile ar începe să intre în albia lor firească şi chiar să se schimbe situaţia din rău în bine în Republica Moldova.

Gheorghe Caraseni: „Eu am făcut facultatea de drept și pe cea de management. Şi constat că mulţi dintre colegii mei, deşi noi la facultate am învăţat că sistemul judiciar este puterea a treia, ei aşa şi nu au înţeles. Puterea a treia nu înseamnă ca nivel de importanţă, că politicul este cel mai important, legislativul, după aceasta este executivul şi abia după aceasta este sistemul judiciar, nu în ordinea aceasta are loc importanţa. Aşa cum ai trei copii în familie, nu este cel mai important primul, fiindcă e cel mai mare, ei toţi trei sunt importanţi, dar, pur şi simplu, sunt trei, că trebuie să-i numeri cumva.”

Europa Liberă: Există şanse să se petreacă o adevărată reformă în justiţie?

Gheorghe Caraseni: „Sper că vor exista, dar foarte greu. Mi-ar plăcea să cred că în următorii 20 de ani vor fi operate unele schimbări în domeniul acesta, mă refer la efectele reformelor. Îmi pare rău să spun aceasta, dar noi avem nevoie de schimbare de generaţie. Dumnezeu i-a purtat pe evrei în pustiu 40 de ani ca să schimbe generaţiile, modul de gândire.

Şi eu mă bucur foarte mult că, copiii mei şi tinerii care sunt acum gândesc altfel. De exemplu, copiilor mei mi-a fost foarte greu să le explic de ce noi trebuie să

Există un vacuum enorm între clasa politică şi popor, de fapt, clasa politică este ruptă de realitate...

plecăm de aici. Ei mă întreabă de ce la unele manifestaţii oamenii stau cu capul în jos, dar de ce nu se schimbă nimic? Până la urmă, pe mine mă bucură nu atât de mult răspunsul meu, dar mă bucură foarte mult întrebările lor, fiindcă ei sunt în căutarea răspunsurilor. Există un vacuum enorm între clasa politică şi popor. De fapt, clasa politică este ruptă de realitate. Noi am mai avut perioade timp de aceşti 25 de ani în care ne amăgeam că suntem în perioada de luna de miere, eram într-un fel de lună de miere cu Uniunea Europeană.”

Europa Liberă: Povestea de succes a Parteneriatului Estic.

Gheorghe Caraseni: „Era exact istoria cum te-ai căsătorit şi îţi iubeşti soţul sau soţia până la ceruri. La un moment dat, constaţi, de fapt, că te înşeală şi ai o sumedenie de dovezi şi deja devii gol în interior şi nu mai vrei să vorbeşti despre lucruri măreţe. Dar cel mai interesant e că ai constatat că nu ai fost înşelat numai o dată şi ai dovezile, şi lucrul acesta ţi se reaminteşte, dar încă nu e tot, tu vezi că soţul tău nu face nimic să se îndrepte. În cel mai bun caz, poate spune: „Da, da, da” şi a doua seară tot te înşeală. În aşa cazuri ţi se lasă mâinile în jos, îţi vine să strigi la cer.

Noi putem da vina la nesfârşit pe oameni şi putem spune că ei îşi merită conducătorii, dar ei o singură dată au ocazia să se revanşeze. În rest, patru ani de zile, a cui este responsabilitatea? A autorităţilor publice, politicienilor şi conducătorilor mai mari ai acestei ţări. Ce mai vrem noi de la oameni? Oamenii aceştia au ieşit o dată în stradă, au ieşit a doua oară în stradă, au ieşit a treia oară în stradă, numărul lor a crescut. Ceva s-a schimbat? Nu. Ce mai vrem noi de la oamenii aceştia?”

Europa Liberă: În concluzie, când ziceţi „Republica Moldova”, cu ce asociaţi acest stat?

Gheorghe Caraseni: „Mi se asociază Republica Moldova cu o fată îmbrăcată în haine naţionale, foarte frumoasă, care dansează foarte frumos, cântă foarte frumos, găteşte foarte gustos, este admirată de toată lumea, foarte apreciată de cei din afară, dar care are o viaţă de familie foarte grea şi care în interiorul său plânge, însă încearcă să râdă, să zâmbească. Eu aşa o asociez. Şi care totuşi duminica merge la biserică şi se roagă să fie mai bine.”

XS
SM
MD
LG