Linkuri accesibilitate

„Atît timp cît individual ne complacem în (dis)confortul în care suntem, nu ne poate ajuta nimeni”


Jurnalul săptămânal cu Ana Îndoitu.

Studentă la drept, ULIM. Vicepreședinta Consiliului Național al Tineretului din Moldova, managerul proiectului Acțiune pentru Justiție AO INVENTO, Coordonator programe Centrul Pro Comunitate.

Luni

Atmosfera sărbătorilor de Paști are un caracter dual. Pe de o parte, împărtășești o bucurie a firii, iar pe de alta – o oboseală cronică venită din febra pregătirilor. E o zi molatică de luni, dar, important, e acasă.

După amiază am avut parte de o frumoasă reuniune cu o profesoară din liceu. Aceasta lucrează astăzi peste hotare și se află temporar în vacanță. Revederea a fost atît de plină! Sinceritatea cu care ne-a vorbit despre insuportabila, dar necesara muncă pe care o face în Italia mi-a lăsat o amară senzație. Am împărtășit multe amintiri și, venind vorba despre viitor, nu am îndrăznit să vorbim decît despre noi, foștii elevi. Ne-a transmis atîta dîrzenie și demnitate, încurajînd tot ceea ce facem. E o contemplare autentică a umanului! Tocmai asta și apreciem la dumneaei. Am stabilit să inițiem o tradiție de revedere ori de cite ori revine acasă.

Această întîlnire a generat o revelație critică, raportîndu-mă la mizerabila condiție în care se află, de altfel, mulți. Vorbind mai ales de dascăli – găsesc această situație drept o distorsiune completă de repere: din poziția unui intelectual, în poziția de servitute a unui étranger (care, în virtutea prevederilor legale e tratat ca și cum nu ar avea drepturi). E un atentat la integritatea individului! Acum, cînd vorbim despre diaspora moldovenească, nu vorbim decît în mare parte despre oameni care fiind demoralizați în țară (nu că aceia rămași acasă nu ar fi nici ei), au ajuns pe tărîm străin, unde sunt ancorați din nevoie într-o cu totul altă pătură socială. Ceea ce admir, totuși, este că și-au luat drep pavăză tot morala, adică demnitatea, buna-credință, simțul datoriei.

Marți

De dimineață încep stagiul de practică la judecătorie. Spiritele sunt „ca după sărbători” – adică muncim, dar fără ca să ne dorim acest lucru. Ședințele încep a fi amînate cu un telefon de la avocatul X, cu o telefonogramă de la avocatul Y. Este evidentă agenda zilei.

În poziția mea de stagiară, primesc cele mai „nobile” sarcini – să scriu citații, borderouri și să cos dosare.

Încerc să abordez altfel lucrurile. Adresez întrebări asistentului judiciar, grefierei, judecătoarei. Discuțiile profunde nu interesează. Ori, la întrebarea – de ce, în virtutea salariului incert și a lucrului foarte tehnic (adică, lipsit de gîndire critică, viziune,ș.a.), preferați să lucrați totuși aici?, aflu că în domeniul privat se solicită mai mult, există un discomfort de orar (suprasolicitant) și oboseala este altfel. Atunci, să fie greșeala pe mine, dar oare nu își merită fiecare condiția?

Ori, atunci cînd vorbim de propășirea condiției în care se află acestă țară, nu mai este loc de alegerea unui vector, de condiții geopolitice. Lucrurile, simplu, se rezumă la: atît timp cît individual ne complacem în (dis)confortul în care suntem, nu ne poate ajuta nimeni. Iar la nivel de țară, vom rămîne un stat amorf și „jucăuș” pe arena internațională, pentru că vom fi lipsiți de conținut.

După masă merg la serviciu, unde reușesc să le fac pe toate cel propuse în agendă. Am un drag să lucrez aici, date fiind liniștea și libertatea oferită. Cred că acestea și sunt premisele unui randament înalt (bănuiesc că depinde de fiecare om în parte).

Miercuri

Revin din nou la judecătorie. Monotonia de aici e depresivă. Lumea se rezumă la minimul necesar. Reușesc să îmi realizez sarcinile și merg la serviciu. Dacă anul trecut aveam un entuziasm pentru această oportunitate, odată cu constatarea atitudinii pe care o au exponenții instituțiilor de drept față de studenți, chiar dacă noi vrem mai mult, nu mai există interes. Urmează să reflect în concluziile jurnalului de practică despre formalitatea inutilă a stagiului. De la bun început vroiam să îmi aleg singură nișa, dar nici în anul III nu permite decanatul. Ei bine, vorbim despre asta în raportul de stagiu.

În contextul proiectul pe care îl gestionez – Acțiune pentru Justiție - clarificăm cîteva detalii vis-à-vis de un eveniment ce urmează să se întîmple săptămîna viitoare. La fel, am stabilit o vizită de studiu la Institutul Național de Justiție și urmează să definim o posibilă vizită la legislativ. Luna mai va fi revelatoare!
Seara am avut o ședință neoficială cu cîțiva colegi. Volens, nolens – pe agenda zilei ajunge situația din țară. Cei cu experiență ne vorbesc despre păstrarea firii întreprinzătoare, gîndirii critice și ieșirea din cotidian. Am ajuns și la o clasificare a concetățenilor: pe de o parte – majoritatea docilă și minoritatea – masa pragmatică și acționară. M-am întrebat pînă cînd cea din urmă va rezista?

Joi

În virtutea unor circumstanțe ce au intervenit pe ultima sută de metri, sunt nevoită să amîn plecarea la București, unde urma să particip la curs. A fost o febră căutarea unui înlocuitor. Într-un final, o colegă de la INVENTO merge.

Ziua o dedic în jumătate judecătoriei și serviciului. La fel, am grijă de corespondență.

Recunosc că întreținerea conversațiilor pe e-mail consumă mai mult timp decât mi-aș dori. Ele devin, pe alocuri – o povară. Prefer telefonul în schimb.
Seara avem ședința Consiliului Național al Tineretului din Moldova(CNTM). Suntem în ajunul Adunării Generale. Sumarizăm la ce capitol se află toate inițiativele noastre. E curios cum se cristalizează o echipă, mai ales la vîrsta noastră. Avem mult de lucru, iar responsabilitatea e diversă!

Acasă intervine mama. Are o agendă bulversantă, în termeni afectivi. Managementul resurselor umane este atît de complex, încît își dorește mai degrabă să lucreze cu mijloace tehnice. Îi dau dreptate și vin cu soluții, totuși fără garanții. La cîți nervi își consumă, îmi doresc foarte mult o alternativă pentru munca sa.

Vineri

Odată revenită pe deplin în ritmul alert de lucru, am o senzație bună. Azi port ie. La serviciu împărtășim aceeași slăbiciune pentru dulciuri și ne desfătăm cu noi delicii.

Colegii trebuie să fi ajuns la București deja. Sper că sunt bine!

Din nou - corespondența de e-mail. Reușesc toate cîte mi-am propus. Pun la punct un concept de proiect.La amiază merg la pretura Centru, pentru că s-au oferit gazdă pentru Adunarea CNTM-ului. Mă pregătesc și pentru un eveniment local de săptămîna viitoare, pe antreprenoriat social.

După masă ajung la judecătorie. Seara mi-am propus să revin la jogging. Așa sumarizăm toate cîte s-au întîmplat. Urmează un weekend productiv!

XS
SM
MD
LG