O anchetă a Centrului pentru investigarea corupției și a crimei organizate (The Organized Crime and Corruption Reporting Project) arată că violoncelistul Serghei Roldughin, vechi prieten al președintelui rus Vladimir Putin, a primit bani de la o companie offshore, în aceeași perioadă în care compania a fost folosită pentru a fura bani de la guvernul rus în unul din cele mai sonore cazuri de fraudă fiscală din Rusia. E vorba de cazul cunoscut sub denumirea de „Magnițki” pentru că a fost descoperită în 2007, de avocatul rus Serghei Magnițki. În circuitul financiar au fost implicate și companii din Republica Moldova, arată investigația OCCRP. Pe această subiect, o discuție cu jurnalistul Ion Preașca, specializat pe teme ce vizează fraudele economice, tot el editor la portalul Mold-street.com:
Europa Liberă: Ați publicat un articol în care constatați cu probele pe față că banii care au ajuns la Raldughin, o parte din ei, au circulat prin bănci moldovenești, fiind vorba, de fapt, despre dosarul Magnițki. Întrebarea mea este dacă atunci, în momentul în care au ajuns sacii cu bani prin băncile moldovenești, cine trebuia să se fi îngrijorat, dacă a avut suficiente motive și, mai ales, temeiuri legale?
Ion Preasca: „De monitorizarea unor operațiuni suspecte sau de tipul „spălare de bani” sau „finanțarea terorismului” se ocupă CNA-ul, atunci era Centrul de combatere a crimelor economice…”
Europa Liberă: Vorbim de anul 2008?
Ion Preasca: „Centrul are o structură specializată care se ocupă cu monitorizarea și combaterea spălării de bani, care conform legii speciale din anul 2007 are și funcția de a monitoriza astfel de operațiuni. În plus, este Banca Națională, care primește rapoarte de la bănci zilnic, săptămânal, lunar, trimestrial. Banca însăși este obligată să declare când au loc astfel de operațiuni care i se par suspecte, să le anunțe. Și mai departe aceste autorități pot să le urmărească, să le monitorizeze, să vadă de unde vin banii, să constate dacă ei au o proveniență dubioasă sau nu. Pentru că dacă noi observăm ce în perioadă a avut loc toată operațiunea, vedem că aceasta a durat câteva zile. Deci, Banca Națională avea timp de exemplu să facă anumite verificări dacă era o suspiciune de ceva.”
Europa Liberă: S-a făcut atunci acest lucru sau nu?
Ion Preasca: „Țin minte în 2012 sau 2013 când am verificat o parte din informațiile pe cazul Magnițki mi s-a spus că Banca a raportat anumite operațiuni. Nu mi s-a spus ce anume, dar toată informația a fost prezentată instituțiilor, adică CNA-ului și Băncii Naționale, care sunt responsabile.”
Europa Liberă: Adică mingea a fost în terenul acestor instituții?
Ion Preasca: „În cazul Serviciului de combatere a spălării de bani dacă au loc sute de mii de operațiuni zilnice este foarte greu să vezi care exact sunt cu probleme. Altceva este când se spune: „Firma cutare a făcut o tranzacție suspectă”. Eu nu cunosc care a fost reacția imediată atunci, dar faptul că nu s-au luat măsuri denotă că au zis că totul e ok, că nu există suspiciuni de proveniență dubioasă.”
Europa Liberă: Dar era vorba de o sumă totuși impresionantă, nu?
Ion Preasca: „Da, dar vă dați seama că anul trecut, de exemplu, prin sistemul bancar moldovenesc au trecut peste 40 miliarde de dolari, doi ani în urmă, 60 de miliarde de dolari.”
Europa Liberă: Adică e un flux firesc?
Ion Preasca: „Este un flux foarte mare și vă dați seamă că să verifici toate aceste operațiuni este o muncă colosală. De regulă, când apare o suspiciune, de exemplu este o listă de entități, de state care cad sub incidența legii – unii de pe lista off-shorurilor, alții de pe cea a statelor care legate cu terorismul, atunci operațiunile sunt monitorizate mai strict. În cazul dat, am avut operațiuni din Rusia, care nu este inclusă în aceste liste, respectiv aceste operațiuni nu sunt imediat raportate. În al doilea rând, așa cum spun și autoritățile, de regulă ele intervin dacă cineva depune o sesizare că acești bani, de exemplu, au fost furați…”
Europa Liberă: De aici vine întrebarea mea firească: atunci când ați publicat acest articol, sugerați cumva că băncile moldovene au fost complice la această operațiune cel puțin dubioasă, dacă nu frauduloasă. Cum poate banca de acum încolo, o oarecare bancă, să se apere de asemenea operațiuni care i-ar dăuna reputației?
Ion Preasca: „Să implementeze normele internaționale și să le respecte. Pentru că ușurința cu care s-au făcut o mulțime de operațiuni cu caracter dubios în Moldova arată că de fapt în goana după bani băieții își permit să facă asemenea operațiuni, de aceea ele și au loc. Mulți zic: „De ce o mare parte din țări fac, de ce să nu facem și noi?” Noi am avut și ideea, promovată de pe timpul lui Voronin, de a transforma Republica Moldova într-un off-shore. A fost chiar primul pas făcut în 2007-2008, când s-a pus cota zero la impozitul de venitul reinvestit, s-a făcut iertarea datoriilor etc, într-un fel, pentru a atrage bani. Dar trebuie să ne uităm și ce bani vin. Dar după ce s-a făcut un pas, nu s-a făcut și următorul pas – cum să monitorizezi banii și proveniența lor.”
Europa Liberă: Vorbind pe înțelesul tuturor, asta a fost o operațiune de spălare de bani și banca s-a ales cu un comision gras, nu?
Ion Preasca: „Da, orice operațiune sau tranzacție se face cu un comision, nu știu cât de gras, fiecare bancă are comisionul ei.”
Europa Liberă: Dar a fost o spălare sau nu?
Ion Preasca: „Haideți să vă spun așa – autoritățile noastre de regulă să jeluiau că nu există un păgubaș, adică cineva care să se plângă că a pierdut acești bani. Odată ce nu există prejudiciatul, ei nu pot intenta dosar. Banca de Economii de exemplu atunci nu a fost sancționată pentru această operațiune și ei spun că banca nu a încălcat cu nimic legislația, respectiv că a fost o procedură legală.
Acum, după ce au apărut informațiile din Panama Papers, care arată că de fapt acești bani furați din Rusia au ajuns pe conturile unui apropiat al lui Putin, arată că de fapt este un mecanism mult mai sofisticat și banii nu se știe unde ajung. Cât fac numai oficialii ruși care ies la televiziunea rusească și spun că o parte din bani a fost folosiți de FSB pentru a controla nu știu ce acțiuni ale americanilor… Dar aceștia de fapt pot fi folosiți în diferite scopuri – de la acțiuni de contraspionaj la trafic de arme etc. Iată de ce cred că autoritățile trebuie să fie mult mai atente, mult mai vigilente.”
Europa Liberă: Răspunsul lui Putin a fost – violoncel foarte valoros… Următoarea întrebare pe care trebuie să v-o adresez este aceasta: totuși, după ce ați cercetat și cazul Roldughin-Magnițki, ce șanse sunt să fie găsiți banii din celebrul miliard?
Ion Preasca: „Eu cred că o mare parte deja sunt găsiți, sunt identificați, problema este cum să-i aduci înapoi, să-i returnezi. CNA a spus nu e nicio problemă, noi știm unde au ajuns și avem toată informația. Eu nu înțeleg ce îi împiedică să-i aducă.”
Europa Liberă: Nu au „cheie de la safeu”? O cheie legală?
Ion Preasca: „Da. Într-adevăr e dificil să returnezi banii, pentru că asta implică o activitate de comisiei rogatorie, să găsești aceste obiective, să dai în judecată și să returnezi banii… E o muncă enormă și cred că aceasta nu poate fi făcută în câteva luni, în câțiva ani. Avem cazul Kazahstanului care tot caută vreo 10 miliarde de dolari și în cinci ani, la ei tot s-a ocupat Kroll, un miliard abia au returnat.”
Europa Liberă: Totuși, după ce au pățit băncile – cazul Magnițki, miliardele furate, supraveghere din partea Băncii Naționale – suflă ele și în apă rece, sau continuă să activeze „la ureche”?
Ion Preasca: „Ultimii ani s-a făcut cel puțin o mică purificare în sectorul bancar. O parte din băncile care se ocupau și aveau activități dubioase au fost scoase. Acum o mare parte din sistemul bancar este transparent, are activități normale – majoritatea băncilor. Dar oricând vor exista probleme. Am văzut cazuri și în Occident – în Germania, în SUA – când băncile au fost implicate în asemenea operațiuni. Deci, tentația oricând va exista și orice măsură ar fi luată, oricât de drastică, se vor găsi portițe pentru a face mișmașuri…”
Europa Liberă: Adică te miri ce credite neperformante cineva mai poate să dea…
Ion Preasca: „Creditele neperformante sunt doar un aspect. Aici e vorba de exemplu despre operațiuni, cum s-a văzut și în Panama Papers, în care unele bănci din Franța sau din Germania aveau câte o mie de firme care erau înregistrate în aceste off-shoreuri și erau folosite în diverse operațiuni. Nu zic să sunt tocmai ilegale, dar faptul că ele nu erau afișate pune mai multe semne de întrebare.”
Europa Liberă: Dacă și Crucea Roșie a recurs la așa ceva, înseamnă că într-adevăr molima aceasta e cam răspândită…
Ion Preasca: „Da, este, din păcate.”
