Linkuri accesibilitate

Pr. Petru Buburuz: „Ne trebuie alţi 50 de ani ca să începem a educa prin şcoală că aici sunt valorile”


Părintele Petru Buburuz

Părintele Petru Buburuz

Un interviu cu preotul paroh al Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”.

Omul trebuie sa creadă în ceva căci deseori ajunge a fi o ființă disperată. Lipsește încrederea în forțele proprii, dar și în instituțiile statului. De aici și multa deznădejde în societatea moldavă, chiar dacă oamenii simpli sunt mai înțelepți decât politicienii, sugerează Petru Buburuz, preot paroh al Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Chișinău într-un interviu acordat Europei Libere.

Petru Buburuz: „Poporul nostru e un popor de aur. Eu zic de 1989 până azi şi mai înainte, fiindcă l-am văzut, poporul acesta, care a fost măcinat de teroarea sovietică şi ateistă şi cu foamete şi trimiteri prin Siberia şi nu avea dreptul să spună nimic. Te temeai să spui ceva sau la Paşti să ai un ou roşu, ca să nu te dea afară de la universitate, de la serviciu. Poporul acesta, care a fost terorizat, a răbdat toate acestea, dar când a venit momentul şi a simţit că se poate totuşi de făcut ceva, s-a sculat şi a venit la Marea Adunare Naţională, şi-a apărat limba, istoria, credinţa ş.a.m.d.

Ruşii au stricat totul în timpul lor, se spune de 300 de biserici, au fost stricate mai multe. Şi au fost stricate şi în timpul Războiului al Doilea Mondial, şi după război, au fost închise 300 de biserici în perioada 1958-1963, dar au fost stricate mai multe. Până la război erau peste 1000 şi în 1988, când am ajuns, erau 193, adică 1000 de biserici au dispărut. Dar când s-a simţit că se poate de făcut ceva, oamenii veneau la Chişinău ca să li se deschidă biserica, ei dădeau totul ca să vadă o biserică în sat, să vadă o făclie în sat care să-i lumineze. Au venit şi au ridicat înapoi, în doi-trei ani, 300 de biserici şi acum avem mii. Şi afară de acei care au construit bisericile erau şi alţii care, când a venit libertatea, a fost prea mare libertatea, şi toţi au crezut că numai dolarul e idol. Şi toţi: dolar, dolar... o vând şi pe mama. Acum ne trebuie alţi 50 de ani ca să ne întoarcem şi să începem a educa prin şcoală, că anume aici sunt valorile. Va trece timpul şi veţi vedea iar ce oameni vom avea noi. Acum e un stat furat.”

Europa Liberă: Şi cei care fură se gândesc la puterea lui Dumnezeu?

Petru Buburuz: „Nu. Ei nu au nevoie.”

Europa Liberă: Dar la judecata de apoi?

Petru Buburuz: „Nu se gândesc ei. Omul ar fi bine să se mulţumească cu ce îi dă Dumnezeu, dar lui nu-i ajunge niciodată, cu cât are, vrea să aibă mai mult. El zice că nu are bani şi, dacă îi dai un milion, să vedeţi că va zice că nu-i ajunge, să-i dai zece milioane iarăşi va zice, fiindcă aşa e firea aceasta, se dezvoltă, vrea cât mai mult, până la urmă vrea şi putere, vrea să fie şi ţar, să-l dea pe Dumnezeu jos.”

Europa Liberă: Puterea şi banul de ce strică omul?

Petru Buburuz: „E lipsa educaţiei totuşi. Trebuie fiecare la locul nostru să fim cinstiţi, să nu lăsăm să ne manipuleze alţii, să nu îi lăsăm să ne ducă unde vor vrea. Trebuie să avem gândul nostru şi conştiinţa noastră.”

Europa Liberă: E multă manipulare în societate?

Petru Buburuz: „Foarte multă.”

Europa Liberă: Şi de ce lumea se lasă rătăcită, nu iese din întuneric?

Petru Buburuz: „E rezultatul educaţiei ateiste sovietice.”

Europa Liberă: Ce câştigă cei de la guvernare dacă ţin îngenuncheată o societate?

Petru Buburuz: „Ţin toate bogăţiile în mână, ţin judecata, ei nu se tem de puşcărie. Dar aceasta nu e pe mult timp.”

Europa Liberă: Cine face regulă?

Petru Buburuz: „Regula o face dictatorul. Şi va fi şi rezultat.”

Europa Liberă: Ştiu moldovenii să trăiască în libertate? Şi preţuiesc libertatea?

Petru Buburuz: „Anume că nu ştiu să preţuiască libertate adevărată.”

Europa Liberă: De ce?

Petru Buburuz: „Fiindcă se lasă manipulaţi. Şi apoi se mai lasă şi cumpăraţi. Fiindcă au fost educaţi că cine fură acela are. Încă nu au ieşit din aceasta. Evreii din Egipt 40 de ani au trăit în pustiu şi spuneau că le era mai bine în robie, că le dădeau mâncare – slănină, usturoi şi ceapă – de ajuns, dar în pustiu acestea nu erau. 40 de ani au trebuit şi tot nu s-a îndreptat poporul evreu, când a venit Hristos, l-au răstignit.

Cum am spus, noi avem un popor de aur, care vrea să fie condus spre bine şi vrea binele, dar îl conduc spre rău… Cei mai mari îl conduc şi îl folosesc, îl otrăvesc şi îl cumpără cu un kilogram de orez ş.a.m.d. Să se ducă la aceeaşi oameni nu cu kilogramul de orez, dar să spună: „Daţi, oameni buni, să facem lucrul cutare, cutare şi să trăim bine” şi să-i înveţe de bine. Și să vedeţi cum se fac oameni de aur. Însă când văd că îi amăgesc împrejur, atunci ei stau nemulţumiţi. Se trezeşte lumea, dar se vede că nu a venit momentul ca să biruie poporul.”

Europa Liberă: Dar această biruinţă a poporului cu ce ar trebui să finalizeze?

Petru Buburuz: „Ca să se instaureze în societate un standard de dreptate, fără minciună şi cu frică de Dumnezeu totuşi. Fără Dumnezeu nu putem face nimic.”

Europa Liberă: Făţărnicia unui politician e mare păcat?

Petru Buburuz: „Desigur că e mare păcat. Fiindcă pune în pericol destinul unei ţări. Ei sunt aleşii poporului şi destinul ţării îl pun în pericol. Şi Dumnezeu permite ca omul singur să hotărască, are şi omul libertatea să aleagă binele şi răul. Trebuie şi la nivel de familie, şi la nivel de societate, dar şi la nivel de instituţii. O vină mare e a statului, el promovează minciuna, neadevărul şi nedreptatea.”

Europa Liberă: Vine rolul pe care trebuie să şi-l asume biserica şi preotul.

Petru Buburuz: „Da. Eu mă întorc la moştenirea noastră pe care am avut-o. Noi trebuie încă mulţi ani să îndreptăm lucrurile. Biserica se compromite, şi special uneori, KGB a lucrat mult.”

Europa Liberă: Atunci când îi întreb pe acei cu care discut care le sunt fricile cele mai mari, mulţi spun că cea mai mare frică rămâne a fi frica de Dumnezeu. Astăzi, când avem atât de multe persoane care încearcă să pună materialul în prim-plan, să jăcmănească pe cineva, să amăgească pe altcineva, să profite, se gândeşte acea persoană la frica lui Dumnezeu?

Petru Buburuz: „Frica lui Dumnezeu în biserică are alt sens. În Sfânta Scriptură şi Solomon, şi alţi înţelepţi spun: „Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu”. Care frică de Dumnezeu? Nu aceea că ne pedepseşte şi că poate să ne pedepsească, noi la aceasta nu ne gândim. Atunci când vorbim de frica lui Dumnezeu, avem în vedere cum să nu-l obijduim pe Dumnezeu, să nu-l întristăm cu faptele noastre, să nu facem ceea ce nu-i place”. De această frică noi vorbim şi aceasta e frica despre care înţeleptul a spus că este începutul înţelepciunii. Dar fiinţa omenească e neputincioasă, avem multe neajunsuri şi ne mai ajută şi diavolul câteodată ca noi să cădem. De aceea, acel care vrea să slujească, să îl urmeze pe Dumnezeu, trebuie să ducă o luptă grea. Latinii păgâni spuneau: „A trăi înseamnă a lupta”. Dar la noi în plan spiritual, în plan duhovnicesc cu atât mai mult e o luptă continuă şi permanentă cu diavolul. Şi atunci trebuie să ai curaj, trebuie să ai voinţă ca să împlineşti ceea ce ai de gând tu, ca să fie plăcut lui Dumnezeu. Pentru a face ceva ce e plăcut lui Dumnezeu, trebuie să ai voinţă.”

XS
SM
MD
LG