Sorin Bocancea comentează în Adevărul primirea de care a avut parte în Statele Unite, Vlad Plahotniuc, cel cotat în sondajele moldovenești sub 3% din încrederea alegătorilor. Explicația: „Între (Igor) Dodon, care face elogiul pacificatorilor ruşi din Transnistria, şi Plahotniuc, care promite continuarea reformelor îngăduind marşul trupelor americane prin Republica Moldova, occidentalii îl aleg pe cel din urmă”. Sorin Bocancea explică de ce l-a catalogat pe Plahotniuc într-un volum colectiv drept „sursă a răului din Republica Moldova”. Aș este, dar nu este singura sursă. „Cel mai simplu este să găseşti un vinovat a cărui sacrificare să-i pună la adăpost pe toţi ceilalţi. Apariţia lui Plahotniuc este simptomul unei boli a întregii clase politice din Republica Moldova. Plahotniuc nu s-a făcut singur ceea ce este, ci este produsul politicii de la Chişinău. De existenţa lui Plahotniuc sunt vinovaţi şi Voronin şi Filat şi Ghimpu şi Dodon şi alţii”.
Semnificația exercițiului militar româno-moldo-american din aceste zile este disecată în analiza lui Valentin Naumescu, pe site-ul contributors.ro. Poate că momentul ales – ziua de 9 mai ca intrare a militarilor americani în Chișinău – nu e tocmai cea mai inspirată, adică e foarte aproape de a-i provoca fățiș pe ruși, totuși nu trebuie neglijat, arată Naumescu, ce a reamintit ministrul moldovean al apărării, Anatol Șalaru: „unii (adică rușii) au venit şi au uitat să mai plece, spre deosebire de trupele americane, care au un calendar foarte precis”. Pe de altă parte, e foarte important că acest exercițiu militar „arată că Republica Moldova nu este în afara spaţiului de interese strategice ale Statelor Unite. Că linia roşie de întâlnire a Occidentului cu lumea rusă nu este pe Prut, aşa cum şi-a dorit Rusia dintotdeauna. (Și) Mai arată în subtext că, la limită, Basarabia poate fi şi apărată, dacă va fi nevoie”. Unii socotesc că americanii au venit prea devreme, alții prea târziu, mai scrie Naumescu, care încheie pe o atenționare: „Rămâne să urmărim cum se va comporta Republica Moldova în perioada grea, aproape explozivă (...) de până la alegerile prezidenţiale din toamnă”.
În România, excluderea din Partidul Social Democrat a președintelui Camerei Deputaților Valeriu Zgonea și declarația liderului partidului că l-ar dori pe această poziție pe fostul premier Victor Ponta a deschis o întreagă discuție despre mizele, șansele și perspectivele celui mai mare partid politic. Ioana Ene-Dogioiu, de la ziare.com, crede că se pregătește o revoluție a penalilor, că în spatele lui Victor Ponta (inculpat într-un dosar de corupție) stau încolonați „un cor de pușcăriabili tot mai nervoși, tot mai vocali”.
Emilian Isăilă scrie pe aceeași platformă că Victor Ponta n-ar vrea de fapt șefia Camerei Deputaților, ci pur și simplu să scape de problemele cu justiția, iar acest lucru devine mai fezabil dacă poate ajuta să intre pe ordinea de zi proiecte de lege anti-DNA (Direcția Națională Anticorupție).
PSD are șanse destul de mari să reușească, scrie Rodica Culcer în revista „22”. Are poziție foarte bună pentru alegerile locale și parlamentare din acest an, iar opoziția reprezentată de liberali e slabă, manipulată de „forțe obscure”, cu „o conducere ineptă”.
