Linkuri accesibilitate

Linia fierbinte din Transnistria și activitatea acesteia de 10 ani în combaterea migrației ilegale și a traficului de persoane.

Bună ziua, dragi ascultători! Sunt Lina Grâu și va prezint astăzi, la microfonul Europei Libere, emisiunea Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:

Agenții economici din regiunea transnistreană nu au putut cumpăra valută săptămâna aceasta, iar pentru a stabiliza situația pe piața valutară șeful administrației de la Tiraspol, Evgheni Șevciuk, a semnat un decret care obligă agenții economici să vândă 7% din încasările în valută. Linia fierbinte din Transnistria și activitatea acesteia de 10 ani în combaterea migrației ilegale și a traficului de persoane. Și un interviu cu Victor Iușcenko, președintele Ucrainei numele căruia este asociat cu Revoluția Portocalie, realizat în cadrul proiectului „Rusia mea” al Serviciului belarus al Europei Libere. Aceste și alte subiecte le vom aborda în următoarea jumătate de oră.

Începem, ca de obicei, cu buletinul de știri, cu principalele evenimente ale săptămânii trecute, care vă sunt prezentate de Radu Benea:

Ministrul adjunct de Externe de la Chișinău, Lilian Darii, l-a convocat la sediul diplomației moldovene pe ambasadorul Federației Ruse, Farit Muhametşin, în legătură cu apariția unor informații privind desfășurarea în Zona de securitate a unor acțiuni de recrutare a locuitorilor din Republica Moldova în Forțele Armate ale Federației Ruse, se spune într-un comunicat al ministerului moldovean de externe. Darii și-a exprimat nedumerirea față de aceste acțiuni, despre care a spus că sunt o provocare și contravin legislației moldovenești și internaționale, și a cerut încetarea acestora. Oficialul moldovean a repetat că guvernul de la Chișinău cere retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova și transformarea actualei operațiuni de menținere a păcii într-o misiune civilă cu mandat internațional.

Grigori Karasin la Chișinău

Grigori Karasin la Chișinău

Ministrul adjunct de externe al Federației Ruse, Grigori Karasin a îndemnat Chișinăul și Tiraspolul să continue dialogul pentru a se putea avansa în reglementarea diferendului transnistrean. Declarația a fost făcută marți, la Tiraspol, după o întâlnire între Grigori Karasin și liderul din stânga Nistrului, Evgheni Șevciuk. Tot marți, ministrul adjunct de externe al Rusiei a discutat la Chișinău cu oficiali moldoveni în special despre nevoia „depășirii dificultăţilor existente în domeniul comercial-economic”, dar și în asigurarea rotației militarilor ruși dislocați în Transnistria. Ultima dată, Grigori Karasin a vizitat Chișinăul în iunie 2014, înainte ca Republica Moldova să semneze Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană.

Marți la Chișinău a avut loc ședința grupurilor de lucru la nivel de experți pe subiectul colaborării în domeniul vamal. Chișinăul a propus elaborarea unui mecanism de schimb de informații cu privire la volumele comerțului extern, dar și ale comerțului dintre malul drept al Republicii Moldova și regiunea transnistreană. Potrivit presei de la Tiraspol, partea transnistreană a condiționat acest schimb de informații cu suspendarea planurilor de instituire a controlului mixt moldo-ucrainean pe segmentul transnistrean al frontierei, în particular la punctul de trecere Cuciurgan. Joi, a avut loc și o întâlnire fără rezultate a grupurilor de lucru în domeniul transporturilor, unde Tiraspolul a insistat asupra dreptului transportatorilor transnistreni de a livra mărfuri către regiune pe calea ferată. În acest moment livrările se fac de transportatori moldoveni și ucraineni.

Sovietul suprem de la Tiraspol a examinat miercuri în a doua lectură bugetul regiunii, elaborat de Executiv cu un deficit de aproape 50 la sută. Pentru a intra în vigoare documentul urmează să fie votat și în a treia lectură, procedură programată pentru 6 aprilie. Responsabila de finanțele regiunii, Irina Molokanova, a criticat majorarea de către deputați a cheltuielilor pentru necesități sociale, spunând că bani nu sunt nici măcar pentru acoperirea deficitului inițial. Veniturile regiunii transnistrene sunt în scădere și s-au redus în acest an cu 13,5 față de anul trecut, când deja criza se făcea puternic simțită, iar comerțul extern a scăzut cu 27 la sută.

Comisia electorală de la Tiraspol a fixat pentru 11 decembrie 2016 data așa-numitelor alegeri prezidențiale din regiunea transnistreană. Campania electorală ar urma să înceapă pe 12 septembrie. Un posibil contracandidat al lui Evgheni Șevciuk ar putea fi Vladimir Krasnoselski, președintele Sovietului suprem, care a vizitat pe 17 februarie Moscova și a fost primit de mai multe oficialități ruse. Alegerile din acest an vor avea loc pe fundalul unei grave crize economice și financiare care a redus veniturile populației, prin acumularea de restanțe la pensii și salarii, și a afectat puternic agenții economici care nu mai pot exporta sau importa mărfuri din cauza deficitului acut de valută din Transnistria.

Parlamentul de la Chișinău a fixat data alegerilor prezidențiale prin vot direct la 30 octombrie, după ce la începutul lunii martie, Curtea Constituțională a anulat modificarea Constituției din anul 2000, prin care șeful statului este ales de cei 101 deputați din Legislativ.

Tot săptămâna trecută Parlamentul de la Chișinău a adoptat o declaraţie privind inviolabilitatea suveranității, independenței şi neutralității permanente a Republicii Moldova, asumându-și obligația să înăsprească pedepsele pentru atacurile asupra acestor principii.

Și Rusia a spus că pregătește o ripostă „asimetrică” la plănuita mărire a rotației de trupe NATO în Europa de Est și în special la prezența militarilor americani în apropierea granițelor rusești, a spus ambasadorul rus la NATO joi, 31 martie. „Desigur, răspunsul nostru va fi asimetric”, a spus Alexandr Grușko la televiziunea Rossiya-24. „Noi credem că rotația pe termen nedefinit echivalează cu desfășurarea (de trupe)”, a mai spus ambasadorul rus la NATO.

***

Banca centrală de la Tiraspol

Banca centrală de la Tiraspol

Europa Liberă: Agenții economici din regiunea transnistreană nu au putut cumpăra valută săptămâna trecută – cererea a fost între 9 și 13 milioane dolari. Evgheni Șevciuk și-a anulat propriul decret prin care licitațiile pentru procurarea valutei aveau loc doar o dată pe săptămână. Însă la niciuna dintre cele trei licitații de săptămâna trecută organizate de Banca centrală de la Tiraspol niciun agent economic nu a scos valută la vânzare, motiv pentru care „cererile de procurare nu au fost satisfăcute”, potrivit unui comunicat al băncii.

În lipsa valutei, agenții economici care depind de importuri, fie acestea fabrici care prelucrează materia primă din străinătate sau întreprinderi de comerț care importă alimente și alte bunuri de consum, nu vor putea achita achizițiile, ceea ce va duce la blocare activității acestora.

Criza valutară a afectat grav regiunea transnistreană. În jumătate de an, rezervele valutare de la Tiraspol au scăzut cu două treimi. Oamenii de rând nu mai au acces demult la valută, iar pe piața neagră dolarul poate fi cumpărat la prețuri ce depășesc cu mult cotația oficială, constantă în ultimii patru ani. Banca centrală de la Tiraspol și-a făcut publică săptămâna trecută o strategie de gestionare a crizei valutare.

Între timp, internele din Transnistria desfășoară operațiunea „Curs” – angajații direcției de luptă cu infracțiunile economice și corupția identifică tranzacțiile valutare ilegale, verifică casele de schimb valutar și caută speculanții de valută.

Pentru a stabiliza piața valutară, Evgheni Șevciuk a semnat un decret prin care obligă întreprinderile să vândă către administrația publică 7 la sută din încasările valutare. Acesta a sugerat că o parte din responsabilitatea pentru criza de valută revine Sovietului suprem, care a refuzat să accepte deprecierea rublei transnistrene și a menținut coridorul valutar valabil în ultimii ani – între 11,1 și 11,3 ruble pentru un dolar. Acest lucru, spune Șevciuk, determină lipsa valutei de pe piață și dezvoltă activitățile de schimb valutar ilicit. Banca centrală propune o depreciere cu minim 10% a rublei, ceea ce ar provoca o inflație de aproximativ 5%. Dezechilibrul dintre cererea și oferta de valută poate fi acoperit fie prin investiții, fie prin deprecierea rublei, spune șeful Băncii centrale de la Tiraspol, Eduard Kosovski.

***

Europa Liberă: Populația regiunii transnistrene scade în fiecare an în medie cu câte 10-15 mii de persoane, iar cauza principală, pe lângă scăderea naturală, este migrația – oamenii fie se mută în alte zone, fie pleacă în căutarea unui loc de muncă pentru a completa bugetul familiei.

La ultimul recensământ din URSS din 1989, numărul populației din regiunea transnistreană era de 790 mii. În anii 2003-2004 statisticile prezentate de Tiraspol arătau diminuarea populației până la 490 mii de locuitori. Din 2004 până în prezent statisticile transnistrene spun că populația a crescut la 514-520 mii, însă autoritățile de la Chișinău susțin că cifrele sunt exagerate artificial pentru a nu arăta amploarea exodului populației din regiune. Potrivit datelor Chișinăului, în regiunea transnistreană sunt 380-400 mii de locuitori, dintre care 300 mii dețin cetățenia moldovenească.

Ce părere au locuitorii din stânga Nistrului despre fenomenul migrației de muncă și unde își văd viitorul – al lor și al copiilor – au încercat să afle corespondenții noștri de la oameni întâlniți întâmplător pe stradă:

Хорошо все в Приднестровье складывается, уезжать никуда не собираюсь. Везде есть работа, надо ее искать просто. Конкуренции, конечно, побольше, но это везде. Сейчас, везде нелегко, доллар упал, поэтому – я лично слышал – многие приехали, говорят, мы здесь можем зарабатывать эти же деньги. Вот, допустим, из Москвы, Питера. Ситуация сложная, конечно, но нужно пытаться везде находить что-то новое.

Я не думала об этом, я не собираюсь никуда уезжать. У меня, во-первых, возраст уже. Но очень плохо, что у нас нет работы. Очень тяжело. И работа не нравится мне, но из-за того, что у меня возраст и меня, естественно, знаю, что меня уже никто не примет и работать за мизерную зарплату очень тяжело. Очень. Вот лично моей зарплаты ни на что не хватает. Я получаю 1300. Что можно на нее? Квартплату только заплатить, и то я этого не могу. Если бы муж не работал, я не знаю, как бы мы выживали. Очень тяжело сейчас.

Я хотела бы, конечно, уехать, но чтобы уехать надо знать, куда уехать. Пока такой возможности нет, поэтому пришла вот узнала насчет работы. Я продавец. Без работы. Узнала, у них там зарплата небольшая, но мне придется. Вынуждена просто. Потому что без работы как бы… А так, с удовольствием, конечно, куда-то бы…

Вернулась. В итоге я уже год сижу без работы с маленьким ребенком. Не берут на работу. Маленький ребенок. Раньше тоже не хотели брать, потому что беременная была, а сейчас – потому что маленький ребенок. Либо, говорят, мест нет, здесь делать нечего. А что здесь делать, если нет работы? Куда? В Россию только, куда еще?

Я планирую тоже уехать. В Москву. Потому что мне нужно продолжать обучение, а здесь негде продолжать это обучение. А там есть возможность и можно поехать. Сейчас бакалавр и хотелось бы продолжить обучение все-таки. В магистратуре. А здесь если оставаться, то работать – моя профессия учитель, а учителем не особо хочется работать сейчас у нас в школах. Поэтому хочется уехать.

Не хочу я уезжать никуда. Потому что я люблю Приднестровье.

Для дочери я вижу будущее не здесь. А что касается меня, то принимаю ситуацию такой, как она есть. Здесь живу. То есть, если что-то будет меняться, какие-то обстоятельства, то уеду, если не будет, то останусь. В принципе, регион хороший, климат хороший, У меня просто мало желаний и потребностей, поэтому меня все устраивает. Моя дочь в Москве, племянница в Голландии, прекрасно себя чувствует, моя двоюродная сестра вышла за француза, живет во Франции, родная сестра в Средней Азии живет. Каждый в принципе устраивается там, где ему хорошо, там, где он сейчас находится.

***

Gara din Tiraspol

Gara din Tiraspol

Europa Liberă: Fenomenul migrației de muncă este corelat nu doar cu beneficiul financiar pe care îi aduce persoanelor migrante și familiilor acestora, ci și cu anumite riscuri – de la accidente și diverse situații neprevăzute, la drame legate de traficul de persoane. Mii de tineri și mai ales tinere din Transnistria au devenit victime ale acestui fenomen în ultimele decenii. Organizația neguvernamentală „Vzaimodeistvie” de la Tiraspol oferă de mai bine de zece ani consultanță și asistență pentru prevenirea traficului de persoane. Are sute de cazuri de victime recuperate, dar și situații în care a reușit să prevină migrația ilegală.

Corespondenta noastră la Tiraspol, Karina Maximova, transmite că în regiunea transnistreană există, deja de zece ani, o Linie fierbinte care își propune să contribuie la combaterea migrației ilegale și traficului de persoane în Transnistria. În acest răstimp, numărul de telefon gratuit a fost apelat de 11.515 de ori, iar 20 la sută dintre apeluri au fost cazuri care necesitau o reacție imediată. Linia fierbinte, creată în 2006 de organizația neguvernamentală „Vzaimodeistvie” și susținută de Organizația Internațională pentru Migrație, este un centru de ajutor, informare și lucru preventiv pentru reducerea riscurilor pentru migranți de a ajunge fără mijloace de existență și fără lucru într-o țară străină. Despre cum a început activitatea centrului povestește coordonatorul Liniei fierbinți, Elena Petrova:

Elena Petrova: „Atunci, în 2006, când a fost gândită și lansată Linia fierbinte, totul a început de la victime. Întâlneam tot mai multe cazuri de oameni care fusese victime ale traficului de persoane și ale migrației ilegale și era evident că nu are cine să-i ajute pe acești oameni. Asta, măcar și pentru faptul că fenomenul traficului de persoane era puțin cunoscut atunci, se vorbea foarte puțin despre asta. Am început să lucrăm din start pe mai multe direcții.

Prima direcție consta în oferirea de asistență, prin intermediul Liniei fierbinți, celor care au avut de suferit. Telefonul era deschis între ora 8.00 dimineața și 11 noaptea, fără zile libere. Putea suna fie chiar victima, fie o rudă de-a acesteia, imediat stabileam de ce fel de ajutor este nevoie, unde se afla persoana respectivă. Și în funcție de țară sau de cât de gravă era situația consultanții Liniei fierbinți adoptau decizia de redirecționare a cazului în Organizația Internațională pentru Migrație care începea să lucreze asupra cazului în țara în care se afla victima care avea nevoie de ajutor – prin intermediul canalelor pe care le avea la dispoziție, a oficiilor sale, a ambasadelor, a poliției, altor organizații neguvernamentale… Și astfel erau salvați oamenii ajunși la ananghie. Deci, asistența directă era una din direcțiile de activitate.

Cea de a doua direcție ținea de informarea largă a populației despre existența fenomenului traficului de persoane și despre faptul că în caz de necesitate se poate cere ajutor. Am organizat de asemenea ședințe și mese de lucru unde invitam reprezentanți ai administrației publice și ai sectorului neguvernamental. Pe atunci, cei din administrație considerau că o astfel de problemă precum traficul de persoane nu există, dar în schimb există o mulțime de alte probleme mai importante care trebuie soluționate de urgență.

Iar a treia direcție ținea de lucrul cu voluntarii care erau foarte activi și le povesteau oamenilor despre problemă împărțind pliante, organizând acțiuni de mediatizare, deplasări, explicau că există un fenomen negativ al plecării la muncă în străinătate prin modalități dubioase. Aceștia povesteau cum este corect să pleci în afara Transnistriei, ce trebuie să știi când pleci, ce măsuri de precauție trebuie să iai, care sunt oamenii în care poți să ai încredere și care – nu.”

Din numărul total de apeluri care au fost recepționate în acești 10 ani, 55 la sută au fost cei care au sunat pentru a se informa și a afla lucruri utile cu privire la riscurile deplasării în străinătate, 20 la sută au fost cazuri de urgență care necesitau o intervenție imediată și 25 la sută au fost oferte de colaborare. Cel mai des au sunat femeile – 68 la sută din adresări. Cea mai populară destinație din punctul de vedere al migrației de muncă este Rusia. Multe întrebări vizau procesul de documentare din regiunea transnistreană și Republica Moldova.

În baza apelurilor care necesitau intervenția urgentă au fost deschise 276 de așa-numite SOS-dosare – cazuri care sunt examinate în regim prioritar, iar victimelor migrației ilegale li se acordă ajutor urgent. În acest moment doar 7 cazuri mai sunt în proces de soluționare, iar 269 sunt deja închise – victimele primesc ajutor de reabilitare, ajutor oferit de organizația „Vzaimodeistvie” în parteneriat cu alte organizații neguvernamentale locale și internaționale.

Elena Petrova: „Ce s-a schimbat în 10 ani de lucru? Ajutorul direct continuă să fie oferit, dar cazurile sunt cu totul diferite. Dacă în 2006 erau cazuri îngrozitoare cu răpiri de persoane și scoaterea acestora în străinătate în mod ilegal, cu forța, fără pașaport, folosind tot felul de modalități neoficiale de transportare, racolare prin minciună, atunci acum situația este cu totul diferită. Acum, victimele de cele mai multe ori pleacă legal și sunt ademenite și mințite de regulă deja în țările de destinație. Le sunt luate sub diverse pretexte pașapoartele, nu li se plătesc banii. Dacă este vorba despre femei care au ajuns în țări orientale, acestea sunt forțate să se prostitueze, deși li se spune că merg să lucreze în calitate de dansatoare, chelnerițe sau îngrijitoare. Acum, cazurile sunt legate în mare parte de faptul că oamenii rămân fără acte și bani într-o țară străină, sau de faptul că reușesc să revină cu forțe proprii, dar deja la întoarcere rămân fără acte și bani, de cele mai multe ori mai au și multe boli. Acum, simțim mai mult consecințele traficului de persoane decât influența negativă asupra oamenilor a fenomenului propriu-zis.

Însăși procesul migrației ilegale s-a schimbat foarte mult în ultimii 10 ani - și acest lucru îl constatăm nu doar noi, ci și colegii noștri din țările vecine – Ucraina, Belarus, chiar și cei din Republica Moldova.

Încă una dintre realizările noastre este adoptarea în 2009 la Tiraspol a Legii cu privire la combaterea traficului de persoane. Asta înseamnă că fenomenul este recunoscut la nivel legal. Este creată deja o comisie interdepartamentală pentru lupta cu traficul de persoane, au avut loc și câteva ședințe. Nu există deocamdată vreun ajutor direct pentru victime, dar comisia și legea deja funcționează.”

În prezent, legea adoptată are nevoie de rectificări – aceasta nu prevede clar obligația de oferire a unor servicii de care au nevoie victimele traficului de persoane. Nu există niciun capitol de cheltuieli în buget care să permită oferirea de ajutor și susținere celor care sunt recuperați sau revin în regiune după experiențe traumatizante, de cele mai multe ori persoane vulnerabile din punctul de vedere al posibilității de a se angaja. Din acest motiv finanțarea unor astfel de programe se face în acest moment din contul unor organizații internaționale.

Elena Petrova: „Numărul mediu de apeluri de 800-900 pe lună vorbește despre faptul că oamenii au nevoie de Linia fierbinte. Intenția noastră este de a ne continua activitatea. Acum suntem în proces de elaborare a planurilor pentru anii următori, analizăm situația curentă, ne uităm și către alte nișe legate de migrație pe care le-am putea ocupa pentru a fi folositori și utili oamenilor din regiune”.

Potrivit datelor Băncii centrale de la Tiraspol, în luna februarie migranții de muncă au transferat în regiunea transnistreană prin intermediul sistemelor electronice de transfer de bani, aproximativ 4,75 milioane dolari. Din țările CSI au fost transferate 3,6 milioane dolari, iar din Europa și alte țări – 1,15 milioane dolari.

Numărul gratuit al Liniei fierbinți pentru prevenirea migrației ilegale și combaterea traficului de persoane din Transnistria este 080099999.

***

Europa Liberă: Radio Europa Liberă a lansat un nou proiect intitulat „Rusia şi eu” - un serial de interviuri cu 12 foşti conducători ai statelor post-sovietice, care vorbesc despre atitudinea lor faţă de Rusia şi politica promovată de ea. Interviurile au fost realizate pe parcursul a jumătate de an de corespondenta serviciului belarus al Europei Libere, Anna Sous. Astăzi vom difuza interviul cu Victor Iușcenko, președintele Ucrainei numele căruia este asociat cu Revoluția Portocalie.

Figura lui Viktor Iușcenko este legată pentru totdeauna de lozincile pro-occidentale ale Revoluției Portocalii, care l-a și adus la putere în decembrie 2004. Numele oponentului său, al omului de încredere al Kremlinului, Viktor Ianukovici, va fi pentru totdeauna legat de Euromaidanul care l-a debarcat din funcția de președinte zece ani mai târziu.

Iușcenko nu a reușit să-și refacă influența politică de altădată. El rămâne un critic vehement al politicii rusești în Ucraina. Ex-președintele de 61 de ani susține că ultimii 350 de ani Ucraina a trăit în atmosfera agresiunii rusești.

Interviul a fost înregistrat în iulie 2015.

Anna Sous, RFE/RL: Victor Andreevici, pe teritoriul Ucrainei are loc un război nedeclarat. Când vedeți imagini în care locuitori ai satelor ucrainene se pun în genunchi atunci când sunt aduși soldații omorâți în estul Ucrainei, ce simțiți?

Viktor Iușcenko: „Astăzi în lumea în care trăim în apropiere de noi avem o forță, care nu aș spune că prosperă, dar care este o forță a distrugerii, o forță a Evului Mediu, o forță cu care nu are drum comun niciunul dintre popoarele Europei. Este vorba despre politica rusească modernă. Și eu de zeci de ori la conferințe încerc să explic audienței – nu numiți asta „chestiune ucraineană”. Nu numiți ceea ce se întâmplă în Azerbaidjan, în Nagorno-Karabah, „chestiune azeră”. Nu numiți ceea ce se întâmplă în Osetia de Sud, în Abhazia – „chestiune georgiană”. Sau în Transnistria – „chestiune moldovenească”. Toate acestea sunt „chestiuni rusești”. Este o rețea întreagă de destabilizări care există împreună cu noi în Europa de Est.

Chinurile prin care trece acum Ucraina, sunt, bineînțeles, o rană națională foarte mare. Dar eu aș vrea foarte mult ca această situație în Europa și în lume să înceapă să fie percepută drept un conflict și o problemă geopolitică. Iată de ce aș recomanda să nu se pună întrebarea „Pentru cine bat clopotele?”, mai ales în Europa. Bat pentru noi. Este o provocare pentru noi.”

Anna Sous, RFE/RL: Unul dintre participanții la proiectul „Rusia și eu”, primul președinte al Letoniei după restabilirea independenței, Guntis Ulmanis, mi-a spus la Riga în cadrul interviului: „Nu este clar de ce lumea occidentală nu a prevăzut situația din Crimeea. Pentru mine acest lucru, și în calitate de președinte, și în calitate de politician, a fost un pic surprinzător – cum de nimeni în lume nu a presimțit, nu a văzut, nu a ghicit acest lucru? Se pare că lumea occidentală nu a simțit deloc la ce se gândea Rusia”. Dacă e să vorbim nu despre lumea occidentală, ci despre Ucraina, Dvs. ați presimțit ocuparea Crimeii și ce se întâmplă acum în estul Ucrainei?

Viktor Iușcenko: „De 350 de ani, din ziua formării Moscoviei, a Statului Moscovit, noi nu am avut în Ucraina niciun an de viață liniștită. Noi am trăit mereu în atmosfera agresiunii rusești. E adevărat că aceasta a fost diferită. Fie că de 172 de ori viza limba noastră, în care ni se interzicea să vorbim, să cântăm cântece, să ținem liturghia și așa mai departe. Fie că viza cartea noastră, filmul nostru, biblioteca noastră, teatrul nostru, în definitiv televiziunea noastră și așa mai departe. Fie că viza direct ocupația: am pierdut în ultimii 100 de ani multe teritorii, în special în zona limitrofă cu Rusia. Bineînțeles că politicienii citeau mereu amenințarea din partea Rusiei scrisă cu lapte printre rânduri. Și politica mea, inclusiv în Crimeea, a fost de a integra cât mai repede și mai profund fiecare regiune a țării într-o structură unitară, care se numește națiunea ucraineană. Din punct de vedere politic, am în vedere. Am presimțit că politica consolidării naționale este cel mai bun răspuns la agresiunea lui Putin, pentru că o națiune unită este invincibilă. Putin umblă acum acolo pe unde există limba rusă, biserica rusă, ziarul rus, televiziunea rusă, posturi rusești – el crede că este acasă la el.

Iată de ce atunci când spunem că, pe de o parte, este vorba despre o criză identitară, este într-o anumită măsură adevărat. Dar aș vrea să mai spun și altceva: dați-ne o generație. O singură generație și veți vedea că toate întrebările care există în țară, jumătate din care a trăit sub colonia rusească, iar altă jumătate - sub oblăduire austriacă, poloneză, austro-ungară, românească , cehă, moldovenească… Vom găsi limbaj comun.

Putin, bineînțeles, îşi vede misiunea în formarea unuia dintre centrele geopolitice ale lumii. El astfel vede măreția Rusiei. Este programul unui fiasco. Este planul unui om inadecvat. Faptul că el îşi zăngăneşte armele zilnic, că în fiecare săptămână undeva pică avioane, zboară în direcții greșite rachete – toate acestea vorbesc despre faptul că politica respectivă este una mizerabilă. Este una fără de perspective. Dar este adevărat și un alt aspect: acest lucru nu lasă pe nimeni să trăiască în liniște – nici în Europa, nici în lume.

Iată de ce… cred că trebuie reținute aceste două lucruri, ținute minte mereu. Putin se teme de două lucruri: de reacția propriului popor, pe care îl conduce ca pe o turmă de oi, și de reacția comunității internaționale.”

Anna Sous, RFE/RL: În continuarea temei crizei identitare, despre care ați vorbit acum: ați calificat cândva Crimeea și partea estică a Ucrainei ca fiind mai puțin ucrainene. Unii analiști spun că, poate, dacă Ucraina ar pierde aceste teritorii, ar deveni un stat mai unitar și i-ar fi, astfel, mai simplu să înceapă integrarea cu Uniunea Europeană, decât dacă ar avea în componența sa aceste teritorii. Pentru Dvs., cel de al treilea președinte, este, indiscutabil, o variantă inacceptabilă, dar totuși, cum ați vedea o astfel de turnură a evenimentelor?

Viktor Iușcenko: „Știți, sunt niște raționamente pur teoretice… Asta ar însemna că aceeași abordare poate fi aplicată zecilor de conflicte militare care există la noi în Europa, dar și în lume în general. Dacă pierdem principiile, suferim înfrângere. Diluând principiul, mai devreme sau mai târziu ne vom trezi în fața unor noi confruntări, și nu doar în Europa. Iată de ce abordarea dumneavoastră este valabilă în sensul că până la urmă obținem în esență o regiune pierdută. Dar acesta este totuși pământul nostru. Și nu aș recomanda nimănui nici măcar să admită ideea că prin Crimeea se va plimba Putin. Sau prin Donbass. Așa ceva nu se va întâmpla niciodată. Dar e posibil să fie nevoie să achităm o plată care ne va costa ani de zile. Și ceea ce se întâmplă astăzi în estul Ucrainei… E clar că planul lui Putin – să lase o rană sângerândă pentru mulți ani – este o jumătate din sarcina pe care a gândit-o Putin. Este un lucru greu în sine să vezi sute de sate bombardate, infrastructura distrusă și cum suferă oamenii… Chiar ieri a venit la mine acasă o femeie. Plângea, spunea că i-a fost distrusă casa și că nu știe unde să se adreseze.”

Anna Sous, RFE/RL: Și a venit la Dvs.?

Viktor Iușcenko: „A venit la mine. Din fericire, aveam salariul în portmoneu. Și i l-am dat ei. Sunt răspunsuri grele, sunt încercări grele, dar vreau să declar categoric că Ucraina într-un final nu va pierde niciun metru pătrat. Noi astăzi primim, poate, acele lecții care niciodată nu vin facultativ sau la fără frecvență – ele sunt doar la frecvența la zi. Este vorba despre consolidarea națională. Noi începem să simțim că suntem într-adevăr o națiune, că suntem o comunitate și că, indiferent de ce limbă vorbeşti, la ce biserică te duci – la cea moscovită sau la cea kieveană – începi să devii cetățean al Ucrainei.”

Anna Sous, RFE/RL: Domnule președinte, vorbiți despre 350 de ani de politică agresivă în raport cu Ucraina. Dar Rusia dumneavoastră, ea există? Există acea Rusie pe care o puteți numi a dumneavoastră? Puteți numi trei politicieni ruși care reprezintă Rusia dumneavoastră?

Viktor Iușcenko: „Este Rusia lui Kasianov, împreună cu care am trecut, în calitate de prim-ministru, poate cea mai complicată perioadă în relațiile noastre ucraineano-ruse. M-a surprins foarte plăcut Lev Leşcenko, ultimele sale declarații referitoare la politica rusească în raport cu Ucraina, sau Ahedjakova… Este Rusia celor ca Nemțov, celor ca Gaidar. Aceștia îmi sunt prietenii și o astfel de Rusie este pe înțelesul meu și îmi place caracterul ei adecvat în raport cu interesele naționale.”

Anna Sous, RFE/RL: Care a fost ziua cea mai complicată, cea mai proastă, cea mai tragică în relațiile cu Rusia, în perioada președinției Dumneavoastră?

Viktor Iușcenko: „Cred că este perioada anului 2008. Până în 2008 noi cu președintele Rusiei am parcurs o cale lungă pentru a ne construi relațiile adecvat în raport cu interesele naționale. Am avut discuții foarte complicate în 2005. Și nu din cauza mea. Eu înțeleg că Putin vroia un alt președinte în Ucraina, că eu nu sunt persoana cu care el să se simtă confortabil. Dar eu consider că timpul meu a fost unul istoric. Știți, dacă în 2005 nu ar fi câștigat forța mea politică, nu ar fi câștigat revoluția, cred că astăzi am fi putut vorbi despre gubernia Novorossia. Despre gubernia Malorossia, Novorossia, în care s-ar fi transformat Ucraina. Eu am adus cealaltă jumătate – cea opusă. Și nu doar am adus-o, aceasta a devenit una cu drepturi depline. Atunci când vorbim despre devenirea națională, despre națiunea noastră, despre limba noastră, despre o viziune națională – despre aceste lucruri nu s-a mai vorbit niciodată, decât în 2005-2010. Am simțit că noi suntem o națiune, că putem fi mai consolidați. Iată de ce nu ne este teamă de Putin.”

Anna Sous, RFE/RL: Viktor Andreevici, după o serie de asasinate politice în Rusia, după ceea ce s-a întâmplat în afara Rusiei cu Berezovski, Litvinenko, ce credeți despre cauzele otrăvirii Dumneavoastră înainte de Revoluția Portocalie?

Viktor Iușcenko: „Este același șir de motivații. Bineînțeles că este vorba despre un asasinat politic, bineînțeles cu o motivație politică.”

Anna Sous, RFE/RL: Viktor Andreevici, ați spus că Putin se teme de două lucruri: de propriul popor și de reacția internațională. Dar Dumneavoastră v-ați temut vreodată de Rusia?

Viktor Iușcenko: „Nu.”

Anna Sous, RFE/RL: Niciodată?

Viktor Iușcenko: „Niciodată. De îngrijorat, am fost îngrijorat. Trebuie să avem în vedere faptul că, dacă ne gândim la interesele naționale ale Ucrainei, o anumită parte a acestora se realizează în Rusia. Poate, partea economică. Poate, o parte din interesele de securitate. Nu am fost curtenitor cu Rusia, eram în mod tradițional considerat un adept al lui Mazepa, al lui Petliura, al lui Bandera, la alegeri m-au arătat în uniformă de ofițer fascist. Sunt, însă, un om normal. Numai că Rusiei și rușilor le trebuie altă imagine. Pentru că propaganda care a umplut mințile rușilor a format din ei un Putin colectiv.”

Anna Sous, RFE/RL: Ascultați acum Radio Svoboda, citiți site-ul nostru? Pe timpurile sovietice ați ascultat Radio Svoboda? Cum apreciați rolul postului de radio în Ucraina din perioada schimbărilor?

Viktor Iușcenko: „Când am fost mic, mai întâi am avut un aparat de radio cu baterii, pentru că atunci nu exista curent electric în satul în care locuiam, iar mai târziu a apărut un aparat radio cu lămpi. În fiecare dimineață aveam cam același grafic: pe la ora șase, poate șase și jumătate, tata pornea radioul și noi ascultam cu toții, pentru că la țară se trezesc devreme și copiii, și maturii. Cred că datorită unor astfel de posturi de radio, precum cel pe care îl reprezentați, s-au schimbat milioane de oameni. Sunt adevăruri-cheie și iată, făcând o paralelă istorică, mă întreb de ce oare îl vom învinge pe Putin? Pentru că de partea noastră este adevărul. Iar de parte lui – minciuna. De partea lui este Satana, iar cu noi este Dumnezeu. Iată de ce suntem invincibili.”

Europa Liberă: Fostul președinte al Ucrainei, Victor Iușcenko, într-un interviu realizat de colega noastră de la Serviciul belarus, Anna Sous, în cadrul proiectului „Rusia mea”, pe care-l puteți găsi integral pe pagina noastră de internet la europalibera.org.

***

Europa Liberă: Doamnelor și domnilor, încheiem aici emisiunea noastră. Sunt Lina Grâu, vă mulțumesc pentru atenție și vă doresc toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă.

XS
SM
MD
LG