Linkuri accesibilitate

„Bucuria cea mai mare este că în acest an la Cannes sunt foarte prezenți cineaștii din România”


Vedere generală a Palatului Festivalului de la Cannes, 12 mai 2016.

Vedere generală a Palatului Festivalului de la Cannes, 12 mai 2016.

Dialog cu criticul de artă Larisa Turea.

La ediția din acest an a festivalului internațional de film de la Cannes se anunță o competiție strânsă anul acesta, mai ales că printre peliculele selecționate se află și cele ale unor regizori de renume. Anul trecut, premiul cel mare, Palme d’Or a fost câștigat de pelicula „Dheepan”, a regizorului francez Jacques Audiard.

Europa Liberă: A început cel mai prestigios festival de film. Să ne introduceți, mai întâi, în atmosfera care domină acolo, la Cannes.

Larisa Turea: „Deși cam plouă și este destul de frig, peste treptele cu covor roșu s-a tras o copertină și a început această mare defilare a vedetelor de cinema și nu numai, pentru că este și ministrul culturii din Franța venit aici, se așteaptă mari oficialități pentru proiecții. Dar bucuria cea mai mare este că în acest an la Cannes sunt foarte prezenți cineaștii din România.”

Europa Liberă: Trei filme românești se pare că au fost incluse în competiție.

Larisa Turea: „Ceea ce înseamnă foarte mult pentru că doar țările mari precum Statele Unite ale Americii, Italia, Franța se pot lăuda cu asemenea performanțe. Și dacă Cristian Mungiu a fost de mai multe ori deja laureat la Cannes, a luat marele Palmier de Aur, pentru prima oară în istoria cinematografiei românești, pentru lungmetraj, în acest an își face debutul în selecție oficială și Cristi Puiu.

Am avut o mare bucurie și o mare emoție când la proiecția din sala mare, sala „Lumière” a palatului festivalului, lumea a aplaudat în picioare zece minute venirea echipei lui Cristi Puiu, și când pe aceste trepte, 24 de trepte care duc spre glorie în cinema, de pe scările palatului, a răsunat muzică românească, s-a dat un cântec foarte frumos, de atmosferă, „Marine, la nunta ta toate fetele juca”. Și cea care nu juca și care plângea, dădea apă la șoareci, în sala mare a palatului festivalului, eram eu pentru că eram foarte emoționată, într-adevăr.

Cristi Puiu a venit cu echipa sa de actori, cu Mimi Brănescu, cu Dana Dogaru și cu Zoe Puiu, micuța sa fetiță care este și actriță în film. Și Thierry Fremaux, delegatul general, directorul festivalului a condus-o pe treptele cu covor roşu pe Anca Puiu, care este producătoarea filmului „Sieranevada” şi are în centru povestea unei familii româneşti, un film făcut foarte bine, foarte bine filmat, care te ţine toate aceste trei ore într-o tensiune de nedescris. Lumea a fost pur şi simplu siderată de această mişcare browniană. E vorba de parastasul de 40 de zile al unui tată de familie şi de tot ce se întâmplă în această familie, toată durerea, tot ritualul straniu al celor 40 de zile. Şi a scris foarte bine presa, în topurile care sunt publicate zilnic în revistele de specialitate deja „Sieranevada” ocupă un loc de frunte. Şi sperăm că într-adevăr va lua Palmierul de Aur.

Iar în 19 mai va fi deja proiectat filmul lui Cristian Mungiu „Bacalaureat”, la fel cu mari actori pe afiş.”

Europa Liberă: Vorbim despre cea de a 69-a ediţie a Festivalului de Film de la Cannes. Se pare că drama ajunge la inima multora. De ce atât dramatism şi atât de mult apreciat?

Larisa Turea: „Filmul este de fapt o vitrină a lumii, este o picătură din ceea ce se întâmplă astăzi. Şi deja în primele zile de proiecţie au fost multe filme cu tematică socială. Şi lucrul acesta denotă că nu se întâmplă lucruri prea plăcute pe glob. Dar sunt şi comedii. Chiar am avut o mare plăcere să vedem o comedie [„Ma Loute”] a cineastului francez Bruno Dumont din generaţia tânără de cineaşti, având pe afiş mari actriţe precum Juliette Binoche şi Valeria Bruni-Tedeschi, dar şi actori mai în vârstă, precum este Fabrice Luchini. A fost o zi plăcută, pentru că a fost o dramă a cineastului rus şi regizor de teatru Kiril Serebrennikov, drama se numeşte «Ученик», dar de fapt în original este «(М)ученик» şi vorbeşte despre problemele unui adolescent care se consideră în drept să facă morală tuturor, este un tip provocator, care provoacă conflicte şi pune foarte multe întrebări despre educaţia religioasă, despre păcat, despre mântuire şi, în general, despre totalitarism şi ce se întâmplă cu aceste fanatisme prezente în societatea noastră pretutindeni. Ca filmul lui Puiu, o istorie simplă, dar care devine universală. Chiar la conferinţa de presă, unde am participat şi i-am pus lui Cristi Puiu întrebarea despre poezia în lumea de astăzi, în corelaţie cu întrebarea dumitale, totuşi dacă mai există poezie în cinema astăzi, şi el a răspuns că da. Aşteptăm această poezie şi sperăm că ea va fi într-un sens predominantă în viaţa noastră de mai departe.”

Europa Liberă: Cine ar avea şanse mai mari să câştige marele trofeu?

Larisa Turea: „Deocamdată nu putem şti, până nu vedem toate proiectele, pentru că sunt mari regizori în cursă în acest an. Sunt 21 de filme semnate în principiu de regizori importanţi din lumea noastră. Mie mi-ar plăcea ca marele premii să fie câştigate, bineînţeles, de Cristi Puiu şi Cristian Mungiu.”

XS
SM
MD
LG