Linkuri accesibilitate

În dialog cu coordonatoarea Programelor de Sănătate a Copiilor şi Adolescenţilor la UNICEF-Moldova.

Săptămână europeană a imunizărilor şi în Republica Moldova, în perioada 24 – 30 aprilie. De fapt, o săptămână în care este reluată o campanie de informare despre beneficiile vaccinării. Dar cât de bine este conştientizată importanța imunizării şi cum pot fi contrazişi cei care văd în vaccinuri un pericol pentru sănătatea copiilor lor? O convorbire la această temă cu Angela Capcelea, coordonatoare Programe de Sănătate a Copiilor şi Adolescenţilor la UNICEF-Moldova.

Europa Liberă: Aşadar, în Săptămâna europeană a imunizărilor, şi în Republica Moldova, în perioada 24-30 aprilie, Ministerul Sănătăţii, Centrul Naţional de Sănătate Publică, în parteneriat cu Biroul OMS şi UNICEF organizează acum, acum în special, ar fi bine să credem, acţiuni de informare și sensibilizare a opiniei publice privind necesitatea imunizării și lupta împotriva bolilor care pot fi prevenite prin vaccinare... De fapt, cum stau lucrurile din punctul de vedere al imunizărilor în RM şi cine mai este, dacă mai este necesar să fie „sensibilizaţi şi informaţi”, cu privire la beneficiile vaccinurilor?

Angela Capcelea

Angela Capcelea

Angela Capcelea: „În general, situaţia este per total bună. Noi avem e în Republica Moldova o acoperire vaccinală destul de înaltă, dar totuşi mai este loc pentru îmbunătăţire. La momentul actual, conform studiului realizat în populaţie în 2012, aproape 90% de copii sunt vaccinaţi la vârsta de un an conform calendarului vaccinării. Totuşi, conform recomandărilor, se presupune că o acoperire vaccinală ideală e dacă ar fi o cotă de vaccinare de cel puţin 94-95%. De aceea spunem că este bine, dar mai avem unde să lucrăm. Din păcate, beneficiul vaccinării trebuie reamintit. Şi vă spun de ce. Practic, vaccinarea a fost şi rămâne a fi una dintre cele mai importante descoperiri în medicină şi una dintre puţinele descoperiri care au adus beneficii majore sănătăţii populaţiei. Şi aşa s-a întâmplat că vaccinarea a devenit prada propriei sale faime, deoarece, datorită vaccinării, populaţia deja a uitat cum arată un bolnav de poliomielită, care sunt consecinţele rujeolei, cum se înăbuşă un copil când are difterie sau perthussis şi, ca rezultat, apar dubii la părinţii tineri dacă să vaccineze sau nu copiii.”

Europa Liberă: Dacă ar fi să prezentaţi cele mai convingătoare date, în opinia dumneavoastră, privind prevenirea bolilor prin vaccinare, în cazul Republicii Moldova, la ce v-aţi referi, în primul rând?

Angela Capcelea: „În primul rând, aş spune că deja Moldova este una dintre ţările care a eliminat poliomielita. Noi nu avem cazuri de poliomielită mai mult de 20 de ani, ceea ce este un pas foarte mare înainte. Şi în paralel, în fostele republici ale Uniunii Sovietice sunt cazuri de poliomielită, chiar recent au fost două cazuri în Ucraina. Şi noi considerăm că, de fapt, datorită lucrului asistenţei medicale şi nu numai al asistenţei medicale, dar şi al întregii societăţi, această acoperire cu vaccinarea este destul de mare şi copiii nu se îmbolnăvesc. Să ne amintim despre rujeolă, avem doar câteva cazuri anual, de la două până la şase cazuri. De obicei, sunt importate, copii care vin din Ucraina care, cu doi ani în urmă, au infectat încă patru copii în Republica Moldova şi aceştia erau nevaccinaţi. Practic, reuşim să menţinem statutul de ţară liberă de poliomielită şi rujeolă. Totodată, să nu uităm că global a fost eliminată variola tot datorită vaccinării.”

Europa Liberă: Vorbind de campaniile de informare asupra obligativităţii şi beneficiilor vaccinării, de fapt, aceste campanii ce sunt? Sunt campanii de informare sau de combatere a unor prejudecăţi sau chiar a unei mişcări împotriva imunizării, cum aţi remarcat şi dumneavoastră, că există destulă reticenţă în acest sens pe anumite segmente ale populaţiei?

Angela Capcelea: „Vreau să vă zic că, în pofida faptului că avem o acoperire înaltă cu vaccinarea, totuşi sunt anumite categorii de populaţie care refuză să-şi vaccineze copiii. Şi dacă revenim tot la studiul populaţional pe care l-a realizat UNICEF, am identificat că doi din zece copii din mediul urban nu sunt vaccinaţi. Practic, mai mult refuză vaccinarea părinţii cu copii care provin din Chişinău care au un nivel de educaţie foarte înalt şi care au acces la foarte multe surse de informaţie şi, probabil, au dubii sau nu au răspunsuri destul de clare referitoare la beneficiul vaccinării. Pe de altă parte, Săptămâna de imunizare vine cu mesaje suplimentare pentru întreaga societate. Dacă medicul de familie, medicul pediatru, în fiecare zi, promovează vaccinarea şi vaccinează copiii, de două ori pe săptămână tradiţional, conform calendarului de vaccinare, noi revenim, încă o dată, în întreaga societate ca sistem de sănătate, ca organizaţie de dezvoltare, UNICEF, OMS, cu mesaje suplimentare pentru întreaga societate referitoare la susţinerea vaccinării şi importanţa acesteia.”

Europa Liberă: Vorbind de standardele aplicate de OMS în domeniul vaccinării: ce garanţii există că la nivelul sistemului moldovenesc de sănătate sunt respectate acestea cu stricteţe?

Angela Capcelea: „Moldova a aderat la foarte multe regulamente internaţionale, în special ce ţine de supravegherea maladiilor care sunt prevenite prin vaccinare. Și noi nu putem ca ţară să procurăm alte vaccinuri decât cele precalificate OMS. Şi acestea sunt standarde foarte riguroase la producerea de vaccinuri, la instituţia care produce vaccin, la calitatea produsului final. Totodată, în cadrul sistemului de sănătate este creat așa-numitul „lanț rece” care asigură păstrarea calității vaccinului, în conformitate cu anumite standarde de calitate. O dată în doi ani o echipă internațională, formată de OMS și UNICEF, efectuează un control riguros al întregului „lanț rece” care este prezent în Republica Moldova. Să nu mai spunem de toate regulamentele și standardele interne pe care le are Republica Moldova și pe care le urmează și supraveghează implementarea acestui „lanț rece”, pentru asigurarea securității vaccinurilor.”

Europa Liberă: De fapt, de unde vaccinurile, adică plătește statul Republica Moldova pentru aceste vaccinuri? Sau, spunea cineva: vaccinarea nu este o cheltuială, este o investiție. Este statul Republica Moldova un investitor bun în acest sens? Pentru că știm că există state bogate, state mai puțin bogate. Și întrebarea este firească în această situație. Accesul la calitate și inofensivitate, vorbind de vaccinuri, în cazul nostru, rămâne același?

Angela Capcelea: „Da, în Republica Moldova, deși, de obicei, se găsesc motive pentru a micșora bugetul în diferite domenii, în special social, inclusiv în sănătate, imunizarea rămâne una dintre priorități. În momentul când se reconsideră bugetul anual, prioritatea rămâne a fi asigurarea programului de imunizări. Programul de imunizări include nu doar costul muncii lucrătorului medical pentru a efectua vaccinul, dar și costul vaccinului și procurării vaccinului și transportării acestuia. După cum am zis, Republica Moldova procură doar vaccinuri precalificate OMS, ca oricare altă țară, inclusiv europeană. La momentul actual în programul național sunt deja stabilite sumele pe care Republica Moldova planifică să le utilizeze din bugetul de stat pentru a procura aceste vaccinuri. Și, din câte cunosc, deja sunt procurate vaccinuri și pentru anul curent, destul de multe și plățile se efectuează din contul bugetului de stat. Referitor la calitatea vaccinurilor, pot să vă asigur că acestea sunt vaccinuri precalificate OMS și acesta este unul dintre criteriile principale în cadrul procurării. Și când cunoaștem care vaccinuri vin, noi știm cine este producătorul, care partidă este, în care alte țări a ajuns aceeași partidă de vaccinuri. Și noi avem o comparație și transversală, nu doar pe interior, verticală.”

Europa Liberă: Când vorbim de o tendință de diminuare a acoperirii vaccinale, vorbim, în primul rând, de mediul orășenesc, e oarecum paradoxal, deoarece mediul urban ar oferi considerabil mai multe posibilități de informare, inclusiv în privința beneficiilor vaccinării. Aici ce explicații vedeți dumneavoastră?

Angela Capcelea: „Cum am și spus, vaccinurile devin prada propriei eficacități și eficiențe. Lipsa cazurilor vizibile ale beneficiului, fiindcă nu vedem cazuri de boală severă sau cazuri de difterie, sau nu auzim despre acestea, ele nu știu cum rămân într-o parte. Pe când vehicularea posibilelor reacții exagerate adverse după vaccinare este prezentă, fiindcă vaccinarea se întâmplă și are loc în mediul copiilor în primii doi ani destul de frecvent, în primul an copilul primește majoritatea vaccinurilor din calendarul de imunizare. Eu aș zice că pentru Republica Moldova noi avem câteva date de ce aceasta se întâmplă anume în mediul urban și în mediul mămicilor care sunt mai mult informate. Practic, se întâmplă deoarece sunt anumite mișcări antivaccinale care se bazează pe supoziții sau presupuneri care nu sunt bine documentate. După mine, un răspuns adecvat acestor supoziții ar fi un răspuns adecvat al medicului de familie și pediatrului. Fiindcă medicul de familie este acela care interacționează cu familia, care cunoaște familia, care poate da răspunsuri corecte referitoare la vaccinul administrat, orarul vaccinărilor, care posibile efecte pot să apară după vaccinare, care posibile contraindicații sunt pentru anumite vaccinuri. Și toate acestea se efectuează individual cu fiecare familie.”

Europa Liberă: Cu condiția să existe unitate de vederi și în mediul medicilor sub acest aspect. Și bănuiesc că există, poate cu excepțiile obișnuite.

Angela Capcelea: „Din păcate, există și noi avem date. UNICEF în 2013 a realizat un studiu în rândul mămicilor care refuză vaccinarea sau care au dubii dacă să vaccineze sau nu copiii. Unele dintre acestea au indicat că la baza refuzului stau diferite nevoi religioase, în biserica lor se promovează nonvaccinarea, dar am avut și câteva cazuri care au menționat că medicul a fost acea sursă de informație care, de fapt, nu le-a convins că vaccinarea este cea mai potrivită opțiune pentru copilul lor.”

XS
SM
MD
LG