Linkuri accesibilitate

Nicu Popescu: „În următorul deceniu nu se pune în mod realist problema aderării Ucrainei și a Moldovei la Uniunea Europeană”


Un interviu cu expertul Institutului UE pentru Studii de Securitate de la Paris.

Primul ministru olandez Mark Rutte, a cărui țară deține actualmente președinția rotativă a Uniunii Europene, consideră că Ucraina nu ar trebui niciodată să adere la UE. „Noi credem că Ucraina trebuie să întrețină bune relații și cu Europa, și cu Rusia. Așa ceva nu ar fi cazul dacă Ucraina ar adera la UE”, a opinat premierul olandez. Declarația a fost făcută înainte de referendumul de săptămâna viitoare în legătură cu Acordul de asociere UE-Ucraina. Cât de reprezentativă este această atitudine față de țări din Parteneriatul Estic? O întrebare pe care Europa Liberă a adresat-o expertului Institutului Uniunii Europene pentru Studii de Securitate de la Paris:

Nicu Popescu

Nicu Popescu

Nicu Popescu: „Într-adevăr, situația cu referendumul din Olanda asupra Acordului de asociere UE-Ucraina este foarte complicată. Probabil, majoritatea celor care se vor prezenta la vot vor fi împotriva acestui acord. Acum miza nedeclarată a guvernului olandez este că prezența la acest referendum va fi prea joasă, ca acest referendum să fie validat. Dar anume în ajunul acestui referendum, atât Comisia Europeană, cât și guvernul olandez încearcă totul pentru a decupla ideea extinderilor ulterioare ale Uniunii Europene de acest referendum și de acest Acord de asociere cu Ucraina care, evident, nu presupune o perspectivă de extindere către Ucraina.

În sensul acesta, mesajul respectiv anti-extindere este o metodă de a calma spiritele anti-asociere din Olanda, astfel încât acest acord să nu fie blocat politic la nivelul Olandei și anume din această cauză și de la Bruxelles, și de la Haga. Acum s-au punctat mai multe declarații negative față de extindere, anume pentru a oferi sprijin șanselor că acest Acord de asociere dintre UE și Ucraina nu va intra într-o fază de complicații, dacă se votează „Nu” la acest referendum.”

Europa Liberă: Sugerați că nu ar trebui să îngrijoreze guverne de la Chișinău, Kiev?

Nicu Popescu: „Evident, nu. Oricum în următoarele, probabil, nici un deceniu nu se pune în mod realist problema aderării nici a Ucrainei și nici a Moldovei la Uniunea Europeană, iar prim-miniștrii din toate statele Uniunii Europene se schimbă mult mai frecvent decât o dată la zece ani.

Deci, declarația de astăzi de la Haga este o declarație punctuală, care încearcă să gestioneze situația din jurul acestui Acord de asociere din următoarele efectiv câteva săptămâni. Nu sunt declarații pe termen lung, sunt declarații care sunt făcute exclusiv în contextul acestui referendum. Și, din contra, încearcă să calmeze spiritele opiniei publice din Olanda pentru ca aceasta să nu respingă Acordul de asociere cu Ucraina.”

Europa Liberă: Pe de altă parte, avem declaraţia liderului democrat Marian Lupu zilele trecute, care vorbeşte despre intenţia autorităţilor moldovene de a depune cerere de aderare la UE până în 2019, spune domnia sa. Şi acum întrebarea este chiar să nu-şi dea seama autorităţile de la Chişinău de euroscepticismul din Uniunea Europeană?

Nicu Popescu: „Din păcate, ideea de integrare europeană demult a devenit o sursă de demagogie politică la Chișinău, care vizează, în primul rând, acoperirea unui alt tip de procese decât apropierea Moldovei de Uniunea Europeană. Agenda europeană a fost răpită de interese politice, aici putem specifica foarte clar, și de Partidul Democrat, și de Partidul Liberal Democrat, și de Partidul Liberal,

În ultimii ani, deciziile politice și economice luate de guvernările de la Chișinău au îndepărtat perspectiva integrării europene pentru Moldova ...

și de mulți alți actori. Noțiunea de integrare europeană se speculează, dar efectiv nu se fac..., nu că nu se fac suficiente eforturi pentru a aduce Moldova mai aproape de Uniunea Europeană, ci, după cum vedem bine, în ultimii ani, deciziile politice și economice luate de guvernările de la Chișinău au îndepărtat perspectiva integrării europene pentru Moldova. Și aș vedea declarațiile domnului Marian Lupu inclusiv prin prisma acestei eurodemagocii a cărei miză este să ascundă faptul că Moldova se mișcă într-o direcție opusă de cea a integrării europene”.

Europa Liberă: Între timp, Parlamentul de la Chișinău a adoptat o declaraţie politică privind inviolabilitatea suveranității, independenței şi neutralității permanente a Republicii Moldova, asumându-și obligația să înăsprească pedepsele pentru atacurile asupra acestor principii. Această declarație vine la scurt timp după organizarea unui marș de amploare la Chișinău, prin care s-au marcat 98 de ani de la unirea Basarabiei cu România. Cât de necesară e o asemenea declarație? Și e chiar atât de actual și de temut subiectul unirii Republicii Moldova cu Romania?

Nicu Popescu: „Nu. Însă elitelor politice de la Chişinău le convine mult mai mult să facă furtuni într-un pahar de apă legate de unire, neunire, orientare pro-Vest sau pro-Est. Şi în acest tip de jocuri, din nou, demagogice, practic, toate partidele din Republica Moldova şi de dreapta, şi de stânga se descurcă mult mai bine decât în ceea ce într-adevăr contează, în primul şi în primul rând, pentru cetăţenii Republicii Moldova şi anume ameliorarea şi reformarea economiei şi lupta cu corupţia. Deci, toate aceste bătălii simbolice pentru sau contra suveranităţii, independenţei pentru Est sau Vest sunt din ce în ce mai mult nişte metode de a te preface că guvernezi, în timp ce, practic, nu răspunzi doleanţelor cetăţenilor Republicii Moldova, care ţin, în primul şi în primul rând, de lupta cu corupţia şi reforma economică.”

Europa Liberă: La Chișinău se poartă discuții aprinse după decizia Curții Constituționale ca președintele să fie votat de popor. Cât de mult ar putea influența vectorul geopolitic al țării viitorul președinte? Să presupunem că, într-un scenariu optimist, va fi un lider care reprezintă cetățenii în sensul bun al cuvântului. Vedeți vreo șansă ca acesta să aibă putere de influență asupra clasei politice de la Chișinău, dar și să se impună în regiune?

Nicu Popescu: „Iarăşi, viitorul geopolitic al Republicii Moldova depinde mult mai mult de reforma statului Republica Moldova, un stat care este profund disfuncţional, profund corupt, care disatisface de o manieră incredibilă propriii cetăţeni. Deci, viitorul

Viitorul geopolitic al Republicii Moldova depinde mult mai mult de reforma statului Republica Moldova, un stat care este profund disfuncţional, profund corupt..

geopolitic al Republicii Moldova nu depinde de viitorul preşedinte sau de viitorul prim-ministru, sau de ce alte declaraţii formale pro-Est sau pro-Vest vor adopta guvernările Republicii Moldova în viitorul deceniu.

Viitorul ţării, inclusiv locul său pe harta geopolitică a regiunii, depinde de capacitatea ţării de a ieşi din acest blocaj antireformist care efectiv constituie cea mai mare ameninţare la adresa statalităţii Republicii Moldova, mult mai mult decât imaginatele pericole externe din Vest sau din Est.

Într-adevăr, viitorul preşedinte sau alegerea viitorului preşedinte poate constitui o şansă, dacă acest lucru ar permite o mai mare competiţie de idei, o mai mare competiţie de acţiune în rândul clasei politice actuale osificate în jurul unor reţele deja consolidate de corupţie. Or, evident, acest viitor preşedinte, dacă va face parte din acest consens corupt, care guvernează ţara deja nu doar în ultimii ani, dar, practic, în ultimii 20 şi ceva de ani, atunci, evident, Republica Moldova nu are nicio şansă de a-şi îmbunătăţi nici performanţa sa de politică internă, performanţa sa economică şi, prin urmare, nu are şansă să se afirme în plan geopolitic.”

Europa Liberă: Pe eşichierul de dreapta al politicii din Republica Moldova au apărut noi forţe, mă refer la fosta ministră a Educaţiei Maia Sandu, la formaţiunea politică născută din Platforma „Demnitate şi Adevăr”. În ce condiţii credeţi că asemenea formaţiuni, asemenea iniţiative ar putea face concurenţă, mai degrabă, partidelor, cum spuneaţi deja, osificate de peste 20 de ani în politica moldovenească?

Nicu Popescu: „Chiar am spus „osificate în jurul unor interese corupte” predominant la această etapă. Este absolut evident că opinia publică din Republica Moldova, acum trei-patru ani, îşi dorea o nouă stângă post-PCRM-istă, postcomunistă şi a obţinut această nouă stângă întruchipată în Partidul Socialist condus de Igor Dodon şi în Partidul Nostru condus de Renato Usatîi. Şi această doleanţă de a vedea o nouă dreaptă care să succeadă PLDM-ului, PL-ului şi parţial PD-ului este şi ea destul de evidentă, ea este evidentă în sondaje de ceva mai mult timp.

În acest context, este absolut clar, inclusiv în virtutea gradului de sprijin popular pentru Maia Sandu, dar şi pentru Platforma „DA”, este destul de evident că aceste formaţiuni politice au şanse de a răspunde acestei dorinţe clare a cetăţenilor de a vedea o nouă generaţie pe eşichierul politic de dreapta, nu doar pe cel de stânga.

Însă, evident că există şi anumite complicaţii, în condiţiile în care, în primul rând, resursele mediatice, resursele administrative, probabil, vor fi desfăşurate împotriva acestui proces de reînnoire a segmentului de dreapta politic, inclusiv din cauza faptului că actuala guvernare se simte destul de ameninţată de această aşteptare a reînnoirii segmentului de dreapta, care ar trebui să preia mesajul pro-european de la acele partide care au dezamăgit speranţele segmentului pro-european al cetăţenilor Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Voi face referire la recenta declarație a președintelui american Barack Obama care, pentru revista „The Atlantic”, afirma că Ucraina nu se află în centrul atenției americane, așa cum se află în centrul atenției Federației Ruse, care ar putea din acest motiv să-și mențină mereu dominația în zonă. Câtă dreptate ați da celor care cred că Statele Unite au bătut palma, simplist, cu Rusia, și SUA nu ar mai fi interesate de această zonă, prin urmare, Federația Rusă în continuare va duce o politică mai agresivă aici, la marginea Europei?

Nicu Popescu: „Este din nou un sentiment foarte speculativ. Ucraina nu a fost o prioritate pentru Statele Unite ale Americii nici până la izbucnirea acestei crize. La momentul 2012-2013 Statele Unite ale Americii erau angajate într-un proces de resetare a relaţiilor cu Federaţia Rusă şi de reorientare a politicii sale externe către China şi spaţiul asiatic. Aceasta a fost, practic, de la bun început principala prioritate a lui Barack Obama. Nu s-a schimbat nimic între timp. Din contra, cel mai probabil, cel puţin consensul pentru sancţiunile impuse Rusiei de către SUA rămâne destul de puternic în SUA.

Putem presupune că pentru încă mult timp politica Statelor Unite ale Americii faţă de Rusia va fi destul de dură. Însă gradul de sprijin american pentru Ucraina va depinde şi în mare parte de performanţa guvernării de la Kiev. Or, aşa cum vedem în ultimele luni, în special, performanţa acestei guvernări lasă mai mult de dorit, decredibilizarea Kievului a prins amploare, criza din jurul guvernului Iaţeniuk, toate speculaţiile în privinţa numirii noului guvern, evident, decredibilizează foarte profund Kievul atât la Bruxelles, cât şi în Statele Unite ale Americii.

Ucraina nu luptă cu corupţia, practic, nu face reforme sistematice. Și cred că anume acest lucru este cel mai mare pericol pentru Ucraina, inclusiv din perspectiva faptului că, cu o astfel de performanţă a guvernării de la Kiev, probabil, nu va dura foarte mult, până când o bună parte din cetăţenii Ucrainei vor începe să-şi revizuiască preferinţele de politică internă. Până la urmă anume aici în plan intern şi în planul lipsei reformelor economice şi a luptei cu corupţia, cred că sunt pericolele cele mai mari în faţa Kievului şi, evident, anume din contextul acestor pericole şi pericolul unor intervenţii şi unor măsuri diplomatice sau agresive sau chiar militare agresive din partea Rusiei creşte drastic.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG