Linkuri accesibilitate

Discuția despre Hiroshima 1945 trebuie să plece de la Hiroshima 1945. Armata americană era angajată într-un război cumplit și întîmpina o rezistență formidabilă, dusă adesea pînă dincolo de sinucidere. Marile bătălii pentru cucerirea Japoniei au fost cîștigate de americani cu costuri uriașe. Rezistența militară japoneză și sprijinul civililor au fost, adesea, prelungite pînă la ultimul om în viață. Armata americană a fost șocată de fanatismul unei societăți care știa că nu are cum să evite înfrîngerea, dar a luptat cu toate mijloacele.

În aceste condiții, toate scenariile planificatorilor militari americani sugerau un război lung, cu pierderi americane de ordinul sutelor de mii. Nici măcar raidurile apocaliptice ale bombardierelor americane nu au schimbat situația. Tokyo a fost aproape ars de un raid cu bombe incendiare. Numărul celor uciși în bombardamente de tip clasic a fost, de fapt mai mare decît numărul celor uciși de atacul nuclear de la Hiroshima. Nimic nu a putut clinti Japonia. În aceste condiții, Statele Unite au luat decizia de a folosi arma atomică, dealtfel, inițial pregătită pentru Germania. Limitarea numărului de victime americane și perspectiva unuui război lung nu au fost singurele considerente. Statele Unite au înțeles că trebuie să preia imediat controlul asupra Japoniei, pentru că, altfel, Uniunea Sovietică va culege victoria. Într-adevăr, pe 8 august, armata sovietică a invadat Japonia, debarcînd pe insulele din extremitatea nordică a arhipelgaului japonez. Există istorici care susțin că invazia sovietică și nu atacul nuclear american a provocat capitualarea Japoniei. Foarte posibil. Însă bombardamentul atomic a permis americanilor să preia controlul asupra statului japonez și a evitat astfel un tîrg cu sovieticii. Atacul de la Hiroshima a fost conceput și executat cu mijloacele, valorile și sub presiunea faptelor din 1945. Restul sînt interpretări postfactum.

Președintele Obama nu are de ce să își pună problema scuzelor la Hiroshima. Dealtfel, dacă vorbim de pericolul nuclear și de năzuința spre denuclearizare, Președintele Obama are o dificultate de învins. Recentul acord american cu Iranul poate duce, după părerea multor analiști, la transformarea Iranului în putere nucleară. Poziția Președintelui nu e tocmai solidă și discursurile anti-nucleare nu se potrivesc prea bine - nici cu adevărul despre Hiroshima, nici cu acordul cu Iranul.

XS
SM
MD
LG