Linkuri accesibilitate

Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:

Frământări politice la Tiraspol în legătură cu posibila reducere a pragului de participare la alegeri. Statistica transnistreană sugerează o scădere dramatică a populației regiunii. Președinția germană a OSCE a inițiat discuții pentru reluarea la începutul verii a negocierilor în formatul 5+2. Cu ce șanse? Și… inaugurarea scutului antirachetă american din România și Polonia și reacția Moscovei.

Începem, ca de obicei, cu buletinul de ştiri și principalele evenimente ale săptămânii trecute:

Peste 73% din participanții la un recent sondaj de opinie în regiunea transnistreană au afirmat că chestiunea de cea mai importantă pentru ei ar fi menținerea stabilității rublei. Rezultatele sondajului au fost prezentate de conducerea Universității din Tiraspol, joi, la întâlnirea cu liderul transnistrean Evgheni Șevciuk, precizează agenția Novosti Pridnestrovia. Potrivit sondajului, alte chestiuni importante pentru populație ar fi, în ordinea priorităților, asigurarea unui minim de servicii medicale gratuite, reparația obiectivelor de menire socială și a drumurilor, iluminatul străzilor. Peste 70% din respondenți consideră ca fiind necesare anumite reforme economice, în primul rând o reformă fiscală, dar și reformarea medicinii și a sistemului de pensii.

Liderul de la Tiraspol Evgheni Șevciuk a semnat un plan de măsuri pentru diminuarea impactului crizei economice și financiare cu care se confruntă regiunea transnistreană. Planul prevede, între altele, reducerea impozitului pe venit cu 10% pentru întreprinderile ce folosesc materie primă locală și își vând marfa pe piața internă. A fost redus și impozitul unic social de la 25% la 12% pentru companiile ce creează locuri noi de muncă. Terenurile agricole vor putea fi date în folosință pentru construcții, iar prețurile la unele produse cum ar fi zahărul, carnea de vită, porc, cea de găină și pește vor fi reglementate de un comitet antimonopol.

Președinția germană a OSCE își menține obiectivul privind reluarea la începutul lunii iunie a negocierilor în formatul 5+2 pentru rezolvarea conflictului transnistrean. La sfârșitul vizitei sale în Moldova, emisarul special Cord Meier-Klodt a spus joi că a avut „întâlniri substanțiale cu negociatorii principali, la Chișinău și Tiraspol”. După discuțiile cu emisarul german, guvernul moldovean a spus că este în favoarea reluării negocierilor la Berlin, la începutul lunii iunie, dar transnistrenii și-au exprimat rețineri. Emisarul german urmează să se consulte de-acum cu mediatorii, adică reprezentanții Rusiei și Ucrainei. Negocierile în format 5+2 au fost suspendate în urmă cu aproape doi ani.

Ministerul de externe de la Chișinău și-a exprimat nedumerirea în legătura cu participarea trupelor rusești la parada militară organizată la Tiraspol în 9 mai. IPN citează un comunicat al diplomației moldovenești în care se atrage atenția că prezența trupelor rusești „contravine angajamentelor asumate de către Federaţia Rusă conform principiilor şi normelor dreptului internaţional”. În comunicat se reamintește, între altele, că ministrul de externe Andrei Galbur a cerut la o întrevedere cu ambasadorul rus la Chișinău, Farit Muhametşin, ca tehnica militară rusă și militarii ruși să nu fie prezenți la manifestările organizate în 9 mai în regiunea transnistreană.

Grupul Operativ de Trupe Ruse (GOTR) dislocat în regiunea transnistreană a început o serie de manevre militare în stânga Nistrului, care vor dura până pe 19 mai, a anunțat presa din Tiraspol. La exercițiile tactice cu trageri de luptă participă în jur de 500 de militari și peste 50 de unități de tehnică de luptă. Scopul anunțat al aplicațiilor militare este, citez, „verificarea nivelului de pregătire pentru luptă a unităților după perioada de iarnă”, potrivit șefului GOTR din Transnistria, Dmitri Zelenkov. Exercițiile militare a trupelor ruse dislocate în regiunea separatistă transnistreană au loc în paralel cu exercițiul „Dragon Pioneer 2016”, în cadrul cărora militarii americani, împreună cu cei moldoveni, au programate aplicații comune în Republica Moldova, în intervalul 3-20 mai.

Una din componentele sistemului american antirachetă (Aegis Ashore) a fost inaugurată, joi, la Deveselu, în sudul României, după aproape zece ani de la lansarea acestui proiect. Vineri, în Polonia, a început construcția următorului segment al scutului, la baza militară de la Redzikowo, situată la 250 km de enclava rusă Kaliningrad. Rusia consideră instalarea scutului antirachetă o încălcare directă de către Statele Unite a acordului de eliminare a rachetelor cu rază medie de acțiune din 1987. Acuzație respinsă categoric de Statele Unite. Secretarul general NATO Jens Stoltenberg a spus din nou, cu această ocazie, că scutul, a cărui componentă românească numai a costat 800 de milioane de dolari, nu este îndreptat împotriva Rusiei.

***

Europa Liberă: La Tiraspol, confruntarea politică dintre liderul administrației Evgheni Șevciuk și legislativul regiunii nu a slăbit în intensitate nici săptămâna trecută. Sovietul suprem a adoptat în prima lectură proiectul unei legi care propune înjumătățirea pragului de participare la scrutinul prezidențial din nerecunoscuta republică nistreană, programat să aibă loc pe 11 noiembrie. Majoritatea în Soviet a propus ca participarea la alegerile prezidențiale să fie de numai 25%, la fel ca în cazul scrutinului parlamentar. Reprezentanții administrației lui Șevciuk au avertizat asupra pericolului ca autoritățile să nu mai fie considerate reprezentative în Transnistria, dacă inițiativa va fi adoptată. Ce cred însă locuitorii de rând al regiunii transnistrene despre inițiativa reducerii pragului electoral și dacă vor merge sau nu să voteze la alegerile din decembrie?

- Я стараюсь ходить на выборы, не хожу только в экстренных ситуациях, если вдруг совсем не получается. По поводу снижения процента явки, чтобы выборы считались состоявшимися, пожалуй, ни «за», ни «против». С одной стороны, да, правильная инициатива. Но с другой, если много людей, действительно, не явятся, тогда будет не совсем точное мнение граждан.

- Правильно, что снизили явку. Почему? Потому что, действительно, народ уехал, некому будет голосовать. Я прошлый раз ходил за Шевчука голосовать, сейчас пойду против него.

- Не верим никому (смеется). На выборы ходим периодически, от случая к случаю. Так как у нас в Приднестровье мало людей осталось, многие уехали за рубеж, я думаю, что без нас все решат. Такое у меня мнение.

- Я считаю, что не нужно снижать порог явки. Да, многие жители сейчас уехали из Приднестровья, населения меньше, но выборы лидера – это важный шаг для страны, и участие в этом должна принимать большая часть населения, как минимум, 50%. 25% - что это такое вообще?!

- Я думаю, депутаты правильно делают, поскольку являются законотворческими людьми. Им виднее, как идут миграционные процессы, как передвигаются люди. На выборы, конечно, пойду, я ж активный гражданин.

- Я отрицательно к этому отношусь. Мне кажется, это делается для того, чтобы в эти 25% включить нужных людей, чтобы продвинуть определенного кандидата. 50% набрать – это сложно, это, действительно, выбор народа. 25% - это под вопросом.

- Пусть они лучше работают, чтоб город у нас людьми наполнялся. И вот этот уменьшенный порог – он поспособствует, что будут лучше работать, и тогда порог опять надо будет повышать. Рабочие места нужны городу. Тирасполь – красивый город, я в нем уже 30 лет живу и уезжать не хочу, но понимаю, что скоро придется…

- Я ничего не могу сказать по поводу порога явки на выборы. Но то, что выборы должны пройти – это точно. Итак мы тяжеловато живем, туговато. Но я приду на выборы и проголосую, как считаю нужным.

Europa Liberă: Cât de oportună este inițiativa reducerii pragului electoral în regiunea transnistreană? Cine va avea de câștigat și cine de pierdut? Corespondenta Europei Libere în regiune, Karina Maximova, l-a întrebat pe expertul de la Tiraspol, fostul șef al diplomației transnistrene, Vladimir Iastrebceak. Un interviu, în traducerea Linei Grâu:

Vladimir Iastrebceak

Vladimir Iastrebceak

Europa Liberă: Membrii Sovietului suprem au inițiat și au examinat în prima lectură proiectul de lege cu privire la reducerea pragului electoral pentru validarea scrutinului de la 50 la 25 la sută, argumentând această modificare prin faptul că cea mai mare parte a locuitorilor regiunii este plecată la muncă în străinătate și nu va putea participa la alegerea liderului regiunii care vor avea loc în luna decembrie. Cât de argumentată a fost această inițiativă și adoptarea ei anume acum, în ajun de alegeri?

Vladimir Iastrebceak: „Din punctul meu de vedere, această abordare și inițiativa respectivă au dreptul la viață în virtutea mai multor factori, inclusiv al celui migrațional. Una este să ai o bază electorală care se redactează mai mult sau mai puțin periodic. Și altceva este numărul real de oameni care locuiesc aici.

În orice caz, există procese migraționale de care trebuie să se țină cont. Și procesele migraționale reale, și numărul real de locuitori aici nici pe departe nu coincid întotdeauna și baza electorală declarată.

Păstrarea legitimității alegerilor și a procedurilor electorale – cred că aceasta a motivat dorința corpului de deputați de a reduce pragul electoral, pentru a apropia numărul celor care se prezintă la modul real la urnele de votare de pragul de prezență și legitimitatea procedurilor electorale.

Europa Liberă: Nu vi se pare că scăderea pragului electoral va oferi posibilități suplimentare pentru manipulare la numărarea voturilor și vor crea teren pentru falsificarea rezultatelor alegerilor?

Vladimir Iastrebceak: „Eu cred că aici este nevoie de un lucru complex pentru perfecționarea sau, cel puțin, optimizarea bazei noastre electorale, pentru că pragul de prezență nu este acel instrument care poate fi folosit la nevoie sau dorință pentru operarea unor falsificări în procesul votării. Cu mult mai multe întrebări, din punctul meu de vedere, ridică votarea în baza listelor suplimentare și un șir de alte posibilități care există.

Pragul electoral, așa cum mi se pare mie, nu este instrumentul prin intermediul căruia se poate manipula activ. Și la urma urmei sarcina noastră este să desfășurăm alegeri și să asigurăm libera exprimare a voinței populației în conformitate cu legislația internă, în așa fel încât nimeni să nu aibă pretenții. Adică chestiunea legitimității politice și juridice este pe primul loc. Și dacă acest lucru poate fi ajustat prin intermediul pragului electoral, atunci această pârghie trebuie folosită, trebuie să ținem cont de asta.”

Europa Liberă: Din felul în care vedeți Dvs. situația, oamenii vor merge să voteze? Sau ei sunt atât de dezamăgiți de situația actuală din regiune încât nu vor considera participarea la alegeri drept posibilitate de a schimba în bine starea de lucruri din Transnistria și poate că nu ar fi de exclus nici protestele?

Vladimir Iastrebceak: „După observațiile mele, noi avem un popor foarte răbdător, care s-a obișnuit să-și exprime acordul sau dezacordul cu aspectele politice nu la mitinguri, la în cadrul unor marșuri, nu în piețe, ci anume în cadrul alegerilor. Acest lucru a fost confirmat și în cadrul ultimelor alegeri pentru Sovietul Suprem, care au înregistrat o creștere a numărului de votați cu 5 la sută față de alegerile anterioare din 2010. Dacă în 2010 a fost o prezență la urne de 42 la sută, atunci anul trecut, în 2015, au fost peste 46 la sută. Adică oamenii vin, oamenii votează, își exprimă activ poziția - și acesta este un lucru normal. Acesta este un proces corect. Eu presupun că această tendință pozitivă se va menține și pe viitor.

Iar faptul că legislatorii, organele puterii se asigură – da, acesta este un subiect pentru discuții. Poate că ar fi o soluție să se gândească la un alt raport procentual, poate nu chiar 25 la sută, ci, de exemplu, 33 la sută… Dar aceasta este o temă pentru dialog și consultații.

Dar totuși, Transnistria este puternică prin activismul său civic. Eu sunt sigur că acest stâlp de rezistență al statalității transnistrene se va menține și în continuare.”

Europa Liberă: Opinia expertului de la Tiraspol, Vladimir Iastrebceak.

***

Europa Liberă: Potrivit datelor oficiale de la Tiraspol, în Transnistria ar fi circa 350 de mii de alegători. Experți independenți afirmă însă că cifra este mult exagerată, dacă se ține cont de migrația masivă a forței de muncă, și că, de fapt, cam atâta ar număra, în prezent, sau chiar și mai puțin, întreaga populație a regiunii.

Faptul că Transnistria continuă să se confrunte cu o criză demografică îl confirmă și datele preliminare ale recensământului din octombrie 2015, publicate la sfârșitul săptămânii trecute. Dacă s-ar lua în considerare aceste rezultate, deși unii observatori au pus la îndoială corectitudinea unor informații colectate numai din cuvintele respondenților, populația Transnistriei s-a redus din 2004 și până în anul trecut cu peste 14% sau cu aproape 80 de mii de oameni – cifră comparabilă cu un oraș de mărimea Benderului, al doilea ca populație în Transnistria.

Astfel, la ultimul recensământ în regiune ar fi locuit permanent 475 de mii de oameni, față de 555 de mii în anul 2004. La ultimul recensământ din fosta URSS de la finele anilor ’80, în regiunea transnistreană ar fi locuit aproximativ 800 de mii de oameni.

Aceleași date preliminare ale statisticii de la Tiraspol mai sugerează că tot mai mulți oameni se mută la oraș, în timp ce satele se depopulează. În toamna anului trecut, 70% din populație locuia în orașe și numai 30% în localități rurale. La recensământul precedent, proporția era de 68% și, respectiv, 32%.

Europa Liberă l-a rugat să comenteze aceste rezultate pe directorul Școlii de cercetări politice din Tiraspol Anatoli Dirun:

Europa Liberă: Dle Dirun, de ce credeți că rezultatele recensământului din Transnistria au fost făcute publice atât de târziu? Recensământul a avut loc în noiembrie 2015, în ajun de alegeri legislative. Și de ce acest lucru s-a făcut anume acum, când legislatorii examinează posibilitatea reducerii pragului electoral pentru alegerile liderului regiunii?

Anatoli Dirun

Anatoli Dirun

Anatoli Dirun: „Eu cred că acest subiect este politizat într-o mare măsură. Atunci când pentru prima dată anul trecut s-a pus problema organizării și desfășurării recensământului populației, imediat s-a accentuat faptul să procesul de colectare a datelor va coincide cu campania electorală pentru Sovietul Suprem. Și subiectul a fost imediat din start politizat excesiv, a fost tratat exclusiv din acest punct de vedere. Chiar se specula că recenzorii cu genți speciale vor face agitație electorală pentru anumiți candidați.

În practică însă totul a decurs destul de liniștit și echilibrat, așa cum trebuie de fapt să fie. Dar a existat un anumit agiotaj care a fost pus din start în acest context – de câteva ori recensământul a fost amânat, apăreau suspiciuni despre cine finanțează totul. Din punctul meu de vedere, aceasta a și fost cauza pentru care rezultatelor acestui recensământ li s-a acordat foarte multă atenție. Și mai mult nu dintr-un punct de vedere profesionist – legat de tendințe, perspective, rezultate, de etapa la care se află acum Transnistria, ci din punctul de vedere al folosirii recensământului în scopurile electorale ale uneia sau alteia dintre părți.”

Europa Liberă: Rezultatele preliminare ale recensământului vorbesc despre faptul că timp de 10 ani populația Transnistriei s-a redus cu aproape un oraș de talia, de exemplu, a Benderului, considerat al doilea ca mărime în regiune. Despre ce vorbește acest lucru?

Anatoli Dirun: „Dacă e să facem astfel de comparații, atunci putem să privim și către vecinii noștri. Din câte știu eu, odată cu destrămarea Uniunii Sovietice populația Ucrainei era de 50 milioane, iar acum acolo locuiesc mai puțin de 40 de milioane de oameni – poate greșesc un pic, dar nu semnificativ. O situație similară este și în Republica Moldova. Motivul este migrația de muncă. Și răspunsul la întrebarea „De ce oamenii pleacă?” este la suprafață – un stat are nevoie de criterii precum competitivitate, prosperitate și atractivitate pentru ca cetățenii lui să rămână să locuiască aici.

Iată de ce, dacă tratăm rezultatele recensământului din perspectiva că a dispărut un oraș, atunci peste încă 10 ani putem ajunge la concluzia că au dispărut deja două orașe. Nu trebuie să ne panicăm excesiv. Era suficient ca în ultimii 10 ani dinamica să fie monitorizată, pe exemplul gării feroviare de la Tiraspol se putea vedea câtă lume pleacă – rude, cunoștințe, prieteni, cum situația se schimbă în mai rău, când oamenii au început să plece nu doar la muncă, ci deja cu familiile, își schimbau domiciliul permanent… Atunci trebuiau luate măsuri. Și responsabilitatea pentru aceste măsuri, pentru faptul că ele nu au fost luate la timp, trebuie să revină nu unei singure ramuri a puterii, de exemplu, președinției, ci trebuie să poarte o responsabilitate colectivă toate organele puterii.

Omului de rând îi este indiferent ce divergențe există între Sovietul suprem și liderul regiunii. Dacă ei văd că salariile nu se plătesc, iar tarifele cresc și viața se înrăutățește, atunci pentru ei este un indiciu că trebuie să se gândească la modul serios la viitor și, în consecință, să-și schimbe locul de trai.”

Europa Liberă: Dar ce ar trebui de întreprins, reieșind din actualele realități, pentru a opri fluxurile migraționale din Transnistria? Se poate găsi sau crea o rețetă pentru a trata acest, să zicem așa, pacient?

Anatoli Dirun: „În primul rând, pentru a te trata - și să va spune orice medic asta – trebuie să existe dorință. Medicina spune astăzi că dacă vreai să te tratezi, trebuie în primul rând să-ți dorești foarte mult acest lucru. Așa și în cazul Transnistriei noastre – autoritățile de aici trebuie să conștientizeze foarte clar că societatea a trimis semnalul său: „Vedeți, deja nu mai există un raion întreg, un oraș - deci un număr destul de mare de oameni”. Un semnal mai elocvent nici nu putea fi pentru cei care dețin puterea.

Și iată de ce dacă administrația din Transnistria - și am în vedere nu doar președintele și executivul, ci toți reprezentanții puterii, inclusiv ai celei legislative și judecătorești – nu vor elabora împreună o soluție complexă în această privință și nu vor înțelege că statul, care în mare parte în ultimii 10-20 de ani a fost un instrument de acumulare a capitalului de start pentru anumite grupuri și de redistribuire a supraveniturilor în rândul unui cerc restrâns de funcționari, trebuie să devină stat-sursă de bunăstare pentru cetățeni. Dacă ei nu vor conștientiza acest lucru, atunci dinamica micșorării numărului populației în principal în urma migrației de muncă va continua. Și acest proces se poate termina foarte rău.

Iată de ce în primul rând trebuie să existe dorința de a corecta situația. Și această dorință nu trebuie să se deplaseze în planul confruntării publice și a acuzațiilor reciproce despre cine este de vină. Ar fi foarte prostesc și aberant să se creadă că cifra pe care am obținut-o este rezultatul activității corpului administrativ din ultimii 3-4 ani. Este o dinamică de lungă durată, motiv pentru care trebuie să înțelegem că nu există un singur vinovat – chiar dacă, poate, cineva ar vrea să-l scoată țap ispășitor , simbolic vorbind, pe Sidorov sau pe Petrov – vinovată este întreaga conducere. O responsabilitate colectivă trebuie să poarte toate organele puterii. Respectiv, o decizie colectivă trebuie să fie elaborată de toate componentele administrației.

Deci, în primul rând trebuie să existe dorința de a corecta această situație. În al doilea rând – trebuie să existe voință politică. Este puțin să se declare doar, trebuie să revenim la situația anului 2011. Pentru că în ultimii cinci ani la noi doar s-a vorbit despre careva planuri strategice de dezvoltare, despre perspective, dar la nivel legislativ nu există niciun document care ar fi fost adoptat de Sovietul suprem și contrasemnat de liderul regiunii. Sunt documente pe care le adoptă președintele, altele pe care le semnează executivul, altele care sunt adoptate în proporție de 50 la sută de legislativ… Iată un exemplu elocvent al lipsei unei linii generale strategice a înțelegerii direcției de dezvoltare. Ce construim? Ce fel de stat, și cum urmează acesta să se dezvolte în următorii 20 de ani, și pentru ce ar trebui oamenii să rămână să locuiască aici?”

Europa Liberă: Opinia analistului politic de la Tiraspol, Anatoli Dirun.

***

Europa Liberă: Reprezentantul special al preşedinţiei OSCE din partea Germaniei, responsabil de reglementarea transnistreană, Cord Meier-Klodt, s-a aflat, săptămâna trecută, la Chișinău și Tiraspol. Oficialul a încercat să afle dacă părţile sunt pregătite să reia negocierile oficiale în formatul 5+2 la începutul lunii iunie la Berlin. Detalii, de la Alla Ceapai:

Chişinăul, prin vocea vicepremierului pentru reintegrare George Bălan şi-a reconfirmat disponibilitatea de a relua negocierile în formatul 5+2, blocate din vara anului 2014. Tiraspolul a avut şi de această dată un răspuns evaziv. „O posibilă rundă de negocieri va depinde de rezultatele la nivelul grupurilor de experţi”, a declarat negociatorul transnistrean Vitali Ignatiev după întrevederea cu reprezentantul special al președinției OSCE, Cord Meier-Klodt.

Vitali Ignatiev a insistat că un aspect fundamental al eventualelor discuţii oficiale ar trebui să fie propunerile formulate recent de Federaţia Rusă pentru a reanima formatul 5+2. El a amintit că ele se referă între altele la elaborarea unor garanţii de aplicare a acordurilor aprobate în formatul 5+2 şi stabilirea unui moratoriu cu privire la iniţierea unor investigații penale de ambele părţi.

Autorităţile moldovene nu au comentat deocamdată aceste propuneri ale Rusiei. Directorul executiv al Asociaţiei de Politică Externă, Victor Chirilă, atenționa anterior că sunt de fapt nişte condiţii impuse de Rusia şi că ar fi periculos ca ele să fie acceptate de autorităţile de la Chişinău.

De ce Tiraspolul ezită să revină la masa de negocieri? Analistul politic Ion Tăbârţă crede că de fapt ezitarea vine din partea Rusiei, unul din mediatorii în formatul de negocieri:

„Federaţia Rusă are calculele sale în privinţa conflictului transnistrean. Intrând în procesul de negocieri ea va încerca să obţină maximum din acest conflict. Esenţa planului de soluţionare a conflictului în strategiile Moscovei cumva s-ar apropia de ceea ce conţinea în esenţă memorandumul Kozak. Se doreşte o transnistrizare a Republicii Moldova sau, cel puţin, Tiraspolul să aibă un anumit veto împreună cu UTA Găgăuzia, eventual, asupra politicii promovate de Chişinău.”

Dar iată opinia expertului în problematica transnistreană Nicolae Ţveatcov:

„Formatul 5+2 presupune discutarea şi problemelor de ordin politic, dar circumstanţele nu favorizează astăzi discuţii echidistante şi productive. Principala sarcină a OSCE-ului acum este de a nu permite declanşarea unui nou conflict armat între părţi. Cred că această principală sarcină formatul 5+2 o şi realizează. Dar în privinţa soluţionării conflictului formatul are probleme, dar ceva mai bun nu avem.”

Nu este limpede deocamdată dacă o nouă rundă de negocieri va avea loc la începutul lunii iunie, aşa cum a fost propus şi de o delegație a mediatorilor și observatorilor în procesul de reglementare transnistreană, care s-a aflat în aprilie în Republica Moldova.

Reprezentantul special al preşedinţiei OSCE din partea Germaniei, responsabil de reglementarea transnistreană, Cord Meier-Klodt, a menţionat că nu va insista pe organizarea rundei de negocieri dacă părţile nu sunt pregătite să poarte discuţii constructive şi substanţiale.

***

Europa Liberă: Tentativa de resuscitare a negocierilor în chestiunea transnistreană a coincis cu un șir de evenimente vizând securitatea regională și relațiile tensionate dintre NATO și Rusia.

Comandantul forțelor americane din Europa, generalul Ben Hodges, a vizitat Republica Moldova, la finele săptămânii trecute, pentru a se întâlni cu militarii moldoveni și americani care participă la exercițiul „Dragoon Pioneer 2016”. Mai întâi însă militarii americani și echipamentele cu care au sosit au staționat o zi în Piața Marii Adunări Naționale din centrul Chișinăului, cu o zi înaintea Zilei Victoriei.

Și la Tiraspol, de 9 mai, a avut loc o premieră. Alături de militarii din regiunea transnistreană au mărșăluit unitățile Grupului Operativ de Trupe Ruse. Presa locală a scris că la parada de 9 mai din Tiraspol au fost prezentate 36 de unităţi de tehnică militară, între care TAB-uri, lansatoare de rachete Katiușa, transportoare cu lansatoare de grenade anti-tanc, vehicule blindate şi un tanc de tip Т-34, dăruit Tiraspolului în 2014 de vicepremierul rus, Dmitri Rogozin.

Ministerul de externe de la Chişinău a criticat participarea militarilor ruși la parada de la Tiraspol, calificând-o drept o încălcare a „angajamentelor asumate de Federația Rusă” și a normelor dreptului internațional.

Între timp, pe 12 și 13 mai, în România și în Polonia au fost inaugurate elementele viitorului scut antirachetă american pe care Moscova îl privește ca pe o amenințare. Președintele rus Vladimir Putin a declarat vineri, la Soci, la o întâlnire cu înalți funcționari din domeniul militar, că scutul antirachetă pe care Statele Unite l-au activat în Europa este un pas către o nouă cursă a înarmării. Putin a mai zis că acum Rusia își va ajusta cheltuielile bugetare pentru a neutraliza „amenințările emergente” la adresa sa.

Despre aceste evoluții din sfera securității regionale, dar și cele legate de lupta politică internă de la Tiraspol, colega mea Lina Grâu a stat de vorbă cu Serghei Utkin, șeful Departamentului evaluare strategică din cadrul Centrului de analiză a situațiilor al Academiei de Științe de la Moscova:

Europa Liberă: În a doua jumătate a acestui an în Republica Moldova, dar și în regiunea transnistreană, vor avea loc alegeri. Cum vedeți interesul Rusiei în această regiune, având în vedere ceea ce se întâmplă în Ucraina, având în vedere că opoziția de stânga este foarte puternică în Republica Moldova și este foarte loială Federaţiei Ruse? Care este interesul Rusiei și cât de activ va participa Rusia la aceste procese, chiar dacă nu direct, ci prin intermediul presei sau a forțelor care îi sunt loiale?

Serghei Utkin

Serghei Utkin

Serghei Utkin: „Aici nu aș vrea să confundați felul în care înțeleg eu interesele Rusiei cu felul în care aceste interese sunt văzute de conducerea țării. Din punctul meu de vedere, interesul cel mai mare ar trebui să constea în preocuparea ca aici să nu aibă loc, pe acest fundal al alegerilor, careva procese destabilizatoare, pentru ca cel puțin să fie menținut status-quo-ul. Eu în general am impresia în ultimul timp, atunci când urmăresc evenimentele în jurul Moldovei, a Transnistria, a României, că dacă vom reuși să menținem status-quo-ul care a fost până în prezent acesta deja va fi un rezultat pozitiv destul de apreciabil. Adică evitarea unei degradări sub influența diferitor „vânturi” deja ar fi un mare avantaj.

În ce măsură anume această viziune domină la Kremlin nu m-aș apuca să apreciez – de multe ori se întâmplă că la un astfel de nivel procesul de luare a deciziilor funcționează ca o cutie neagră. Pe de o parte, faptul că Rusia așa și nu a mers pe calea recunoașterii independenței Transnistriei, faptul că la modul formal continuă să recunoască integritatea teritorială a Republicii Moldova este probabil un semn că Rusia speră să construiască relații normale cu Moldova în ansamblul ei, că nu a renunțat la perspectiva unei interrelaționări normale, în viziunea Kremlinului, cu Moldova. Cel puțin nu s-a mers pe scenariul care s-a produs în Georgia sau Ucraina. Aici mai este desigur și momentul geografic, faptul că Transnistria este izolată. Dar cred totuși că nu doar geografia a jucat un rol, cât înțelegerea faptului că în Moldova există destul de multe forțe influente care au o atitudine bună față de ideea cooperării cu Rusia.

Respectiv, probabil că fortificarea flancului spectrului politic din Moldova care este favorabil unei colaborări mai intense și mai de substanță cu Rusia ar fi salutată de Moscova. Dacă va încerca Rusia să fie exagerat de activă aici? Probabil tentația există – tentația de a ajuta, de a susține. Dar noi deja am văzut de mai multe ori cum o susținere activă a unor forțe politice în străinătate aduce într-un final la rezultate negative. Totuși procesele politice interne trebuie să rămână o chestiune internă.

Un alt motiv pentru care nu cred că vom asista la o implicare prea evidentă a Rusiei este faptul că anume în cazul Moldovei se creează impresia că popularitatea forțelor așa-numite pro-ruse nu este una artificială. Acest lucru trezește neliniștea oamenilor care își doresc o mai are apropiere de Uniunea Europeană. Dar cred că toată lumea înțelege că această popularitate în creștere este legată în primul rând de situația economică dificilă, mai ales în afara capitalei, în alte orașe decât Chişinău, oamenii trăiesc o anumită depresie, ei nu văd ieșirea din impas, inclusiv nu văd vreun rezultat de la negocierile pe larg mediatizate cu UE, de la Acordul de Asociere cu UE… Și oamenii încearcă să găsească o altă ieșire. Deci, aici nici măcar nu trebuie susținute cumva artificial anumite forțe politice pentru ca acestea să vadă acest potențial la nivelul electoratului și să încerce să-l folosească.

În plus, cred că marginalizarea tendințelor pro-românești, care presupun unirea cu România, ar fi bineînțeles salutată la Moscova. La un moment dat oamenii care vorbeau de pe această poziție erau foarte vizibili, însă în situația actuală se creează impresia că aceștia s-au marginalizat. Și dacă această tendință se va consolida, acest lucru va fi perceput ca fiind unul pozitiv la Moscova. Rogozin, care este cunoscut prin declarațiile lui tăioase, a spus de mai multe ori cu text deschis că pentru Rusia e important cum se va autodetermina Moldova – dacă ea va decide că este România, sau va rămâne totuși țara independentă Moldova. Cu țara independentă Moldova Rusia este gata să colaboreze, însă dacă Moldova va merge în România, atunci Rusia va acționa corespunzător. E spus dur și nepoliticos, dar reflectă lucrurile pe care la alte nivele puterea rusească le formulează poate puțin altfel și poate că nu le spune chiar atât de deschis.”

Europa Liberă: Dle Utkin, cum schimbă contextul securității regionale inaugurarea recentă în România a scutului antirachetă de la Deveselu? Cred ca trei sferturi din conferința de presă de la inaugurare a fost consacrată asigurărilor că scutul nu este îndreptat împotriva Rusiei. Cum este perceput acest lucru la Moscova?

Serghei Utkin: „Este perceput critic, bineînțeles. Există poziția oficială dură, cunoscută deja, care spune că scutul este îndreptat împotriva noastră. Dar există și o încercare de a raționaliza această abordare oficială, de a o explica. Și argumentele aici țin de faptul că aceste baze sunt ca un picior pus în ușă Rusiei, că este o extindere a infrastructurii americane care poate fi folosită pe viitor pentru orice. Astăzi acolo sunt niște complexe de apărare care poate că în sine nu conțin nicio amenințare la adresa Rusiei, dar noi nu vom putea controla ceea ce se va întâmpla acolo mâine. Deci, este o de facto consolidare pe baze permanente a prezenței americane în regiuni unde această prezență nu a existat anterior. Și dacă americanii apar undeva, este puțin probabil să mai plece de acolo. Aceștia au o rețea destul de amplă de baze militare și este puțin probabil să facă economii atunci când vor vrea să mai deschidă una. Acest lucru este, practic, motivul de îngrijorare.

În ceea ce privește argumentarea pe care o propune NATO, aceasta nu este credibilă nici măcar pentru experții care sunt extrem de critici față de politica oficială rusească. Aceștia înclină să spună mai degrabă că toate țările au propriul lor complex militar-industrial și că acestea trebuie să câștige cumva bani, motiv pentru care se bucură de orice proiect pompos care le permite să facă asta. De aici ar veni această idee de dezvoltare a apărării antiaeriene în general și de aici vine și interesul țărilor care primesc aceste instalații pe teritoriul lor.

În faptul că acest sistem va permite apărarea contra rachetelor iraniene nu crede practic nimeni. Este o logică cumva ciudată – pentru că anterior acest lucru era prezentat ca o protecție împotriva armamentului nuclear, unde chiar și o rachetă poate aduce prejudicii enorme. Acum pe programul nuclear iranian s-a ajuns la un acord, dar se discută în continuare despre faptul că oricum Iranul are program de dezvoltare a construcției de rachete balistice, ceea ce continuă să fie o amenințare. Este un scenariu absurd că Iranul, fără să aibă armă nucleară, va lansa o rachetă balistică sau două cu focoase ne-nucleare către Europa, pe deasupra României… Pentru ce? Pentru că dacă vor fi mai multe rachete, cândva, în viitor, atunci acest scut antirachetă nu va ajuta la nimic. Deci, din perspectiva eficienței practice există îndoieli mari că sistemul este motivat din punctul de vedere al apărării. Din punctul de vedere al respectării intereselor militarilor și ale complexului militar-industrial, poate că da, dar poate că ar fi fost mai bine ca acesta să facă bani pe subiecte care nu riscă să provoace o confruntare cu Rusia.”

Europa Liberă: în Republica Moldova au loc acum exerciții cu participarea militarilor americani și ai celor din Armata Națională. Am văzut pe 8 mai tehnica militară americană în centul Chişinăului, pe 9 mai – tehnica militară rusească în centrul Tiraspolului. Este doar o mișcare propagandistică, ideea este de a demonstra al cui este teritoriul și influența, sau este vorba despre faptul că situația în regiune devine tot mai tensionată?

Serghei Utkin: „Cred că una nu exclude pe alta. Aici există și o importantă tensiune regională, și sunt și unii experți care jonglează cu diferite scenarii destul de radicale a ceea ce s-ar putea întâmpla în regiune. Există însă și dorința din partea militarilor de a fi gata de diversele scenarii de evoluție a evenimentelor, inclusiv să-și demonstreze din timp gradul de pregătire. Desigur că există și elementul demonstrării prezenței politice și militare.

Ce este mai puțin clar în această situație este totuși atitudinea față de această situație a Guvernului moldovean. Aceasta pare să fie cumva duală – pe de o parte, da, autoritățile doresc o susținere din partea Occidentului și o colaborare mai strânsă, inclusiv în domeniul militar, iar pe de altă parte nu doresc că acest lucră să iasă din anumite limite și să strice la modul principial relațiile cu Rusia. Cred că de aici vin și unele inconsecvențe – mai întâi au anunțat expunerea tehnicii, apoi au schimbat ziua și au retras-o repede, mai întâi au făcut mare tam-tam cu aceste aplicații militare, după care au început să vorbească mai puțin despre ele…

Eu cred că în acest moment se poate vorbi nu atât despre o nouă calitate a prezenței militare, cât despre încercări de a înlocui esența prin demonstrații de forță, în ideea de a intimida partea cealaltă.”

Europa Liberă: În două cuvinte – cum vedeți anul 2016 pentru regiune? Se va merge pe principiul „important e să nu fie mai rău”, sau totuși ne putem aștepta la unele evoluții pozitive?

Serghei Utkin: „Eu m-aș bucura de careva evoluții pozitive, dar mie mi se pare că, da, mai degrabă se va merge pe ideea „măcar de n-ar fi război”, cum s-ar spune. Dacă se va reuși mai mult sau mai puțin menținerea situației actuale și în paralel încă se va merge pe linia renunțării la blocarea economică – și a Transnistriei, și legată de restricțiile la produsele moldovenești în Rusia – deci, dacă s-ar avansa pe aceste subiecte eu cred că ar fi o evoluție foarte și foarte pozitivă. Dar aici există destul de multe puncte în care lucrurile s-ar pute degrada brusc, în special acestea sunt legate de alegeri – o perioadă mereu destul de imprevizibilă care poate deveni și o perioadă de șocuri. Și ar fi bine ca acest lucru să nu se întâmple. Ar fi bine ca totul să treacă fără șocuri.”

Europa Liberă: Serghei Utkin, șeful Departamentului evaluare strategică din cadrul Centrului de analiză a situațiilor al Academiei de Științe de la Moscova, într-un interviu realizat de Lina Grâu.

***

Europa Liberă: Doamnelor şi domnilor, aici se încheie această ediție a emisiunii Dialoguri transnistrene. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulțumește pentru atenție şi vă dorește toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG