Linkuri accesibilitate

„Cei de la conducere nu se gândesc la popor, ei se gândesc numai pentru dânşii şi la buzunarele lor”


La sfîrșit de săptămână cu Valentina Ursu și invitații ei.

În cei aproape 25 de ani de independență, guvernările, indiferent de culoarea lor politică, nu au reușit să soluționeze o serie de probleme majore cu care se confruntă cetățenii. Nu a fost atenuată sărăcia. Dimpotrivă, Moldova a ajuns cel mai sărac stat din Europa, zona rurală e depopulată, corupția a căpătat proporțiile unei catastrofe naționale, procesul de reintegrare a statului a ajuns în impas. De ce democrația din tânărul stat independent nu creează bunăstare și nu reprezintă interesele generale ale populației, dar, mai degrabă, interesele clasei politice, având în rezultat oligarhie și sărăcie?

Societatea moldavă rămâne instabilă, în proces de reformare, cu oligarhi care decid viitorul după bunul lor plac. Sunt opiniile mai multor cetățeni care au pierdut încrederea în acei politicieni care au promis bunăstare și prosperitate. Oamenii cu care am discutat în orașul Strășeni sunt de părere că actualul sistem îi face pe cei bogați mai bogați, iar pe cei săraci și mai săraci. Și aceasta în condițiile în care guvernanții au promis construirea unui stat social.

„În oraşul nostru Străşeni s-au făcut drumurile, s-a tras apa, canalizare, cât de cât a făcut doamna primar. Dar, în rest, guvernarea noastră puţin ce a făcut pentru popor. E foarte greu, salariile sunt mici. Cei de la conducere nu se gândesc la popor, ei se gândesc numai pentru dânşii şi la buzunarele lor.”

Europa Liberă: Cel care trebuie să guverneze Moldova acum de unde să înceapă să facă ordine?

„Începând de la dânşii, din Parlament, cu mita şi pe urmă să se gândească şi la popor. Chiar tinerii, eu am învăţat la universitate patru ani de zile administraţie publică, şi acum stau pe piaţă şi vând, fiindcă nu e loc de muncă, salariul e mic.”

Europa Liberă: Dar dacă aţi fi dumneavoastră acolo, în Parlament, sau în guvern, ce aţi face?

„Pentru popor m-aş gândi. Locuri de muncă pentru tineret, chiar şi pentru bătrâni, să poată supravieţui.”

Europa Liberă: Voi, tinerii, ce salariu aţi dori să aveţi?

„10 mii de lei, 8 mii de lei minim pentru existenţă.”

Europa Liberă: Cu 10 mii de lei un tânăr se descurcă în Moldova?

„Cât de cât s-ar descurca. Nu ca să ne ducem la mare, la odihnă, comunalele şi de plătit grădiniţa, apa.”

Europa Liberă: Tu eşti patriot al Republicii Moldova?

„Da, sunt patriot al Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Te mândreşti că eşti cetăţean al Moldovei?

„Mă mândresc.”

„Nu mă mândresc.”

Europa Liberă: De ce?

„Nu îmi place. Nu cred pe nimeni de acum în ziua de azi. Toţi m-au trădat, toţi m-au vândut.”

Europa Liberă: Sunteţi patriot al Moldovei?

„Dacă vorbesc moldoveneşte, înseamnă că sunt patriot.”

Europa Liberă: Vă mândriţi că sunteţi cetăţean al Moldovei? Are statul acesta viitor? Cine face viitorul acestei ţări?

„Viitor Moldova nu mai are niciodată. Suntem vânduţi când la unul, când la alţii. De la părinţii mei ştiu una şi bună, că de la bucăţica aceasta de pământ s-au ucis toţi şi până în ziua de azi se ucid toţi.”

Europa Liberă: Interesele geopolitice au fost în joc, aceasta lăsaţi să se înţeleagă?

„Da.”

Europa Liberă: Şi cine au avut mai multe şi mai mari interese?

„Desigur, ruşii au avut mai multe interese. Europa îşi face interesul ei şi Rusia al ei şi noi suntem ai nimănui, nu avem niciun stat, nu avem nimic, nici nu credem pe nimeni, pentru că sunt toţi mincinoşi.”

Europa Liberă: Şi moldovenii nu se pot autoguverna? Treburile ţării le pot administra moldovenii?

„Trebuie să vină vreunul ca Ştefan cel Mare să facă ordine. Toţi ne-au furat din toate părţile. Turcul ne-a condus 300 de ani, pe urmă a venit românul şi ne-a luat iar, s-a dus înapoi, pe urmă a venit rusul că ne-a eliberat şi tot aşa. Aşa că noi trebuie să păstrăm ce este acum, în momentul dat.”

„La noi e mare corupţia, nu suntem stimaţi de organe, nu suntem stimaţi de lege. Noi acum am ajuns mai dihai cum ai lucra la negru, vrea îţi dă salariul, nu vrea – nu, vrea te angajează la muncă, nu vrea – nu te angajează. I-a părut ceva că ai spus, o dreptate, mâine nu mai lucrezi, eşti eliberat.”

Europa Liberă: Şi atunci lumea trăieşte cu frică?

„Cu frică trăim. Lucrez la două servicii, eu acolo sunt ca măgarul.”

Europa Liberă: Cum se face ordine în statul acesta? Cine e capabil să facă ca legea să fie lege, ca bunăstarea să ajungă pe masa omului?

„Trebuie un şef de stat să fie şef. Parlamentul acesta al nostru e un gunoi.”

Europa Liberă: De ce? În Parlament au fost trimişi cei pe care i-au votat cetăţenii Moldovei.

„Nu i-au votat chiar pe toţi cetăţenii. S-au mai votat şi ei între dânşii. Ei au nevoie prin ce glod merge omul nostru, cât e pâinea la noi, ce mâncăm noi, ce avem noi?! Ei nu au nevoie.”

Europa Liberă: Sunteţi supărată pe deputaţi? Ei sunt slugile poporului.

„Foarte sunt supărată. Peştele se strică de la cap. Ei sunt în stare pentru un pumn de bani, noi poate şi suntem de acum vânduţi, poate şi copiii copiilor noştri vor rămâne datori, câţi bani iau ei din străinătate şi ce fac cu banii aceia? Îşi fac vile.”

Europa Liberă: Moldova ar putea să aibă un alt viitor decât are astăzi, ca lumea să fie mulţumită?

„Ar putea. Conducerea să nu fie coruptă, să nu fure. Dar dacă conducerea de sus fură, noi cum să mai trăim?”

Europa Liberă: În 25 de ani de independenţă, toţi politicienii au furat sau au fost şi oameni în care aţi avut încredere?

„Poate au fost şi cinstiţi. Mi-a plăcut cât au fost comuniştii, au ridicat pensia, au strâns toţi hoţii. Aceştilalţi au dat drumul la toţi, libertate şi fură care şi cum poate. Au furat şi comunişti, dar nu aşa de tare.”

„Ei cred în Dumnezeu? E numai vorba că, cred în Dumnezeu, dar ei sunt nişte făţarnici.”

„Fură unul o găină şi îi dă şapte ani, dar care a furat miliardul n-o să-l judece.”

Europa Liberă: Cele mai mari greşeli ale politicienilor sunt că a sărăcit lumea şi ţara?

„Da, aceasta e cea mai mare greşeală.”

„Mai mult nu ne trebuie, sănătate ne trebuie. Că acei cu milioanele tot în pământ se vor duce ca mine, că eu poate azi mănânc o bucăţică de turtă.”

Europa Liberă: Moldova e un stat mic, de ce nu se dezvoltă?

„Lipseşte cuvântul „ruşine” la guvernatori.”

Europa Liberă: Dar cum vă explicaţi? Ei sunt tot copiii dumneavoastră.

„Ei nu sunt copiii noştri, ei sunt duşmanii noştri.”

Europa Liberă: Şi acum în cine aveţi încredere?

„În Dumnezeu am încredere, că îmi dă putere şi sănătate şi lucrez cota şi am ce mânca. În Dumnezeu, dar în guvernatori, dacă mi i-ar da cineva mie în pumn să-i pun într-un ceaun să-i topesc, nu rămâne o jumară nici dintr-unul, toţi sunt totuna.”

Europa Liberă: Atât de supărată sunteţi?

„Nu sunt supărată, deloc nu sunt supărată. Le doresc sănătate, să ajungă la anii mei şi milioanele lor să rămână şi ei vor putrezi ca mine. Tot în pământ se vor duce, numai că sunt proşti şi ne obijduiesc, şi îşi fac castele, dar degeaba, castelele vor rămânea şi tot în pământ ne ducem.”

Europa Liberă: Dacă dumneavoastră aţi fi în fruntea ţării, ce aţi face?

„Eu, dacă aş fi în fruntea ţării, cum am făcut cu şapte copii aş face şi cu oamenii. I-am crescut şase copii fără mamă.”

„Pentru că nu-i conducere, de atâta nu merge ţara înainte. Noi muncim la pământ şi nu avem nimic. Şezi o zi întreagă şi nu vinzi o legătură de ceapă. Am ieşit la pensie cu 36 de ani lucraţi şi am ieşit cu 300 de lei şi acum am 900. Care are 3 mii îi măreşte tot cu 10%, eu primesc 800 – tot cu 10%. Aceasta e dreptate?”

Europa Liberă: Sunteţi supăraţi pe cei care guvernează Moldova, dar tot dumneavoastră îi alegeţi.

„Cine ştie pe care să alegi şi cum? Dacă ei pun lista. Și care, şi cum?”

„Îţi promit marea şi sarea, dar la urmă nu fac nimic.”

„Cum să alegi? Să fie doi-trei.”

Europa Liberă: De acum înainte nu veţi mai vota aşa?

„Nu vom mai vota nici pe unul.”

„Se duceau pe la băbuţe, le pupau mâinile şi le spuneau: „Votaţi pentru noi, că va fi o ţară bogată, o ţară înfloritoare şi pensia cea mai mică va fi 150 de euro, cea mai mare 500 de euro”. Unde e cuvântul? Mai ai încredere în ei? Gata.”

Moldova, Straseni

Moldova, Straseni

„I-am ales ca să fie oameni cinstiţi. Eu fură pentru dânşii, dar sunt oameni care nu au cu ce trăi. Mor toţi. Când era Voronin la conducere, banii i-a băgat în mănăstiri. Dar ei unde bagă? În businessuri peste hotare. Și banii pe care i-au furat i-au dus tot peste hotare.”

Europa Liberă: În 25 de ani statul acesta putea să arate altfel?

„Arăta, dacă era altcineva la conducere, să fi fost oameni cu frica lui Dumnezeu. Dar aici nu au frică.”

Europa Liberă: Moldovenii sunt uniţi?

„Nu. Nu sunt uniţi defel. Orice biruinţă se revarsă prin sânge, altfel noi nu câştigăm nimic, orice război.”

Europa Liberă: Vă place mai mult să trăiţi în democraţie sau în totalitarism?

„Cel mai bine e în dictatură. Pentru că se va ridica şi economia la noi, dacă va fi omul dictat şi pus la muncă. Rari oameni trebuie să se nască, ca să aibă minte moldoveanul, pentru că ea e amestecată de acum, îi şi rus, şi ucrainean, şi bulgar, e sânge amestecat. Ca atare trebuie să fie moldoveanul tare deştept, pentru că, dacă e sângele e amestecat, se nasc copii deştepţi. Poate peste 100 de ani se va naşte aşa om. Noi suntem oameni deschişi şi primitori, buni la suflet, o naţiune care avem inimă blajină, de atâta şi suferim multe dureri, că suntem blajini la suflet.”

*

Roata istoriei nu poate fi oprită și timpul le va pune pe toate la locul lor. Este opinia lui Ștefan Țiupco, un tânăr care vine din generația care a trăit din plin febra speranțelor naționale cele mai legitime și a ajuns să spună că lumea este supărată, revoltată, tristă și dezamăgită, dar vina pentru această stare de lucruri trebuie să și-o asume fiecare cetățean.

Ştefan Țiupco: „Câţiva ani în urmă am citit o carte interesantă, „1984” de George Orwell. Și acolo era scris că oamenii au mereu la guvernare conducătorii pe care îi merită. Şi este aşa. În primul rând, cine este de vină că aceşti oameni au ajuns la conducere? Toţi noi. Şi eu sunt de vină. Noi toţi suntem de vină că ei sunt la conducere, noi suntem responsabili de aceea că nu se fac schimbări spre bine. Şi nouă mereu ne trebuie îndrumări externe. Noi niciodată nu am stat să ne gândim că trebuie să facem, în primul rând, schimbarea în interior, indiferent ce cale am alege.”

Europa Liberă: Și moldovenii cred că guvernanţii au călcat de atâtea ori pe aceeaşi greblă şi nicio concluzie nu au tras.

Ştefan Țiupco: „Guvernanţii calcă pe aceeaşi greblă, dar ideea ar fi că la noi destul de des se perindă puterea. Şi eu pe parcurs, cât am învăţat la universitate, când am început să lucrez, am înţeles că nu poţi face un plan care să ajungă cap-coadă pentru un termen scurt cum sunt patru ani. Politica de dezvoltare a ţării trebuie făcută pe zeci de ani înainte, nu pe patru-opt ani. Şi, respectiv, oricine ar veni după putere să se ghideze de acest curs al politicii, să nu vină să facă schimbări bruşte, cardinale. Că la noi câţiva ani au fost unii, pe urmă au venit alţii la putere şi ei au o viziune total diferită în politică, în primul rând. Şi ei prin această viziune încearcă capital politic să acumuleze şi să-şi

Oligarhia ce înseamnă? Când puterea este concentrată în mâna unui cerc foarte restrâns de oameni. Şi la noi este aşa. Pentru că lumea, în mare parte, este apatică şi nu luptă şi toţi îi critică. Dar dacă ei ar ajunge la putere, ar proceda exact la fel.

apere reciproc poziţiile lor oligarhice. Oligarhia ce înseamnă? Când puterea este concentrată în mâna unui cerc foarte restrâns de oameni. Şi la noi este aşa. Pentru că lumea, în mare parte, este apatică şi nu luptă şi toţi îi critică. Dar dacă ei ar ajunge la putere, ar proceda exact la fel. De exemplu, am citit o carte tot tare interesantă de fraţii Strugaţki, „Insula locuită” („Обитаемый остров”), unde acei care erau în opoziţie şi acei care erau la putere erau exact acelaşi sort de oameni. Şi acei din opoziţie spuneau că, atunci când vor ajunge la putere, vor face totul bine, dar de fapt erau să facă la fel ca şi aceia. Dacă ne uităm în istorie, revoluţiile niciodată nu au făcut spre bine. Singura revoluţie care poate a făcut spre bine pe termen lung, dar nu pe termen scurt, a fost revoluţia ştiinţifico-industrială care s-a petrecut în Europa şi America de Nord.”

Europa Liberă: Tu, de fapt, deseori îți pui întrebarea dacă ești sau nu patriot al acestui stat, Republica Moldova?

Ştefan Țiupco: „Dacă eu aş fi trăit, de exemplu, în Franţa, evident că aş fi fost un pro-francez. Dat fiind faptul că trăiesc în Republica Moldova şi, în afară de aceasta, am mai locuit şi am fost în vizită şi în alte state, am înţeles că inima mi se trage la Republica Moldova, cu toate că nu m-am născut aici. De exemplu, tatăl meu tot nu este din Republica Moldova, el tot este un străin.”

Europa Liberă: De unde este?

Ştefan Țiupco: „Contează că eu sunt al Republicii Moldova. Tatăl meu putea fi de oriunde şi mama putea fi de oriunde. Eu puteam fi aici doar un venetic şi să văd că aici este casa mea şi să ajung cu gândul aici.”

Europa Liberă: Taică-tău e din Rusia?

Ştefan Țiupco: „Da, este de acolo. Dar ideea cea mai importantă e că nu este de aici. Tatăl meu putea fi şi din Africa şi mama putea fi şi din Brazilia şi ei, de exemplu, să se întâlnească aici, la universitate, şi eu să fi rămas aici. Dar nu din cauza faptului că m-am născut aici sau mi-am petrecut copilăria aici, dar pentru că simt că această ţară într-adevăr este ţara mea. Am fost şi în alte state, am fost şi în România.”

Europa Liberă: Are viitor Republica Moldova?

Ştefan Țiupco: „Desigur că are. Şi totul va merge numai spre bine. Posibil că nu va ajunge totul aşa de bine, cum credem noi de repede, dar numaidecât va ajunge spre bine. Peste ceva timp situaţia politică se va stabiliza, ca şi în ţările occidentale. Dacă ne uităm şi la dânşii, cândva aveau probleme.”

Europa Liberă: Dar în următorii 25 de ani ce ai vrea tu să se întâmple în Republica Moldova?

Ştefan Țiupco: „Eu am trăit în Rusia în anii ’90, atunci era tare dificil acolo şi în Republica Moldova era mult mai stabil. Şi când am venit încoace, am întâmpinat o problemă, pe care nu o întâmpinam acolo, se deconecta electricitatea. Pe parcursul anilor problema aceasta cu stingerea electricităţii a dispărut, adică viaţa treptat se face bine. Şi în vreo 25 de ani cred că va fi şi mai bine, va creşte nivelul de bunăstare a fiecărui cetăţean, pensionarii vor primi pensii mai bune.”

Europa Liberă: Dar cum scapă Moldova de sărăcie şi corupţie?

Ştefan Țiupco: „Prin educarea oamenilor. Mulţi oameni pleacă peste hotare, dar în curând mulţi dintre cei care au plecat se vor întoarce înapoi în ţară, pentru că le va veni şi sufletul, şi mintea înapoi la ţara lor de baştină şi vor veni înapoi… Şi acumulând experienţă peste hotare, văzând cum trăieşte lumea acolo, vor face şi ei aici bine. Deja avem exemple de sate, comune care au fost modernizate de oameni care au trăit peste hotare şi cred că acest fenomen se va răspândi la nivel de întreg stat în Republica Moldova. Aşa că în 25 de ani

Poate noi nu vom trăi aşa de bine cum vrem, dar copiii noştri vor trăi un pic mai bine, nepoţii noştri în genere vor trăi în ceea ce noi am fi putut acum să spunem că este un paradis. Nivelul de bunăstare creşte.

totul va fi şi mai bine. Poate noi nu vom trăi aşa de bine cum vrem, dar copiii noştri vor trăi un pic mai bine, nepoţii noştri în genere vor trăi în ceea ce noi am fi putut acum să spunem că este un paradis. Nivelul de bunăstare creşte. Pur şi simplu, lumea tot timpul aşteptă nişte rezultate pe moment, care să fie exact acum. De exemplu, mulţi dintre colegii mei, care termină universitatea, de ce nu se duc să lucreze? Pentru că ei văd că salariul e mic. Da, într-adevăr, e mic, dar cum vrei? Tu nu ai experienţă, nu ştii nimic şi tu vrei să primeşti salariu mare. Tu trebuie să fii gata să lucrezi mulţi ani pentru un salariu mic doar ca să capeţi experienţă, pentru ca treptat să te afirmi ca profesionist în domeniul tău şi să spui: „Eu, într-adevăr, merit 1000 de euro pe lună. Dacă nu îmi daţi aceşti 1000 de euro pe lună, eu mă duc la altă companie, pentru că ştiu că sunt un specialist bun, care ştie să să-şi facă lucrul, care este responsabil”. Lumea are puţină iniţiativă şi, în al doilea rând, caută căi mai sigure. E mai uşor să te duci peste hotare, unde poate nu te aşteaptă câini cu colaci în coadă, dar trebuie să depui mult mai puţin efort decât la noi ca să ajungi un om de succes sau să ai un succes în viaţă, să ai destule mijloace financiare şi destulă stabilitate ca să poţi să oferi un nivel de trai bun familiei tale. Este mult mai complicat să faci aceasta în ţara noastră.”

*

În anii de renaștere națională, atunci, la începuturi, în societate, atât la firul ierbii, dar și în rândul unei părți din clasa politică, exista o mare dorință de transformare, era un fel de așteptare, chiar exagerat de mare, de a deveni liberi, independenți, de a reforma radical sistemul politic, social, economic, de a porni pe calea valorilor occidentale. Dar s-a cam bătut pasul pe loc, în comparație cu alte state care s-au despărțit de URSS. L-am întrebat pe analistul politic, jurnalistul și scriitorul Igor Volnițchi, care ar fi explicația pentru această tranziție interminabilă a celor 25 de ani de independență a Moldovei.

Igor Volnițchi: „Tranziţia a devenit un fel de scuză atât pentru impotenţa politicienilor, cât şi pentru nedorinţa noastră, ca societate, să ne mişcăm într-o direcţie anume. Pentru că, atunci când societatea pune o anumită presiune pe clasa politică, evident că o responsabilizează şi această clasă politică generează soluţii în stare să mişte lucrurile înainte. Din păcate, în aceşti 25 de ani, noi nu am înregistrat, în mare parte, decât rateuri, iar de vină este această iresponsabilitate a politicienilor şi undeva indiferenţa noastră ca societate.”

Europa Liberă: Cetăţenii blamează guvernarea, indiferent de care culoare ar fi această guvernare. Dar ar trebui şi cetăţeanul să se pătrundă de responsabilitate că, dacă a mandatat pe cineva în fruntea ţării, e stricta lui responsabilitate pentru votul pe care l-a dat.

Igor Volnițchi: „Cetăţeanul face o alegere conştientă, atunci când există condiţiile pentru ca el să se documenteze asupra acţiunilor politicienilor, să aibă o minimă protecţie faţă de această demagogie pe care o varsă ani în şir, râuri întregi de demagogie pe care politicienii noştri o varsă asupra cetăţenilor. Cum, ce condiţii trebuie să existe ca un cetăţean să fie informat şi evident să facă o

Din păcate, şi eu, şi dumneavoastră fiind reprezentanţi ai mass-media, trebuie să constatăm că presa din Republica Moldova rămâne aservită.

alegere responsabilă? În primul rând, trebuie să aibă acces la o informaţie obiectivă, la o informaţie de calitate. Iar această informaţie este transmisă, în mare parte, de către presă. Din păcate, şi eu, şi dumneavoastră fiind reprezentanţi ai mass-media, trebuie să constatăm că presa din Republica Moldova rămâne aservită. Pe de altă parte, există această insistenţă a politicienilor de a manipula insistent opinia publică, folosind nu doar presa, ci şi alte mijloace. Şi aici mă refer la acele apreciabile resurse umane pe care le-a avut la dispoziţie fiecare guvernare, în aceşti 25 de ani de independenţă. Oare putem noi să cerem multe de la un cetăţean care a fost în permanenţă manipulat, minţit şi dezinformat chiar de către presă?”

Europa Liberă: Şi dacă s-a călcat de atâtea ori pe aceeaşi greblă, de ce acest cetăţean să nu se înveţe a face diferenţă între adevăr şi minciună, între manipulare şi realitate?

Igor Volnițchi: „Documentez în istoria politică a ţării în „Istoria Partidelor” pe care o scriu, sunt deja la a treia ediţie, aceste stări de spirit. Și zic: acum un an, am avut o premieră absolută, când în doar trei-patru luni de la alegerile parlamentare, revolta populară cunoscuse cote inimaginabile. O cercetare sociologică atesta chiar 92 la sută procentajul de nemulţumire, ceea ce nu poţi

Dar de fiecare dată politicienii au găsit acea „bombonică” pe care au aruncat-o electoratului. Şi care au fost „bombonelele” pe care ei le-au aruncat pe parcursul acestor ani? Atunci când nemulţumirea în societate a atins un nivel, numit chiar de către politicieni critic, s-a mers pe calea reformatării guvernării.

să-ţi închipui că e real într-o ţară democratică. Dar de fiecare dată politicienii au găsit acea „bombonică” pe care au aruncat-o electoratului. Şi care au fost „bombonelele” pe care ei le-au aruncat pe parcursul acestor ani? Atunci când nemulţumirea în societate a atins un nivel, numit chiar de către politicieni critic, s-a mers pe calea reformatării guvernării. În toamnă, când din nou acest nivel a ajuns la anumite cote, s-a recurs la noi demiteri de guvern, arestări, showuri mediatice, showuri politice ş.a.m.d. La începutul anului curent, din nou, când această cotă de nemulţumire a atins un anumit nivel, s-a recurs la noi acţiuni populiste, gen reduceri de preţuri, tarife, au avut loc şi unele acţiuni de execuţie publică numai pentru ca să câştige actuala clasă politică teren în faţa cetăţenilor, măcar încă o lună-două. Iar în ultimă instanţă, când s-a văzut că din nou situaţia scapă de sub control, s-a mers pe această decizie a Curţii Constituţionale privind alegerea directă a preşedintelui ţării. Adică periodic, o dată la câteva luni, populaţia este „hrănită”, i se aruncă câte un „os” şi ea îl ridică, şi zice mersi şi merge mai departe.”

Europa Liberă: Pe parcursul acestor 25 de ani, s-au auzit foarte multe declaraţii din partea politicienilor – mâna Moscovei, presiunea Moscovei. Ce crede Igor Volniţchi despre această presiune pe care poate să o facă Kremlinul, mai ales atunci când e vorba de sugestia din partea autorităţilor ruse ca Moldova să păstreze un vector sau altul al politicii externe? Şi de ce nu au curajul politicienii de la Chişinău să ia în mâini soarta acestui stat şi să decidă ce fac mai departe?

Igor Volnițchi: „Nu e vorba atât de curaj, cât de o elementară speculă politică. Politicienii au de ales între două opţiuni: prima – a educa într-un anumit spirit societatea şi a doua – a te plia pe un curent de opinie, pe o stare de lucruri care este în societate. Iată că cea de a doua variantă este cea mai comodă, cea mai lejeră. Şi atât timp cât noi avem în Republica Moldova o parte importantă din electorat, aproape 50%, conform unor estimări sociologice, orientată spre Moscova, de fiecare dată, vor apărea politicieni care, bine, poate ei nu sunt sinceri singuri cu ei, dar vor specula pe această stare de spirit, se vor declara pro-ruşi, se vor declara pro-UE, pentru că nu doar ruşii, ci şi mulţi dintre cei care se declară pro-UE de fapt fac o elementară speculă politică şi le este indiferent în realitate în ce direcţie se va dezvolta Republica Moldova.”

Europa Liberă: Şi politicieni pro-Moldova nu au existat, pe parcursul acestor 25 de ani?

Igor Volnițchi: „Au existat. Dar, iarăşi, uitaţi-vă ce înseamnă, în opinia politicienilor de la noi, pro-Moldova. Pro-Moldova înseamnă numaidecât, şi aşa ne prezintă politicienii lucrurile, ceva orientat împotriva curentului unionist, care există şi el în societatea noastră. Şi, de fiecare dată, cei care se declarau pro-Moldova nu se ştie de ce, dar se poziţionau exact la polul opus unioniştilor. Ei se declarau pro-Moldova şi nu luptau atât pentru Moldova, cât luptau cu unioniştii. Este foarte uşor să lupţi, distrugând ceva şi este mult mai greu să aperi şi să promovezi anumite valori, construind ceva.”

Europa Liberă: Şi atunci pe extremă ar exista mai multă forţă decât forţa care ar decide într-adevăr ce să se întâmple pe bucata aceasta de pământ?

Igor Volnițchi: „Mersi pentru această întrebare. Să ştiţi că am depistat acest uşor paradox, scriind „Istoria Partidelor” în peste două decenii. Extremele tot timpul au fost minoritare în Republica Moldova, dar au fost mult mai active. Atât de active, încât 10% de pe o extremă şi 10% de pe altă extremă au dat tonul vieţii publice în Republica Moldova, iar ceilalţi, care îşi zic, bine, la anumite perioade erau 40-50% pe centru, centru-dreapta, centru-stânga, la alte etape ajungeau chiar până la 75-80%, nu se ştie de ce asistau resemnaţi la aceste reglări de conturi, la aceste bătălii care se duceau între extreme şi dovedeau că

Este acest electorat de centru, centru-dreapta şi chiar uşor centru-stânga, zic aşa, convenţional, mioritic, un electorat care nu prea vrea să-şi responsabilizeze cetăţenii de pe segmentul său, dar aşteaptă de la ei minuni. Un electorat care e dezamăgit foarte repede, se orientează foarte rapid, caută alternative, nu lucrează cu propriul politician şi nu ştie să-l responsabilizeze.

sunt de fapt o masă foarte şi foarte amorfă. Mai mult ca atât, este acest electorat de centru, centru-dreapta şi chiar uşor centru-stânga, zic aşa, convenţional, mioritic, un electorat care nu prea vrea să-şi responsabilizeze cetăţenii de pe segmentul său, dar aşteaptă de la ei minuni. Un electorat care e dezamăgit foarte repede, se orientează foarte rapid, caută alternative, nu lucrează cu propriul politician şi nu ştie să-l responsabilizeze. Şi vă dau câteva exemple din „Istoria Partidelor”. Uitaţi-vă, acele formaţiuni, care s-au plasat pe centrul politic, cei care, reieşind din întrebarea dumneavoastră, urmau să asigure acest echilibru, să fie acea masă care să menţină Moldova pe linia de plutire şi să-i determine dezvoltarea cât de cât normală, cine s-au plasat pe acest segment numai în ultimii ani? Alianţa Moldova Noastră, Alianţa Social-Democrată a lui Dumitru Braghiş, Partidul Liberal Democrat, Partidul Social-Liberal ş.a.m.d. Unde sunt toate acestea? Bine, social-liberalii erau puţin mai pe dreapta, dar primele trei erau strict pe acest segment. Unde sunt ele?”

Europa Liberă: Au dispărut, pentru că nu mai au electorat.

Igor Volnițchi: „Dar, până a dispărea, au crescut foarte şi foarte rapid şi foarte, şi foarte spectaculos şi mai târziu dispar. Cum aşa?”

Europa Liberă: Ce explicaţie aveţi la aceste fenomene?

Igor Volnițchi: „Sigur că sunt fenomene, eu le-aş zice chiar studii de caz, şi chiar le-aş recomanda politicienilor care aspiră la segmentul de electorat de centru, centru-dreapta să studieze foarte bine istoria, să vadă care au fost greşelile celor care au aspirat la acest segment de electorat şi de ce s-au întâmplat aceste catastrofe politice şi electorale. Pe de o parte, este acea instabilitate a respectivului segment, acea nedorinţă a electoratului de pe segmentul respectiv de a lucra cu propriii politicieni, de a le da măcar o şansă în plus şi cel mai important, de a-i responsabiliza. Iar pe de altă parte, există acest traseism politic, această lipsă de responsabilitate din partea politicienilor, care îşi axează întreaga activitate pe un proiect în ascensiune. Iar atunci când proiectul politic intră în declin, ei nu luptă pentru el, nici pentru liderul cu care este asociat acest proiect, nici măcar pentru echipa de conducere a proiectului, pentru că ei ştiu foarte bine că schimbările pe segmentul de electorat, unde se află ei, au loc foarte şi foarte frecvent. Şi dacă moare un lider politic, la figurat, desigur, dacă moare un proiect politic, ei, oportunişti fiind din fire, mâine se vor regăsi în alt proiect. Uitaţi-vă la toate acele structuri, care acum pleacă cu mare tam-tam de la PLDM, sunt exact aceleaşi structuri care au plecat în 2007-2008 de la formaţiuni precum Uniunea Centristă, precum Alianţa Moldova Noastră şi chiar de la formaţiuni precum Partidul Popular Creştin Democrat, adică sunt aceiaşi traseişti. Nu vreau să acuz pe nimeni, dar pe mine, ca cetăţean, mă ofensează că avem aceşti politicieni de meserie, care se ascund tot timpul după proiecte de succes, proiecte de moment, care au o ascensiune spectaculoasă, după lideri de succes, iar când acest proiecte intră în declin, când aceşti lideri se compromit, ei dispar şi îşi încep cariera de la zero. Nu merge aşa, fraţilor, aveţi şi voi responsabilitatea voastră.”

Europa Liberă: Şi, pe parcursul acestor 25 de ani de independenţă, chiar nu au fost persoane integre moral, oameni cu autoritate, care să constituie această elită politică despre care s-ar zice că atât de mult ar avea nevoie Republica Moldova? Pentru că, la începuturi, au stat scriitorii la baza renaşterii naţionale, iar restul intelectualităţii, personalităţilor unde pot fi găsite?

Igor Volnițchi: „Este adevărat. Şi întrebarea mea este: „Unde s-au pierdut intelectualii?”. Recent, am publicat un editorial în care invocam exemplul lui Soljeniţîn şi povesteam despre acei intelectuali de marcă care, spre exemplu, sunt descrişi foarte bine de Soljeniţîn în „Primul cerc”, nişte intelectuali care au avut curajul să se opună lui Stalin şi imperiului său crescut mai mult pe frică, pe NKVD-ul care umplea toate beciurile cu oameni, pe destine sfărâmate, pe oase. Aceşti oameni au avut curajul să constituie intelectualitatea care a dat o şansă de viitor unei naţiuni întregi. Unde sunt intelectualii noştri? Aceasta întrebam şi am încercat să-i identific.”

Europa Liberă: Înseamnă că nu există aceşti oameni?

Igor Volnițchi: „Aceasta a fost întrebarea cu care am finalizat acest material. Am zis aşa: oameni buni, noi sau avem o intelectualitate care se implică, sau avem o intelectualitate care şi-a căutat comoditatea undeva şi nu-i pasă deloc

La începutul anilor ’90 intelectualitatea a furnizat lideri de marcă, deci, la un moment dat intelectualitatea a fost prezentă masiv în viaţa politică a ţării şi această prezenţă masivă a dat o calitate oarecare.

de ce se întâmplă în jurul ei, sau nu avem intelectualitate. Eu nu am nici până acum un răspuns. Da, la începutul anilor ’90 intelectualitatea a furnizat lideri de marcă, deci, la un moment dat intelectualitatea a fost prezentă masiv în viaţa politică a ţării şi această prezenţă masivă a dat o calitate oarecare. Aduceţi-vă aminte de Parlamentul-90 şi parţial de Parlamentul-94-98. Cine a dat tonul acolo? Bine, în ’94-’98 erau agrarienii, dar cât de puternică şi de frumoasă, şi de admirabilă era acea opoziţie politică, era o opoziţie pură. Unde sunt intelectualii acum?”

Europa Liberă: O altă întrebare: cum ajunge sânge proaspăt în politica moldovenească?

Igor Volnițchi: „Nu cum ajunge, că ei ajung, dar ce fac ei când ajung?”

Europa Liberă: Ei sunt convertiţi de sistem.

Igor Volnițchi: „Iată acesta e răspunsul. Li se oferă un „os”, văd că există o anumită posibilitate, o anumită comoditate şi se aruncă toţi pe acest „os”, şi încep să se acomodeze sistemului. Uitaţi-vă ce s-a întâmplat în 2009, eu am fost la un moment dat angajat al guvernului Republicii Moldova, am avut şi o funcţie publică, era un spirit oarecare în societate, care a adus acei politicieni la guvernare, au venit mulţi tineri.”

Europa Liberă: Tinerii au fost în marea aşteptare a schimbării, care putea să aibă loc după aprilie 2009. Din acest punct de vedere, poate fi înţeleasă dezamăgirea, revolta, blamarea lor la adresa celor care guvernează.

Igor Volnițchi: „Şi eu îi înţeleg perfect pe acei tineri, pentru că ei au fost în avangarda schimbării, ei au fost acei care au determinat de facto schimbarea. Bine, mulţi spun: „Trebuie să ne închinăm politicianului „X”, că a făcut un mare act de curaj, trecând în altă tabără politică şi făcând posibilă trimiterea comuniştilor în opoziţie”. Eu sunt de acord, politicienii şi-au jucat rolul lor în evenimentele de după 7 aprilie 2009, în special în evenimentele de după 29 iulie 2009, când am avut acel scrutin parlamentar anticipat. Dar numai politicienii? Rolul principal în generarea acestei schimbări a revenit unei clase de tineri. Bine, putem vorbi de 7000-8000 de tineri care au ieşit atunci în piaţă, conform unor estimări, care s-au jertfit, care au avut de suferit şi atunci, dar şi după aceasta. Ei au avut şi anumite aşteptări. Unii dintre ei, a propos, au venit în echipele de guvernare ale unor formaţiuni politice sau ale altora, dar, iarăși, s-a întâmplat ce spuneam eu.”

Europa Liberă: Se pare că nu au fost lăsaţi prea mult timp să-şi ducă la bun sfârşit mandatul sau, din contra, au trecut de partea celor care i-au ademenit prin acel „os” despre care vorbeaţi mai devreme.

Igor Volnițchi: „Aşa e. Este foarte important să nu se simtă cineva ofensat. Când vorbim de generaţia 2009, trebuie să o împărţim foarte clar minimum în două tabere. Au fost acei care s-au făcut foarte comozi, s-au implicat şi ei în schemele moştenite de la comunişti, pentru că au văzut că este un beneficiu material oarecare, o comoditate oarecare, că nu toţi au avut beneficii materiale, nu trebuie să-i ofensăm pe toţi. Dar au fost şi dintre acei care, pur şi simplu, au fost dezamăgiți, au făcut un pas în spate şi au completat rândurile electoratului apatic. Exemple de acest fel avem o mulţime. De aceea şi spuneam că sunt profitori, dar sunt şi dezamăgiţi.”

Europa Liberă: Şi sunt şi patrioţi?

Igor Volnițchi: „A propos, dacă vorbim de aceşti 25 de ani, eu nu cred că, măcar o dată, a fost dat un sens cât de cât aproape de adevăr al cuvântului „patriot” în condiţiile Republicii Moldova. Cine s-au declarat patrioţi? Iarăşi, cei care luptau cu unioniştii. Unioniştii de partea aceea se considerau ei patrioţi. Patrioţi se considerau acei care aveau o anumită atitudine în raport cu problema transnistreană şi tot aşa. Adică fiecare a înţeles cuvântul „patriot” exact cum i-a convenit lui. Şi nu numai cuvântul „patriot”. Noi, în genere, ca societate nu am avut capacitatea să definim un set de principii, un set de valori, să punem în nişte noţiuni de bază acelaşi sens ca să ne orientăm toţi, să nu mai contestăm, de atâtea ori, o noţiune, un principiu, o valoare.”

Europa Liberă: La un moment dat, se zicea că integrarea europeană ar putea să stea la baza unei idei naţionale şi chiar să consolideze o societate atât de dezbinată de către politicieni, pentru că ei au scindat societatea în „ai lor” şi „duşmani”, în „pro-Est”, „pro-Vest”. S-a căutat întotdeauna un ţap ispăşitor, dar niciodată nu s-a insistat pe rezolvarea adevăratelor probleme care macină statalitatea Republicii Moldova – sărăcie, corupţie, mizerie politică.

Igor Volnițchi: „Am făcut o scurtă retrospectivă în memorie a politicienilor care au folosit această noţiune – integrare europeană, anume în contextul coagulării, consolidării societăţii. Mi-am amintit că acest lucru l-au făcut toţi cei patru lideri din 2009 ai Alianţei pentru Integrare Europeană, trei dintre ei, un an şi ceva mai târziu constituind AIE-2, şi-au reconfirmat această opţiune, şi au inclus-o în discursurile lor politice şi publice. A venit preşedintele Timofti în martie 2012, în discursul său inaugural, îmi amintesc ca şi acum, a folosit exact această frază, că ideea de integrare europeană trebuie să stea la baza consolidării societăţii.

Dincolo de declaraţii frumoase, mai există şi realităţi, iar realitatea este una foarte tristă, şi anume că politicienii din Republica Moldova de dreapta, de stânga, de centru, de oricare culoare politică, de oricare doctrină nu au avut niciodată interesul ca societatea moldovenească să fie consolidată.

Dar dincolo de declaraţii frumoase, mai există şi realităţi, iar realitatea este una foarte tristă, şi anume că politicienii din Republica Moldova de dreapta, de stânga, de centru, de oricare culoare politică, de oricare doctrină nu au avut niciodată interesul ca societatea moldovenească să fie consolidată. O societate consolidată în jurul unor principii şi valori este şi o societate care solicită responsabilitate, iar nu aceasta îşi doreau politicienii noştri. Ori de câte ori era nevoie să se sustragă atenţia de la gravele probleme sociale, economice, din justiţie, din oricare alt domeniu, se invoca că societate este dispersată. Ieşeau întâi în stradă pro-ruşii, apoi stataliştii, apoi unioniştii ş.a.m.d., se creau, cum zic ruşii, chipuri false ale duşmanului şi înainte!, nimeni nu întreabă nimic, atâta timp cât societatea are o temă de discuţie. Şi iată această temă de discuţie, aruncată permanent de către politicieni, şi eu spun acest lucru foarte şi foarte responsabil, scriind această „Istorie a Partidelor” mai bine de două decenii, am văzut de fiecare dată ce a stat la baza discursurilor şi acţiunilor politicienilor noştri. Dacă societatea noastră este una dezbinată, acesta e meritul clasei politice.”

Europa Liberă: Şi de aici tot mai multe voci care spun că nici în trecut şi nici în prezent o bună parte a populaţiei, inclusiv unii reprezentanţi ai clasei politice nu prea înţeleg corect aşa noţiuni sau nu vrea să înţeleagă corect aşa noţiuni cum ar fi democraţie, stat de drept, economie liberă.

Igor Volnițchi: „Cum să le înţeleagă, dacă ele sunt compromise? Noi, în aproape 25 de ani de independenţă, avem democraţie? Sigur că nu. Democraţia este doar pe hârtie. Avem instituţii ale statului care să lucreze în interesul cetăţeanului? Sigur că nu. Toate showurile, pe care le vedem ani de zile, şi nu e vorba doar de guvernarea actuală, e vorba de toate guvernările, începând de la ’94 şi până în prezent, instituţiile statului, cum au fost în serviciul politicianului de la putere, aşa au şi rămas să fie. Cum să aibă omul de rând încredere în aceste instituţii, când el se duce, în fiecare zi, i se declară că: „Acesta este interesul real. Aici trebuie să plăteşti atâta. Aici trebuie să faci aşa. Aici trebuie să faci un pas înapoi”? El vede cu ce se ocupă instituţiile statului. Cum să aibă încredere în ele? Mai departe, de ce până în prezent doar biserica şi parţial presa sunt cele care conduc în topul încrederii populaţiei?”

Europa Liberă: Instituţia prezidenţială, Parlamentul, guvernul de ce nu se regăsesc în topul încrederii cetăţeanului?

Igor Volnițchi: „Mai mult ca atât, nu mai vorbim de scăderea dramatică a încrederii cetăţeanului în instituţiile statului, ci şi de scăderea dramatică a încrederii în persoanele care ocupă funcţii de conducere ale acestor instituţii. Mă uitam pe un sondaj IRI, zilele acestea, a fost un alt sondaj care viza corupţia în instituţiile statului, şi când le pui toate cap la cap, vezi: noi pentru prima dată avem primele persoane în stat, toate, cu un rating de încredere sub 5%, în unele cazuri vorbim chiar de 1%. E ceva ruşinos!”

Europa Liberă: Cine resuscitează statul Republica Moldova?

Igor Volnițchi: „Oamenii nu mai văd viitorul statului Republica Moldova. Curentul unionist a crescut semnificativ, apreciabil anume din cauza deziluziei pe care omul simplu o simte în raport cu statul Republica Moldova, mă refer la toate instituţiile statului care au eşuat, nu mai are omul încredere în ele.”

Europa Liberă: Dar statul are viitor?

Igor Volnițchi: „Dacă continuăm în acelaşi tempo, mă tem că vom ajunge să constatăm în foarte-foarte scurt timp că statul Republica Moldova nu mai are viitor.”

Europa Liberă: Scurt timp însemnând câţiva ani?

Igor Volnițchi: „Da. Acea perspectivă, de care vorbesc adepţii curentului unionist, nu e o cifră luată din pod, nu e doar o cifră simbolică. Uitaţi-vă, a fost anul 1918 şi acum vine anul 2018. Dacă celor dezamăgiţi de statul Republica Moldova li s-ar oferi o altă alternativă, pe care ei au avut-o până nu demult şi care se numea integrarea în UE, acum cu criza refugiaţilor din UE, cu toate problemele cu care se confruntă UE, cu declaraţiile domnului Juncker, ale altor oficiali despre perspectiva extinderii UE ş.a.m.d., cetăţenii Republicii Moldova reacţionează la toate aceste mesaje pe care le primesc în fiecare zi. Cetăţenii înţeleg că dispare perspectiva integrării europene, dispare treptat perspectiva unirii şi, dacă mai pierd şi perspectiva unirii, ce le rămâne? Acest stat care a eşuat?”

Europa Liberă: Şi Igor Volnițchi este mândru că reprezintă statul Republica Moldova ca cetăţean?

Igor Volnițchi: „Igor Volniţchi, dacă sincer, până acum vorbea analistul politic şi ziaristul, acum s-a trezit scriitorul din mine, scriitorul Igor Volniţchi deja nu doarme de câteva luni, doar câte două-trei ore pe noapte, şi se frământă anume cu aceste întrebări. Şi deschid o mică paranteză, sper ca bunul meu prieten Dorian Furtună să nu se supere, eu, el şi încă cineva, în trei, cugetăm la modul serios despre esenţa a ceea ce se numeşte naţiune moldovenească, esenţa societăţii moldoveneşti, a mentalităţii locuitorilor şi să venim cu o carte în care să dezvăluim esenţa acestor fenomene, a acestor frământări care macină locuitorii dintre Prut şi Nistru şi nu numai de 25 de ani, dar şi istoric.”

XS
SM
MD
LG