Linkuri accesibilitate

Ion Caracuian: „În fază de investigație, acum nu avem niciun dosar privind acțiunile angajaților statului de atunci; toate au fost deferite justiției”


Chișinău 7 aprilie 2009

Chișinău 7 aprilie 2009

Un interviu cu şeful Secției combatere tortură din Procuratura Generală despre evenimentele din aprilie 2009 și anchetarea lor.

Unul din principalii procurori care au investigat răspunsul autorităților la tulburările din aprilie 2009 spune că instituțiile de forță și-au „schimbat complet” atitudinea față de proteste, în urma reformelor prin care au trecut ulterior. Ion Caracuian, șeful secției Procuraturii Generale pentru combaterea torturii i-a făcut declarația lui Vasile Botnaru, la șapte ani de la evenimentele care s-au soldat între altele cu cel puțin un mort, zeci de polițiști răniți, sute de tineri reținuți și maltratați în detenția poliției, distrugerea clădirilor Parlamentului și Președinției.

Europa Liberă: Am să pornesc de la întrebarea simplă pe care, probabil, o fi formulând-o, în fiecare 7 aprilie, omul care se uită la televizor. Politicienii de fiecare dată, în Parlament, chiar cu foarte multă încredere, arată cu degetul unii la alții, spun că „voi sunteți cei care ați pornit treaba aceasta și voi ați beneficiat”. Or, dumneavoastră, procurorii, organele de anchetă, trebuie să veniți în spate cu probe. Există astăzi o mai multă sau mai puțină claritate, cine a comandat și ce s-a întâmplat și de unde cresc rădăcinile acestui incident?

Ion Caracuian

Ion Caracuian

Ion Caracuian: „Este o întrebare foarte dificilă. Pe de o parte, cei la care v-ați referit și dumneavoastră, politicienii, fac unele declarații, vis-a-vis unii de alții, dar normal, vă dați seama că organul Procuraturii niciodată nu va comenta, că nu poate să comenteze ceea ce spun politicienii și nu poate să intre pe acest făgaș sau pe acest tărâm.

Dar dacă e să vorbim, din punct de vedere al anchetelor efectuate oficial, toți cei care sunt implicați în înfăptuirea actului de justiție, aici aș vrea să lărgesc puțin cercul, că nu doar Procuratura este responsabilă de tot ce trebuie de investigat sau tot ce s-a investigat sau ce urmează a fi investigat, Procuratura, dacă nu are atribuție de organ care acoperă activitatea operativă de investigații, noi am implicat în investigații și pe cei de la Ministerul de Interne, și pe cei de la Serviciul de Securitate, deci, însăși evenimentul care s-a produs la 7 aprilie 2009 a fost unul foarte-foarte complicat.

În primul rând, pentru că a fost în premieră pentru Republica Moldova. În rândul doi, pentru că au fost implicate foarte multe forțe, de la minuscule, să le spun așa, mici, cum ar fi cei care au încercat să fie provocatori sau au admis în rândurile lor provocatori, sau nu au luat seama de acei provocatori existenți deja, până la cei care au început să acționeze nu numai la instigare, dar la propria lege a maselor, atunci când masele pornesc și deja nu este posibil de controlat.

Problema este foarte-foarte dificilă. Și noi, ca organ, care am fost responsabil, vorbesc aici de organul Procuraturii, de toate investigațiile acestea, am privit problema nu numai într-o stricto sau lato sensu, dar am încercat să punem pe fiecare părticică în parte investigațiile. Adică noi am examinat atât sub aspect de un grup de organizatori, de cei care au acționat ca manifestanți, de cei care au încercat să oprească manifestanții, vorbesc aici de forțele de ordine, acțiunile lor, de instigatori, de cei care au dat și au primit ordine. Investigațiile au fost foarte diversificate, așa cum am spus.”

Europa Liberă: Pe care segment s-a progresat mai mult?

Ion Caracuian: „Noi acum în fază de investigație, nu avem niciun dosar în ceea ce ține de acțiunile angajaților statului de atunci. Adică, mă refer aici la acțiunile polițiștilor care au acționat în forță și, pe de o parte, au încercat să apere edificiile care aparțineau statului, ordinea de drept, securitatea persoanelor și, pe de altă parte, au admis, poate, unele fărădelegi, abuzuri, acte violente ș.a.m.d., până la acțiuni de tortură.

Noi, în fază de urmărire penală, nu avem asemenea dosare, toate au fost deferite justiției, atunci unde a fost posibil de identificat sau de apreciat probele prin prisma coraborărilor. În rest, unde nu am putut să mergem cu investigațiile până la capăt, mă refer aici, dacă să dau detalii, ca să fiu înțeles, ce am în vedere, în unele situații nu a fost posibil de identificat potențialii torționari sau persoanele care au acționat cu rea-voință, să îi spun așa, ca să fie clar, pentru că erau îmbrăcați la fel, cu cagule pe cap, semne de identificare nu erau, și, respectiv, în cazurile celea, noi am dispus suspendarea urmăririi penale, din motiv că nu au putut fi identificați făptuitorii. Dar nu ne-am oprit nici acolo, am intervenit să fie investigate și acțiunile celor care se făceau responsabili de faptul că nu au putut fi identificate aceste persoane. Și au fost pornite dosare pe neglijență în serviciu și deferite justiției. Chiar avem și condamnări pe asemenea dosare, fiind revocabile.”

Europa Liberă: Dar ministrul a fost achitat.

Ion Caracuian: „Ministrul a fost pus sub învinuire și expediat dosarul în instanța de judecată, tot prin prisma unei neglijențe de serviciu, pentru că nu și-a făcut bine treaba, să îi spunem așa, ca să fiu înțeles de tot poporul. Unele instanțe și-au expus părerea în sensul achitării, unele în sensul condamnării.”

Europa Liberă: Ca să îmi dau seama dacă am înțeles corect răspunsul dumneavoastră: tot ce s-a putut cerceta până la faza aceasta, s-a cercetat? Adică cei care erau de căutat au fost căutați? Mai mult decât atât nu puteți face?

Ion Caracuian: „Vorbesc acum doar de acțiunile individuale ale fiecărui polițist identificat sau ale cărui acțiuni au fost reclamate. Noi acum avem în fază de urmărire penală încă două dosare mari, acolo unde sunt investigate acţiunile potenţialilor instigatori şi organizatori, pe de parte. Şi pe de altă parte, acţiunile, să le spunem, factorilor de decizie de înaltă funcţie în stat.”

Europa Liberă: Din ce aţi adunat până acum, ca un profesionist sau ca un viitor scriitor de memorii, puteţi să-mi spuneţi că aveţi temei să credeţi că lucrurile au fost coordonate, că nu a fost doar spontan totul?

Ion Caracuian

Ion Caracuian

Ion Caracuian: „Eu nu pot să fiu ferm în răspunsul meu. De ce? Pentru că, v-am spus, în joc erau foarte multe reguli, adică şi nereguli, dacă vreţi, aşa să mă exprim şi să fiu înţeles. La momentul când s-a început a acţiona în forţă, acel care chiar era executorul acţiunii în forţă, el avea, pe de o parte, obligaţiunile sale de serviciu pe care le are zi de zi şi astăzi, şi ieri, şi mâine le va avea, acel angajat al poliţiei, și nu numaidecât să primească ordinul ca el să acţioneze în forţă. Alţii poate erau rezervaţi la acţiunea în forţă şi primind ordinul acţionau de comun acord cu ceilalţi. Este foarte dificil ca să dăm o notă comună la tot ce s-a întâmplat. V-am spus că notele sunt multe.”

Europa Liberă: Dar Procuratura se ocupă de faptul sau de impresia unor politicieni care spun că a fost o tentativă de lovitură de stat, că a fost dirijată din exterior? Dumneavoastră aveţi competenţa şi instrumentele necesare ca să căutaţi confirmarea sau infirmarea acestei ipoteze?

Ion Caracuian: „Situaţia, chiar şi politică, s-a schimbat radical, în rezultatul evenimentelor. Era o poziţie politică, atunci când se petreceau evenimentele. Şi cei care au acţionat în forţă, vorbesc de angajaţii organelor de forţă, ei acţionau pentru că era aşa pusă politica în stat la acel moment, ei acţionau împotriva celor care au venit, ca ulterior să fie o schimbare de politică, care, respectiv, acelaşi poliţist a fost remunerat, pentru că aşa s-a considerat a fi, să fie remunerat pentru faptul că a stat acolo în piaţă, că a ţinut piept la situaţie ş.a.m.d. Dar ca să dăm noi apreciere acum cum a acţionat acel politic, sau cel care vorbeşte ulterior, nu stă în competenţa noastră. Sunt nişte declaraţii politice.”

Europa Liberă: Să o iau pe profilul dumneavoastră. Cum credeţi, organele de forţă, poliţia, în special, cei care sunt în prima linie, s-au tratat, au scăpat de instinctul acesta de a lovi şi de a fi împotriva protestatarilor?

Ion Caracuian: „În ulterioara etapă, după timp vorbesc, nu numai poliţia, dar şi Procuratura, ştiţi că a apărut secţia pe care am onoarea să o conduc, adică au început a fi întreprinse şi acţiuni, dar şi paşi concreţi atât de către organul poliţienesc, dar şi de Procuratură, şi, probabil, nu numai. Eu aş putea vorbi şi despre Centrul Naţional Anticorupţie, Serviciul Vamal, toate organele de forţă, Ministerul Sănătăţii chiar, adică noi undeva, lucrând împreună, am schimbat, după noi cel puţin, foarte multe, chiar fenomene, în general.

Mai mult ca atât, nu ştiu dacă se urmăreşte, dar cifrele statistice despre tortură şi rele tratamente deja vorbesc despre foarte multe lucruri care merg spre bine. Adică, pornind de la aceea că scad sesizările, de la aceea că oamenii ştiu cui să se adreseze, de la faptul că nu mai este prescriptibilă infracţiunea de tortură şi rele tratamente, de la aceea că avem deja foarte multe sancţiuni, sentinţe cu ispăşirea pedepsei reale în închisoare şi poliţişti stau la închisoare pentru acţiuni de tortură, ceea ce până în 2012, vorbesc de ceva ani, de după 2009, nu era.”

Europa Liberă: Adică lecţia totuşi a fost învăţată?

Ion Caracuian: „Eu gândesc că şi rândurile organelor de forţă şi deja societatea civilă percepe că regulile de joc sunt schimbate complet.”

Europa Liberă: Vorbind despre statistici, ceea ce astăzi a prezentat Procuratura, statistica unor dosare încheiate, în lucru, condamnări raportat la masivul acesta implicat, dacă ne uităm ca la filmul lui Bondarciuk „Война и мир” („Război și pace”), cât de reprezentativă statistica aceasta, într-adevăr, condamnările reflectă amploarea acelui dezastru politic care s-a întâmplat atunci?

Ion Caracuian: „Este prematur, probabil, să vorbim despre condamnări. Condamnările încă vor urma, nu sunt toate sentinţele irevocabile. Dacă veţi fi atent, vedeţi la sfârşitul comunicatului de presă, care este prezentat pe site-ul Procuraturii Generale, câte sentinţe sunt irevocabile, este cifra. Deci, încă urmează, avem încă hotărâri ale instanţelor de fond care urmează a fi pronunţate, dosare care sunt pe rol la Curtea de Apel şi la Curtea Supremă de Justiţie, condamnările încă urmează sau, să spunem altfel, de sentinţă.

Dar, după noi, probabil, iarăşi, şi în cadrul evenimentelor din 7 aprilie, dacă am avut pentru prima dată trimis în instanţa de judecată un dosar în privinţa unui ministru, unui general, comisar de oraş, adică totul s-a petrecut în premieră. Probabil că undeva nu numai organul de urmărire penală care a fost desemnat responsabil de investigare a cazurilor acestea a avut deficienţe sau dificultăţi, pentru că se investighează prima dată aşa un dosar, la aşa un nivel, dar şi instanţele de judecată. Şi probabil că pregătirea acestor persoane este una net superioară faţă de cealaltă masă medie de dosare penale. Şi, respectiv, şi judecătorii au învăţat lecţia şi, probabil, undeva lucrurile vor vorbi de la sine.

Dacă să vă dau unele cifre, vă spun că drept de atunci au fost pornite aproape 50 de dosare împotriva poliţiştilor, dacă vorbim de segmentul meu de activitate, adică de acţiuni de tortură, rele tratamente. Dar rele tratamente, dacă să vă spun cinstit, nici nu erau în vizorul nici al Procuraturii, nici al legislaţiei naţionale în genere.”

Europa Liberă: Între timp a apărut norma.

Ion Caracuian: „Da. A fost modificat Codul Penal în 2012, în luna decembrie. Dar vorbim de tortură, au fost pornite 40 şi ceva de dosare, chiar atunci imediat, în rezultatul sesizărilor şi autosesizărilor procurorilor şi acele dosare şi au avut ca atare finalitate de expediere în judecată. Ulterior au mai fost pornite peste 30 de dosare, dar acelea care au fost pornite primare, normal, cazurile de tortură se investighează pe linii fierbinţi, acelea şi au avut, după noi, finalitate.”

Europa Liberă: Dar şi Procuratura a fost, întâi, de o parte a baricadei, după aceea a fost nevoită să se mute de partea cealaltă a baricadei, unii procurori erau mai curând tentaţi să dea dreptate poliţiştilor care loveau, decât celor care atacau Parlamentul. Acum putem spune că Procuratura este echidistantă, că are dotarea necesară, în primul rând, legislativă ca să nu fie implicată, să nu devină instrument în lupta politicienilor?

Ion Caracuian: „Eu, în oarecare măsură, sunt de acord cu dumneavoastră, dar în baza a ceea ce aţi spus, îmi voi permite să comentez puţin altfel. Nu cred să cred că am activat sau activez într-un organ care are o viziune sau alta politică, noi mereu am pledat pentru aceea că suntem independenţi şi imparţiali. Ceea ce era la acel moment, eu v-am spus, probabil că statul, nu Procuratura, în general, statul, din punct de vedere legislativ, nu era atât de detalizată legislaţia şi nu era atât de perfectă cum este astăzi, v-am spus că a suferit foarte multe modificări, inclusiv articolul 185, ceea ce ţine de dezordinile în masă şi ceea ce a fost investigat la general, articolul ce se referă la tortură, depăşirea atribuţiilor de serviciu, la toate s-a umblat şi noi am învăţat lecţia de după.

Dar, la acel moment, probabil că, ceea ce spuneţi dumneavoastră, persistă undeva şi prin rândurile societăţii. Dar persistă de aceea că legislaţia, nefiind perfectă, procurorii, neaşteptându-se la ce val de investigaţii vor veni peste ei, poate undeva şi ceva le-a scăpat, dar, din punct de vedere omenesc, nicidecum de influenţă politică.”

Europa Liberă: Cea mai bună expertiză, după mine, socială, o face sigur că societatea „Memoria”, doamna Popovici, care apără victimele. Acest segment este mulţumit de acţiunile Procuraturii? Colaboraţi cu ei?

Ion Caracuian: „Să spun şi la acest segment chiar nişte relatări din activitatea propriu-zisă pe care o practic eu. La cel moment, „Memoria” nu era prea înţeleasă. Din ce punct de vedere? Iarăşi, legislaţia nici astăzi ca atare nu prevede o altă formă de expertizare, decât expertiza petrecută în instituţiile statului. Dar noi deja, conlucrând şi văzând că într-adevăr avem de unde acumula nu numai practică, dar şi nişte concluzii foarte-foarte „дотошные”, adică pedante şi aprofundate, noi am început să le punem la bază ca probe, am găsit cum să le apreciem, din punct de vedere chiar şi al legislaţiei procesual penale. Şi, la moment, noi folosim aceste concluzii, stau la baza ordonanţelor de punere sub învinuire şi a rechizitoriului şi am văzut că sunt preluate şi de către instanţele de judecată şi stau la baza sentinţelor de condamnare. Adică şi aici s-a lucrat. Şi într-adevăr cu doamna Popovici avem o conlucrare foarte frumoasă, inclusiv, ca să fac o referinţă la dosare recente, ceea ce s-a întâmplat la instituţia din Orhei, băieţii care erau supuşi acţiunilor de rele tratamente, la „Memoria”, am apelat şi ne-au făcut o evaluare foarte-foarte frumoasă în ceea ce ţine de condiţiile de trai.”

Europa Liberă: În cazul acesta, cu „frumoasă” sigur că e un adjectiv relativ. La CEDO sunt dosare pe 7 aprilie care încă vor da bătaie de cap Chişinăului?

Ion Caracuian: „Da, sunt pe rol. Dar, practic, ele toate au fost după hotărârea Taraburca ca hotărâre pe lot luată, într-un fel, ea a fost prima hotărâre în cazurile ce se refereau la evenimentele din 7 aprilie. De fapt, noi după această hotărâre, ne-am revăzut încă o dată poziţiile, am reverificat toate materialele în care era dispus refuzul în pornirea urmăriri penale.”

Europa Liberă: Ca să nu mai furnizaţi dosare?

Ion Caracuian: „Şi iată anume după această hotărâre am mai pornit încă 31 de dosare penale, anulând ordonanţele de refuz. Şi celelalte am mai avut condamnare Creţu, am mai avut o altă condamnare şi ulterior noi am mers pe ideea să recunoaştem într-adevăr că a fost încălcat articolul 3 şi a fost reglementat amiabil, şi, respectiv, dosarele merg înainte.”

Europa Liberă: Totuşi, ultima întrebare, eventual, retorică, dar sunt obligat să vă întreb, o expertiză politică dată de o majoritate parlamentară sau de clasa politică, în general, v-ar ajuta, v-ar dezlega mai mult mâinile, aţi răsufla mai uşuraţi sau nu?

Ion Caracuian: „Noi am fost martori la ceea ce a fost ca atare efectuat de Parlament în comisia formată a domnului Nagacevschi.”

Europa Liberă: Nu ştiu dacă am ieşit cu ceva limpede de acolo.

Ion Caracuian: „Aceasta şi am vrut să spun, că toată informaţia tot noi am predat-o, noi am fost foarte deschişi, am arătat toate dosarele pe care le avem atât în procedură, în fază de urmărire sau în fază de cercetări, cât şi cele pe care erau adoptate hotărâri. Nu am văzut o claritate sau o îndrumare. Să nu-mi asum prea multe, dar vreau să fiu tranşant că nu avem noi necesitate, pentru că noi, cred eu, după modificările în legislaţie, deja suntem gata să dăm răspuns la orice întrebare. Probabil că declaraţiile, pe de o parte politice, pe de altă parte emoţionale, nu ar trebui pe noi să ne deranjeze şi să ne influenţeze. Şi eu, într-un fel, aş fi mai predispus să nu avem amestec, decât să ni se dea directive în stânga sau în dreapta, sau înainte, sau înapoi. Mai bine să nu avem amestec în activitatea şi în treburile noastre decât să primim indicaţii.”

Europa Liberă: Dar se fac încercări şi în „7 aprilie”?

Ion Caracuian: „La moment, chiar cinstit, nu ştiu pe dosarul acesta, personal vă răspund că nu am avut nicio directivă şi nicio încercare ca să fiu îndrumat sau în dreapta.”

Europa Liberă: Adică aveţi autonomie totală?

Ion Caracuian: „Probabil că era prea sensibil subiectul ca să se mai intervină, pentru că noi am întreprins absolut totul şi am apelat la toate pârghiile la care a fost posibil de apelat. Mă refer aici la activitatea operativă de investigaţie şi la acţiunile de urmărire penală pe care puteam să le facem.”

XS
SM
MD
LG