Linkuri accesibilitate

„Anul acesta am hotărât să  trecem la o tradiție nouă, de ziua de naștere a tatei să sădim fiecare câte un pom”


Moldova, Victoria Etco

Moldova, Victoria Etco

Jurnalul săptămânal cu Victoria Ețco.

Născută în 9 august 1970 în satul Horodiște, Călărași. A studiat la Colegiul de Medicină din Tiraspol și la Universitatea Pedagogică Ion Creangă din Chișinău. Activează în calitate de cosmeticiană și asistentă medicală în cadrul unei clinici stomatologice.

Luni

A trecut și sărbătoarea Paștelui. Am revenit din sat, de la mama. Tata nu mai este cu noi de 4 ani. În această perioadă a fost și ziua lui de naștere. La ultima sa aniversare, contrar obișnuinței de o viață, și-a dorit o sărbătoare mare. Cu nepoți, rude, verișori, prieteni dragi, care în mare parte au și fost elevii săi. Eu hotărâsem, atunci, să-i dăruiesc puieți de pomi fructiferi și butași. Pentru el a fost cadoul cel mai de pret. Oare ce dar poate fi mai bun decât acesta la aniversarea a 80 de ani? Sigur că în topul surprizelor tot timpul erau copiii și nepoții. Dar ca să revin la pomii dăruiți... la 80 de ani și o zi, tata îi sădea și mare grijă a mai avut de ei. Toată viața a lucrat învățător. Iubea copiii, dar avea o pasiune aparte pentru pământ și lucratul acestuia și doar la bătrânețe și-a permis această plăcere.

Anul acesta am hotărât să trecem la o tradiție nouă, de ziua de naștere a tatei să sădim fiecare câte un pom. Așa și am făcut. Astfel, în ajunul Paștelui, cei prezenți acasă au primit câte o pomană netradițională, vie și-au ales locul în grădina tatei și au sădit-o. Deja așteptăm roada.

Astăzi am găsit timp și pentru o clientă. Deja de vreo 10 ani, în paralel cu activitatea medicală, ofer și servicii cosmetice. La început era un hobby, dar acum e practic meseria de bază care, trebuie să recunosc, este mult mai remunerată și apreciată. Tânăra era impresionată de mănăstirea Curchi, unde fusese în noaptea învierii, dar și mai impresionată era de Spitalul de Urgență, unde a mers a doua zi. Avem mănăstiri de lux de ți-e teamă să pui mâna acolo și spitale de groază, încât nu vrei să pui piciorul în ele. Pentru cine sunt ridicate aceste mănăstiri? Sau poate ar fi mai bine să sădim livezi?

Marți

Merg la serviciu la clinica stomatologică, unde mi-am redus programul la două zile pe săptămână. Îmi gestionez timpul cum îmi place, merg la sală, dar și dedic mai mult timp activității cosmetice. La clinică am ajuns mai devreme decât de obicei pentru ca nu erau ambuteiaje. Colegele povestesc cum au petrecut sărbătorile pascale și își fac planuri pentru următoarea rundă, Paștele Blajinilor. În fiecare an aceleași griji – pomenile. O groază de bani și bătăi de cap. Uneori pare că ne gândim mai mult la pomene decât la cei plecați. Nu știu dacă undeva mai sunt așa tradiții.

Vine un pacient care îmi este foarte drag. Ștefan a început tratamentul când era elev. Acum studiază limba japoneză și chineză în Veneția. A venit acasă să petreacă sărbătorile cu bunicii, profesori pensionați care l-au crescut. Mi-a arătat fotografii cu pasca pe care a făcut-o împreună cu bunica. Visează să termine facultatea și să lucreze, să-și poată permite să trateze dantura buneilor. Un tânăr atât de special. Sper să reușească să-și realizeze visul.

Miercuri

Lucrez acasă. Majoritatea clienților mei sunt femei, care mi-au devenit foarte dragi, unele chiar prietene. Mai în glumă mai în serioa, zic că la cosmetician vin ca la psiholog. În timpul procedurilor, ele își spun toate secretele și grijile. Uneori, după ce pleacă, mă gândesc la ele. Între timp, am aflat cum unele și-au întemeiat familii, au născut copii, altele au divorțat, și-au schimbat serviciul, viața. În fiecare persoană care ajunge la mine descopăr o istorie de viață care ar bate orice film. Astăzi a fost o doamnă care a decis să-și facă cadou de ziua ei de naștere o procedură de înfrumusețare, dar și o scurtă vacanță în Istambul. Încă un vis îndeplinit. Ce frumos când oamenii au curajul să iasă din rutină și să-și creeze mici bucurii.

După amiază, am avut o altă clientă, o studentă de la limbi străine. O aștept întotdeauna cu drag. O fată deschisă și muncitoare. A crescut practic fără părinți, care au divorțat și au plecat la muncă peste hotare, încă de când copiii erau mici. Tânăra spune că numai cu mine vorbește așa de mult, de obicei este timidă. Mă bucur că un copil așa bun s-a atașat de mine. Sper să întâlnească în calea ei numai oameni buni. În astfel de momente constat cât de fericită sunt că serviciul meu îmi oferă ocazia să întâlnesc oameni noi și deosebiți. În fiecare zi mă conving că nimic nu este întâmplător.

Joi

M-am trezit înaintea deșteptătorului. Merg la sală. Avem o echipă foarte interesantă. Trei doamne sub vârsta de 60 de ani care sunt într-o formă fizică excelentă. Una e americancă, alta rusoaică și a treia moldoveancă. Atât de mult seamănă între ele. Toată viața au practicat sportul. Ca să fii sănătos la bătrânețe, trebuie să investești în sanătate din tinerețe. Mai ales cu sistemul nostru medical, mai bine un mod de viață cât mai sănătos și activ. Toți știm asta, dar foarte puțini ne permitem și nu mă refer doar la partea financiară. Deși, pentru majoritatea abonamentul la sala de sport este un lux. Una dintre colegele de sală, îmi zisese în una din zile că este o fericită că poate veni aici. Din pensia deloc mare, mai bine mănâncă mai puțin, dar vine la sport. Aici, sportul ne unește pe toate, indiferent de vârstă și naționalitate.

După amiază mi-a telefonat o cumătră și m-a invitat la un ceai cu prietenele. Nu ne-am văzut de la Anul Nou, deși locuim toate în apropiere una de alta. Toată seara am discutat despre copii și serviciu. Ne-am promis să mergem cu familiile la iarbă verde după sărbători. Ce zi frumoasă! A început cu sport și s-a încheiat cu desert.

Vineri

Este ziua mea preferată. Toată lumea este mai relaxată. Au înainte două zile de odihnă. De această dată, trei. Am câteva programări. O tânără care învață în Franța și pe care o cunosc de când era liceană. Mi-a spus că după absolvirea universității vrea să revină în Moldova. Nu știu dacă să mă bucur pentru decizia ei sau nu. Alți doi tineri care au venit la mine sunt liceeni. Ambii învață foarte bine. Fata vrea să devină medic, iar băiatul economist. Acum, ambii sunt stresați de examenele care se apropie. Cât s-au așteptat unul pe altul, au stat cu nasul în manualele de istorie.

Este si ziua de naștere a unei prietene foarte dragi. Am sunat-o la telefo și i-am urat 101 ani pe care să-i sărbătorească cu oamenii dragi într-un loc exotic. Încă un vis care trebuie realizat. Ce ne-am face fără oamenii dragi? Nici nu-mi imaginez, mai ales într-o țară în care problemele și grijile sunt mai prezente în viața noastră decât visurile. Mâine plecăm în sat. Mama ne așteaptă. Copacii noștrii din grădina tatei s-au prins. Cumpăr flori să le sădim în grădina mamei, de astă dată. Un alt vis realizat.

XS
SM
MD
LG