Linkuri accesibilitate

La zece ani de la dispariția lui Jean-François Revel


Jean-François Revel fotografiat în 1999 de Elsa Dorfman

Jean-François Revel fotografiat în 1999 de Elsa Dorfman

Unul din cei mai competenți analiști ai regimurilor totalitare.

S-a împlinit, în urmă cu câteva zile, un deceniu de la dispariția lui Jean-François Revel. Născut în 1924, Revel a intrat, la nici douăzeci de ani, în Rezistența franceză. A făcut studii de filosofie, a profesat în Franța și în străinătate (Mexic, Italia). A debutat editorial în 1957 cu pamfletul De ce filosofi?, care îl impune drept un polemist de înaltă clasă. A fost în anii ’50 antigaullist și i-a susținut pe socialiști, de care însă se desparte după ce aceștia s-au apropiat de comuniști. A fost director al săptămânalului L’Express și ulterior editorialist la săptămânalul Le Point: articolele lui te cucereau prin luciditatea analizelor și prin ironia necruțătoare. În 1997 a fost ales la Academia Franceză, an în care a publicat și pasionantul volum de memorii Hoțul în casa goală.

În urma lui a rămas o operă de o bogăție și de o varietate impresionante. A scris un eseu, inteligent și provocator, despre Proust, o istorie a filosofiei occidentale, o antologie a poeziei franceze, un dialog tulburător cu fiul său, Mathieu Ricard, care s-a convertit la budism, eseuri despre pictură, despre Italia și chiar despre gastronomie. Dar, desigur, mult mai cunoscute sunt studiile și eseurile sale politice.

Revel a fost unul din cei mai competenți analiști ai regimurilor totalitare. O parte din articolele sale au fost reunite într-o carte impozantă, intitulată Sfârșitul secolului umbrelor (1999). Intuițiile lui Revel sunt de-a dreptul extraordinare, iar diagnosticele sale despre lumea a treia, despre China comunistă, despre fundamentalismul islamic, despre antiamericanism sau despre diferite personaje politice rămân, în continuare, perfect valabile. A sancționat compromisurile stângii, dar în egală măsură erorile și ezitările dreptei. Era un spirit liber și se considera, pe bună dreptate, un demn urmaș al lui Raymond Aron.

Mai multe din cărțile sale au fost adevărate evenimente editoriale : Tentația totalitară (1976), Cum sfârșesc democrațiile (1983), Terorismul împotriva democrației (1987), Cunoașterea inutilă (1988), Marea Paradă (2000). Revel a avertizat în repetate rânduri asupra caracterului nociv al înclinației de a minimaliza crimele comunismului. A semnalat, de asemenea, pericolele care pândesc democrația. Dacă astăzi ne lipsesc analizele lui săptămânale, ar trebui să-i recitim cărțile. Ne-ar ajuta să înțelegem derivele și distorsiunile lumii în care trăim.

XS
SM
MD
LG