Linkuri accesibilitate

La sfîrșit de săptămână cu Valentina Ursu și invitații ei, locuitori din Orhei și omul de afaceri Vadim Brânzan.

Moldovenii aflați în străinătate constituie un capital prețios ce poate fi valorificat în mod inteligent la ei acasă. Mulți dintre aceștia au acumulat experiență, posedă expertiză și pricepere. Despre ei se crede că ar fi ajuns în situația când au ceva de oferit țării pentru că vin cu un capital profesional, intelectual, financiar, social, dar și civic. Mai mult de atât, unii din diasporă au și experiența de a trăi în democrații consolidate, cu sisteme eficiente în serviciul public. De ce e necesară implicarea migranților moldoveni în viața politică a țării unde s-au născut?

După furtul miliardului de dolari, o optime din produsul intern brut al țării, Moldova a ajuns să fie și mai săracă, iar semnarea acordului cu Fondul Monetar Internațional întârzie.

Donatorii occidentali au înghețat sprijinul financiar și spun că vor oferi ajutor doar dacă reformele vor începe să dea rezultate. Iar partidele de stânga și de dreapta vor lupta pentru a câștiga șefia țării în cadrul alegerilor prezidențiale.

La Orhei am căutat să aflu de la mai mulți orășeni pe cine văd ei în fruntea țării.

Europa Liberă: În cine aveţi mai mare încredere că pot guverna bine Moldova: cei de aici, de acasă, sau cei plecaţi peste hotare să revină?

„Cei care sunt aici. Care sunt aici totuşi nu au lepădat ţara, îi trage inima, poate, la ceva încă.”

„Sunt şi în Moldova oameni buni.”

Europa Liberă: Cine vă insuflă încredere?

„Eu tot am votat cu comuniştii şi îmi pare bine că îi votez întotdeauna. Şi dacă ar fi acum comuniştii, tot pentru dânşii aș vota.”

Europa Liberă: Aţi avea pentru cine să votaţi ca să ajungă preşedinte?

Додон очень грамотный человек, умный. Если будет его кандидатура, я буду за Додона. Мне кажется что вообще Молдова исчезнет как государство, честное слово. Вся молодежь уехала.”

Объединяют с Румынией. Для чего это? Мы не румыны, а мы молдаване и молдавский язык свой надо изучать, а не румынский. Надо воспитывать молодежь патриотами, Молдавию любить.”

Europa Liberă: А вы будете голосовать за президента?

Конечно.

Europa Liberă: За кого?

Я даже не могу знать, потому что они между собой колотятся, а мы должны еще решать. Вот этот Павел Филип, премьер-министр, очень толковый, нормальный человек. Но за президента не знаю.

Europa Liberă: Cine merită să ajungă acolo, în fotoliul preşedintelui?

„Eu nu pot să vă spun cine. În tot cazul, nu din hoţii care sunt în timpul de faţă.”

Europa Liberă: Aud tot mai mulţi oameni care spun că trebuie aduşi cei de peste hotare, să vină ei aici să ia puterea în mână şi să ducă Moldova pe calea cea dreaptă.

„Dar eu cu aceasta nu sunt de acord. La noi, în Moldova noastră, nu sunt oameni capabili care să conducă ţara? Trebuie să vină alţii să ne conducă? Nu. Ar trebui ales un om de la noi din ţară, să ţină la popor, nu să ne fure şi să ne amăgească. Încrederea în toţi am pierdut-o.”

Europa Liberă: Şi cum recâştigaţi această încredere în clasa politică?

„În clasa politică numai dacă s-ar schimba preşedintele ţării şi măcar jumătate din parlamentarii aceştia, poate fi vreo schimbare spre bine. Când ei sunt toţi noi, e altă conducere, dar aşa...”

Europa Liberă: Dar pe cei noi îi găsiţi uşor, îi identificaţi repede?

„Ei sunt. Dar care e tânăr şi are studii, nu-i dau voie să vină.”

„Tâlharii au rămas şi guvernează.”

Europa Liberă: Şi cine trebuie să le ia locul celor de la guvernare?

„Nu ştiu care să le ia locul, că ai noşti fără bani nu încap nicăieri. Am şi eu copii care sunt învăţaţi, au terminat universitatea, şed acasă.”

Europa Liberă: Cine v-ar insufla încredere să vină la guvernare?

„Nu ştiu. Nu am încredere de acum în nimeni.”

Europa Liberă: Cei care sunt plecaţi peste hotare, dacă ar reveni?

„Şi acei care sunt duşi peste hotare tot ei îi cumpără şi îi aduc înapoi. Ce face Plahotniuc cu atâtea miliarde? Tot în patru scânduri și în pământ se va duce şi el. Să nu creadă că pe dânsul nu îl vor mânca viermii, tot viermii îl vor mânca. Doar de l-or arde.”

Europa Liberă: Cine poate scoate Moldova din prăpastia în care a nimerit? În ce guvernanţi aţi avea încredere?

„A fost vorba în Parlament să aleagă un conducător care are o singură cetăţenie, nu două-trei. Fiindcă au diferite paşapoarte şi, dacă au încălcat legea, mâine-poimâine au plecat din ţară.”

Europa Liberă: Moldovenii se pot autoguverna sau trebuie să vină altcineva din afară?

„Singuri ei pot. Numai trebuie să fie Dumnezeu cu dânşii. Aţi văzut cum tatăl învăţa feciorul să fure? I-a zis: „Să te uiţi la stânga şi la dreapta”. Dar feciorul i-a zis: „Dar în sus nu te uiţi?”. Trebuie şi oleacă de credinţă.”

Europa Liberă: Sunteţi mai tineri. Dacă ar veni cei de peste hotare, s-ar întoarce acasă, ei ar fi capabili să schimbe lucrurile în bine?

„Foarte tare. Fiindcă au învăţat multe lucruri bune.”

Europa Liberă: Se pot autoguverna moldovenii? Trebuie să vină cineva din afară? Trebuie aduşi tinerii plecaţi peste hotare?

„Din afară eu socot că nu ar trebui. Ar trebui noi să facem regulă la noi în ţară. Şi toţi aceşti care s-au dus ar trebui să tragă pe acasă să ne apucăm de lucru mai serios.”

„Dacă ar fi Maia Sandu, cu toată plăcerea aș vota.”

„Tot așa. E tânără și e energică.”

„Mie îmi place de dânsa.”

„E femeie cu caracter.”

„La toată lumea le place de Maia Sandu.”

„Fiindcă e femeie serioasă. Și pentru ceea ce a început cu învățământul, au scos-o, că au văzut că merge pe calea dreaptă, așa cum cere Europa, cum cer toți.”

Europa Liberă: Dar, după 25 de ani, de ce atât de greu se fac schimbările?

„De atâta că toţi fură în toate părţile şi îşi fac castele. Sunt 25 de ani şi noi

nicicum nu ne-am mişcat înainte. Noi batem pasul pe loc. Cineva înfloreşte de bani şi cineva nu are ce mânca. Chiar şi acest guvernator îmi pare mie un băiat bun, dacă nu l-or lua în „braţe” alde Plahotniuc. Şi aceasta se poate. Dar e băiat de treabă, e şcolit, cu experienţă. Chiar ar fi de dorit băieţi de aceştia, specialişti mai buni, care au lucrat peste hotare, aceştia altfel văd lucrurile.”

„Altă mentalitatea are lumea străină, nu ca ai noştri. Ai noştri sunt deprinşi să fure nume.”

„Dacă nu ar fura, ţara ar trăi mai bine.”

Europa Liberă: De ce moldovenii zic că nu se pot autoguverna şi trebuie să vină din străinătate?

„Au fost 300 de ani turcii, vreo 200 de ani ruşii, acum iar vor ruşii. Și nu au în sânge aceea ca să se poată singuri să se autodetermine şi să se guverneze singuri.”

Europa Liberă: Aici aud multe voci care spun că cei plecaţi în străinătate trebuie să revină în Republica Moldova şi să ocupe funcţiile cheie pentru a duce ţara pe drumul cel drept.

„Care şi-a făcut carieră şi îi este bine acolo nu va mai veni. Rar care va veni. Ar trebui să revină.”

Europa Liberă: Şi de ce în ei aţi avea mai multă încredere comparativ cu cei de acasă?

„Pentru că ei acolo au mai văzut cum trăieşte lumea, au văzut civilizaţie, au văzut valori europene şi au luat oleacă de şcoală, oleacă de învăţătură. Dar la noi nu ai ce învăţa, nici copiii la şcoală nu sunt învăţaţi cum trebuie.”

Europa Liberă: Dumneavoastră aici, la Orhei, aţi adus un primar din altă parte.

„Nu l-am adus eu. L-a adus cineva căruia i-a fost convenabil să-l aducă.”

Europa Liberă: Şi s-au schimbat lucrurile?

„Nu prea am fost pe acasă, dar văd că s-a schimbat câte ceva. Numai că e interesant de unde s-au luat finanţele acestea, așa, din pod cred că nu au mai căzut. Şi dacă ele sunt investite, sunt investite cu un scop. Așa, pur şi simplu, nimeni nu dă degeaba.”

Europa Liberă: Ziceţi că aţi revenit la Orhei. Aţi fost şi dumneavoastră plecat peste hotare?

„În Franţa am fost un an de zile.”

Europa Liberă: Şi este diferenţă între felul cum se înţelege acolo interesul naţional şi cum se înţelege în Republica Moldova acest interes naţional?

„Acolo toţi vorbesc franceza, dar la noi fiecare, care a venit aici, vor să vorbeşti în limba lor. Moldovenii nu sunt patrioţi, moldovenii la capitolul educaţie şi morală lasă mult de dorit.”

Europa Liberă: Şi a cui e vina?

„A noastră. Generaţia noastră cred că oleacă e ratată, dacă am trecut şi comunism, şi socialism şi în sânge rămâne ceva de la fiecare.”

Europa Liberă: Ce vreţi să se schimbe, în primul rând, în Republica Moldova? Şi cine să facă schimbarea?

„Tinerii. Să fie determinaţi unde merg.”

Europa Liberă: Chiar aceasta e problema numărul unu, încotro Moldova: cu Estul, cu Vestul?

„Sunt nişte forţe care se gândesc că e problemă, dar nu e problemă. Noi trebuie să facem curăţenie în gospodărie, acasă, să ne autodeterminăm şi în familie şi apoi să vedem cum mergem şi cu cine mergem. Care vrea cu Rusia, care vrea cu Europa, dar trebuie, întâi, acasă de făcut curăţenie. Instituţiile statului sunt captive 100%.”

Europa Liberă: Cine le-a luat în captivitate?

„Oligarhii.”

Europa Liberă: Și cum scapă Moldova de oligarhie şi oligarhi?

„Greu va scăpa. Numai lumea, când merge la votare, să se gândească pentru cine votează şi cum – cu capul ori cu inima. Dar la noi mai mult votează cu stomacul, din cauza sărăciei. Nu votează cu sufletul.”

Europa Liberă: Dar care sărăcie e mai mare: cea materială sau cea spirituală?

„Întâi spirituală. Dacă se va face totul bine şi să le bage în cap oamenilor, spiritual întâi. Dacă ai cei şapte ani de acasă şi mai ai ale tale gândiri şi analize, apoi faci diferenţa între minciună şi adevăr. Dar cred că mai mult de jumătate din populaţia Moldova a degradat. Nu vreau să obijduiesc pe nimeni, dar e degradată tare. Nu judecăm cum trebuie. Aceasta e situaţia.”

Europa Liberă: Şi cum vedeţi viitorul Moldovei, în următorii trei-cinci ani?

„Depinde de următoarele alegeri prezidenţiale, parlamentare, cum vor vota. Nu pot fi optimist, pentru că am fost optimist, când am fost simpatizant al Partidului Popular Creştin Democrat şi cu acel care umbla, mai nu ne făceam cruce la dânsul, pe urmă cu Dughin, cel mai mare ideolog al Rusiei, publică cărţi. De la independență până în ziua de astăzi, am fost trădaţi. Și lumea nu mai ştie cu cine să mai creadă şi pe cine să creadă. Cadrele migrează din partid în partid, parcă s-ar schimba cu locul de lucru – azi la prăşit, mâine la săpat – aşa şi cu partidele... Schimbarea de mentalitate cred că nu se face într-o zi, nu e că i-ai pus o injecţie şi i-ai schimbat mentalitatea. Aceasta se face cu generaţiile, în zeci de ani şi mai mult.”

Europa Liberă: Şi aveţi răbdare să aşteptaţi să mai treacă zeci de ani, ca lucrurile să se schimbe în bine?

„Dacă aş putea ceva să fac eu personal, amu chiar aş face. Când mă voi duce la votare, voi face ceea ce pot eu să fac. Dar altfel ce pot face? Nu mă voi duce să mă bat cu dânşii.”

Europa Liberă: Aveţi un nume demn de a ajunge preşedinte al Republicii Moldova?

„Până acum nu. Nu cred niciodată că acel care a fost primul secretar al Partidului Comunist, pe vremea Uniunii Sovietice, care a trecut şcoala Partidului Comunist, nu poate fi crezut. Demnitate poporului trebuie. Trebuie să se gândească fiecare cu capul şi cu inima, nu cu stomacul.”

„Într-o ţară atât de mică şi cu atâtea partide? Să fie stânga şi dreapta, mai mult nu trebuie nimic în ţara aceasta micuţă. Ne distrug cu totul. Atâtea partide cui trebuie?”

„Dar suntem și noi de vină, că noi îi alegem.”

„Noi îi alegem, dar noi trebuie să ştergem atâtea partide.”

Europa Liberă: În fruntea partidelor trebuie să fie persoane în care să aveţi încredere.

„Corect.”

Europa Liberă: Cine sunt aceşti oameni în care aveţi încredere?

„Numai să nu fure. Noi dorim să nu fure lumea, fiindcă ne-au adus la marginea pământului.”

Europa Liberă: Spuneţi trei-patru nume de persoane care vă insuflă încredere?

„Încredere nu am aproape în nimeni. Dar vom vedea pe parcurs.”

„Parcă noi în prim-ministrul acesta am avea oleacă de încredere.”

„Nu am încredere.”

„Nu știu de ce, dar eu am.”

„Nu. El, dacă e cu Plahotniuc, nu mai avem încredere în nimeni. Degeaba spuneţi, tâlharii unii pe alţii se vâră la conducere.”

Europa Liberă: Ideea ca tinerii, care au plecat peste hotare, să revină acasă e una bună?

„E foarte bună.”

Europa Liberă: Şi dacă se alege preşedintele prin vot direct, aveţi pe cine?

„Dar nu ne trebuie pe nimeni.”

„Pe domnul Dodon.”

„Dar nici să nu-l văd în ochi. Niciodată!”

„De ce s-a dus acum în vacanţă în Cipru? Dar de ce nu s-a dus în Siberia să se dea cu sania acolo?!”

Europa Liberă: În cinci ani, Moldova va arăta altfel decât cum arată azi?

„La Orhei suntem siguri 100% că va fi schimbat. Dar mai departe nu ştiu. Să-l luăm pe Usatîi, că aşa s-a bătut pentru Bălţi. Ce mizerie e acolo? Şi tot îl scurmă pe Ilan Shor, nu-i dă pace să lucreze. Să zicem că a furat, dar se mai împarte. Să facă ei toţi, dar nu cu miliardele duse în ţări străine şi aici, chipurile, nu au nimic şi nici nu declară. Tu, dacă ai vândut o bojdeucă, care ţi-a rămas moştenire, repede te cheamă la fisc să dai darea de seamă. Dar ei, dacă au atâtea, de ce nu dau darea de seamă câte bogăţii au? De când îi privesc la televizor, plâng, vorbesc singură, să le dau pensia mea de o mie de lei, rămasă de 38 de ani vădană, cu cinci copii, omul mort la Cernobîl şi nicio brânză nu ne dă. Eu, dacă aş fi acum de 40 de ani, m-aş balota eu deputat.”

Europa Liberă: Și ce aţi face?

„Aş fi pentru dreptate.”

Europa Liberă: Cum aţi face dreptate?

„Prin lege. Datorită nouă, celor bătrâni, ei acum sunt în Parlament. Dar eu aş scoate o lege: au ieşit la pensie, să se ducă acasă, să nu şadă în Parlament să chicure. Ei acum nu vor presa în Parlament.”

Europa Liberă: Deci, vreţi sânge proaspăt în politică, tineri să vină?

„Da, tineri.”

Europa Liberă: Tinerii sunt mai credibili?

„Dacă nu vor moşteni apucăturile de la aceşti bătrâni şi tinerii şi tot aşa să facă.”

„Ei, dacă vor fi în Parlament amestecaţi cu de aceştia, ei vor moşteni.”

„Peştele de unde se strică? De la cap şi se curăţă de la coadă. Vai de capul lor! Coada se târâie de azi pe mâine.”

Europa Liberă: În cine aveţi mai mare încredere?

„În acei care sunt duşi peste hotare.”

Europa Liberă: Cine ar conduce mai bine Moldova: cei care sunt aici, sau cei care sunt peste hotare şi ar reveni acasă?

„Socot că acei de peste hotare, că aceia ştiu tot greul. Aceştia se ocupă numai cu furatul.”

*

Multimilionarul Vadim Brînzan, expert în economie și finanțe, stabilit de aproape 20 de ani cu traiul peste ocean, în Statele Unite ale Americii, a încercat să ajungă la șefia Băncii Naționale din considerente patriotice, așa cum spune el, dar norocul nu i-a surâs pentru că nu a devenit guvernator. El a constatat că economia națională se află la pământ și a vrut să își aducă contribuția la redresarea ei. L-am întrebat, mai întâi, de ce prezentul și viitorul Moldovei sunt mai incerte decât trecutul acestui stat.

Vadim Brînzan: „Dacă trecutul este un indicator pentru ce va fi în viitor, atunci ne aşteaptă vremuri destul de complicate. În aceşti 25 de ani de independenţă noi tot luptăm, luptăm, luptăm, ieşim la mitinguri, la demonstraţii, pe când toată lumea se dezvoltă şi caută resurse proprii pentru a creşte, pentru a se integra într-o economie globală. Noi tot luptăm şi ne rupem între Est şi Vest şi nimeni nu-şi pune întrebarea ce facem, ca popor, ca să ne ridicăm, să ne sculăm din genunchi şi să facem ceva pentru sine? Şi atunci lumea ne va ajuta.”

Europa Liberă: Chiar credeţi că, dacă Moldova ar răspunde la întrebarea încotro ţara: cu Estul sau cu Vestul, lucrurile se clarifică?

Vadim Brînzan: „Eu nu aş formula întrebarea aşa – Est-Vest – deoarece o astfel de poziţionare ar diviza încă mai mult societatea. Ar trebui să ne focusăm asupra lucrurilor care sunt comune pentru toţi, de exemplu, bunăstarea. Fiecare om îşi doreşte să aibă un loc de lucru, să aibă o casă, un acoperiş, copiii să meargă la o şcoală bună, asistenţa medicală să fie de calitate. Acestea sunt lucruri care nu depind de Vest sau Est, care depind doar de noi înșine. Atunci când vom înţelege că numai noi singuri putem să ne ajutăm cu mâinile proprii,

Oamenii trebuie să-şi ia soarta în propriile mâini pe măsură cât pot. Evident, este un element de noroc, cum n-ai da, când e vorba de afaceri, de exemplu, însă trebuie să faci ceva cu mâinile tale, cu capul tău pentru a te ajuta pe tine însuşi.

fără ca să ne aruncăm înspre Est, înspre Vest, în toate direcţiile, numai atunci schimbările vor începe în Moldova. Dar pentru aceasta, oamenii trebuie să-şi ia soarta în propriile mâini pe măsură cât pot. Evident, este un element de noroc, cum n-ai da, când e vorba de afaceri, de exemplu, însă trebuie să faci ceva cu mâinile tale, cu capul tău pentru a te ajuta pe tine însuşi. Aceasta înseamnă că noi, ca cetăţeni ai Republicii Moldova, dacă dorim să construim un stat democratic, ar trebui să ne informăm cât mai mult despre ceea ce se întâmplă în ţară, să dăm întrebări critice – de ce e aşa?, de ce nu e aşa? – să citim din mai multe surse, să vedem mai multe surse. Şi să facem alegerea corectă, când mergem la scrutine prezidenţiale sau locale, sau parlamentare. Să punem creierul în mişcare, să nu avem încredere în ceea ce auzim la televizor, ce auzim la radio sau citim în ziare. Citiţi mai multe surse, uitaţi-vă, gândiţi-vă, analizaţi, discutaţi şi luaţi decizia pe care o simţiţi nu cu inima, dar care trece prin cap.”

Europa Liberă: În societatea moldavă sunt prea puţine modele de politicieni care să insufle încredere în rândul simplilor cetăţeni. De aici porneşte neîncrederea – neîncrederea în instituţiile statului, neîncrederea în adevăratele reforme că pot fi promovate de către cei de la guvernare. Or, prăpastia s-a adâncit între cei de jos şi cei de sus şi s-a pierdut total încrederea.

Vadim Brînzan: „S-a pierdut încrederea, deoarece, pe parcursul anilor, cei care ajungeau la putere sau nu aveau verticalitate, tărie de caracter, pentru a se opune unui sistem corupt, sau, pur şi simplu, erau corupţi şi, evident, nu erau independenţi. Până când nu va veni o generaţie nouă de politicieni, tineri, care se întorc în ţară nu pentru a câştiga bani sau a-şi face carieră proprie, sau pentru CV, ci pentru a-şi aduce cunoştinţele, energia lor acumulată peste hotare, pentru ca ţara noastră să înceapă, în sfârşit, să se ridice, să se scoale din genunchi, până atunci schimbări nu vor fi. Deja aşa politicieni apar în ţară.”

Europa Liberă: Dumneavoastră sunteţi un exemplu. Aţi venit de peste ocean, aţi venit din Statele Unite ale Americii pentru a vă implica aici în actul guvernării. Nu aţi avut şansă. E dureros? Pentru că mulţi tineri de peste hotare spun: „A încercat un colos ca domnul Brînzan şi nu a reuşit. Noi nicio şansă nu avem”.

Vadim Brînzan: „Viaţa mi-a arătat de o mie de ori că cel care crede că e primul foarte des se întâmplă că e ultimul şi care e ultimul se adevereşte a fi primul. Totul e chestie de perspectivă. Şi chiar dacă nu am reuşit să obţin poziţia de guvernator al Băncii Naţionale, în schimb, am reuşit să discut cu oamenii, să mă întâlnesc cu diferiţi politicieni. Lumea m-a cunoscut şi ştie că sunt gata să vin în calitate de persoană tehnocrată, pentru a-mi ajuta ţara, cu orice

Am experienţă, am resursele pe care le am şi, dacă vin în Moldova, nu am nevoie de bani. Dacă aş fi fost ales la funcţia de guvernator, aş fi refuzat salariul şi l-aş fi donat unui fond de binefacere.

capacitate. Da, am experienţă, am resursele pe care le am şi, dacă vin în Moldova, nu am nevoie de bani. Dacă aş fi fost ales la funcţia de guvernator, aş fi refuzat salariul şi l-aş fi donat unui fond de binefacere. Nu am nevoie de bani, am nevoie să-mi aplic cunoştinţele şi energia în Moldova. Din ce cauză? Nu mai vreau ca Republica Moldova, denumirea ei oficială, să fie asociată cu cel mai sărac stat din Europa şi încă şi cel mai corupt stat din Europa, parcă e denumirea oficială a ţării. Pe mine pentru aceasta mă doare inima, sincer vă spun, când aud aşa ceva. E o ruşine! Vreau să spăl ruşinea această şi să contribui cu ce pot ca să ne epurăm.”

Europa Liberă: Cum poate fi spălată această ruşine de stat corupt, de stat eşuat, stat captiv, stat fără perspectivă, stat despre care se zicea că este o poveste de succes a Parteneriatului Estic şi care a ajuns să fie elevul codaş al acestei vecinătăţi a Uniunii Europene?

Vadim Brînzan: „Unica cale este cea democratică.”

Europa Liberă: Cum şi cu cine?

Vadim Brînzan: „Prin alegeri. Acum a apărut şansa ca poporul să-şi aleagă preşedintele. Şi dacă va fi preşedintele ales pe cale democratică, dacă oamenii se vor informa, îşi vor pune întrebări critice şi vor vota o persoană integră, cu verticalitate, care vine aici nu pentru un salariu sau beneficii, ci pentru a face schimbări pozitive, atunci votaţi pentru persoana aceasta. Şi atunci o instituţie a statului, poate chiar nu cea mai puternică, dar oricum o instituţie a statului, va fi reprezentată de popor. Poporul este sursa puterii în orice ţară. Aplicaţi sursa aceasta, ca să aduceţi un om cu verticalitate, cinstit, onest, care nu are nevoie de bani, care vrea să facă schimbări în ţară, în funcţia de preşedinte al ţării. Acesta e primul pas. Şi de acolo se pornesc toate celelalte.”

Europa Liberă: Dar nu aţi răspuns la întrebarea dacă exemplul dumneavoastră sau eşecul dumneavoastră de a ajunge guvernator la Banca Naţională motivează sau demotivează tinerii care vor într-adevăr să revină acasă să pună umărul la schimbarea situaţiei?

Vadim Brînzan: „Eu nu aş numi eșec această experiență. Probabil, faptul că nu am fost selectat pentru funcția de guvernator i-ar demotiva pe o bună parte dintre tinerii care gândesc că, după ce am făcut studii peste hotare, am acumulat experienţă, mă întorc la mine acasă să fac schimbări. Întorcându-mă la ce s-a întâmplat, aşa trebuia să fie. Eu nu numesc aceasta eşec, din cauza că ceea ce se întâmplă, se întâmplă spre bine. Nu am devenit guvernator? Fain. Posibil, în viitorul apropiat, voi obţine altă funcţie, sper, într-un guvern tehnocrat, apolitic, unde aş putea să-mi aplic cunoştinţele şi energia pe care le am. De aceea nu văd experiența aceasta ca un eşec. Însă într-adevăr o bună parte dintre acei tineri de peste hotare, care ar decide să vină în Moldova, ar fi decepţionaţi la moment.”

Europa Liberă: Cum definiţi dumneavoastră regimul care astăzi guvernează Republica Moldova?

Vadim Brînzan: „S-a vorbit mult, nu cred că pot să adaug ceva nou. Este o ţară aflată în captivitate, orice funcţie în stat e practic controlată de un grup de persoane. Și nu poţi face mai nimic, decât dacă te alături grupului acesta de persoane de la putere. Acesta e adevărul. Deja s-a vorbit mult, s-au adus dovezi convingătoare. Și eu sper foarte mult că partenerii noştri de dezvoltare înţeleg tot ce se întâmplă aici. Și vor pune sprijin pentru ca democraţia, în forma ei adevărată, dar nu cea manipulată, trucată, aşa cum se întâmplă la noi, să ajungă la putere în Moldova.”

Europa Liberă: Credeţi că spiritul protestatar a fost înăbuşit? Sau mai e capabilă lumea să continue protestele stradale, dacă, după atâta timp, la revendicările lor, guvernanţii nu aplecau urechile? Sau vi se pare că de acum au venit în întâmpinarea protestatarilor cei din vârful puterii?

Vadim Brînzan: „Probabil că şi una, şi alta, oricât de straniu ar suna. Pe de o parte, mi s-a creat impresia că, după un an de proteste, când aceste proteste erau, nu aş spune, sprijinite, dar se auzeau voci de peste hotare că: „Trebuie să vină de jos. Populaţia trebuie să fie mai activă, să se implice în procesele politice ş.a.m.d.”, când revolta aceasta a apărut în Piaţa Marii Adunări Naţionale, cu mii de oameni acolo, la un moment dat, s-a spus: „Staţi puţin, că totuşi situaţia s-a schimbat radical şi mergem pe alţi paşi”. Pe de altă parte, vedem că lucrurile se schimbă. Bine, rău, nu ştiu, timpul va arăta. De exemplu, alegerea preşedintelui de întreg poporul e un pas. Şi ce e interesant, că totul coincide cu vizita înalţilor demnitari din ţările occidentale. De fiecare dată, când vin în Moldova, lucrurile încep spre bine: Banca Naţională prinde la curaj şi începe să facă acţiuni pe care nu le-a mai făcut niciodată. Curtea Constituţională a hotărât că următorul președinte să fie ales prin vot direct. Lucrurile se întâmplă spre bine. Poate să-i rugăm pe oficialii occidentali să se mute în Moldova, pe vreun an-doi, şi cu atâta noroc şi baftă, te uiţi că vom trăi şi noi într-o ţară democratică.”

Europa Liberă: Cât de mare este forţa celor plecaţi peste hotare? Dacă pe de o parte, parcă ei au susţinut Republica Moldova prin remitenţele pe care le-au trimis acasă pentru cei rămaşi în Republica Moldova nevoiaşi. Parcă e şi folosită această diasporă, dar i se şi întoarce spatele. Pentru că, dacă sunt alegeri prezidenţiale prin vot direct, ei nu au posibilitate să-şi exprime opţiunea.

Vadim Brînzan: „Da, e o întrebare foarte bună. Chiar observ un fel de dizgraţie, să spun aşa, în rândurile populaţiei Moldovei, când e vorba despre milionul acesta de oameni care au plecat peste hotare, îi numesc gastarbaiteri şi le spun că fac menaj etc. Cetățenii nu-şi dau seama că de fapt ţara Republica Moldova, din punct de vedere economic, mai există datorită remitenţelor pe care milionul acesta le trimit acasă, un miliard-un miliard şi jumătate de dolari. Şi matematica e foarte simplă, nu trebuie să fii laureat al Premiului Nobel ca să înţelegi: au trimis moldovenii un miliard de dolari acasă, jumătate s-au cheltuit, jumătate s-au pus la depozit. Cei de la depozit stau un an, banca depozitul acesta îl

Cei de la guvernare au monopolizat fluxurile de capital, tot ce se putea de monopolizat, comerţul cu carne ş.a. şi stau şi din fiecare dolar sau euro care vine de peste hotare un anumit procent nimereşte nemijlocit în buzunarele grupului acesta care controlează economia prin diferite scheme. Mă refer nu numai la produse alimentare, aceasta ţine şi de energie, preţul la energie, preţul la combustibil etc., etc. De fiecare dată, când trimitem bani acasă, o parte din banii noştri se opresc în firme offshore care, din punct de vedere economic, nu au niciun sens de a exista.

creditează de trei-patru ori pe an, înmulţiţi la viteza de rotaţie a banilor de vreo cinci-şase rotaţii pe an şi aveţi aproape tot PIB-ul nostru format din remitenţele care vin de peste hotare. În Moldova se produce foarte puţin, e o ţară bazată pe consum. Banii au venit, s-a creditat, s-a cumpărat hârtie igienică din Turcia, s-a vândut aici, toată lumea e fericită. Deci, e un model economic foarte simplist şi foarte primitiv. Cei de la guvernare au monopolizat fluxurile de capital, tot ce se putea de monopolizat, comerţul cu carne ş.a. şi stau şi din fiecare dolar sau euro care vine de peste hotare un anumit procent nimereşte nemijlocit în buzunarele grupului acesta care controlează economia prin diferite scheme. Mă refer nu numai la produse alimentare, aceasta ţine şi de energie, preţul la energie, preţul la combustibil etc., etc. De fiecare dată, când trimitem bani acasă, o parte din banii noştri se opresc în firme offshore care, din punct de vedere economic, nu au niciun sens de a exista. Şi iată banii se opresc acolo. Deci, milionul acesta de moldoveni, care menţine statul nostru la suprafaţă, din punct de vedere economic, nu are practic drept de vot. Deja în multe ţări dezvoltate tehnologic se implementează votarea electronică. Şi Moldova are foarte bine pusă la punct infrastructura Internetului. Internetul nostru e unul dintre cele mai rapide din lume. De ce nu s-ar crea un aşa sistem care ar permite celor care menţin ţara aceasta la suprafaţă să voteze, să-şi expună părerea? Şi nu uitaţi că milionul acesta de oameni care e plecat e milionul de oameni cei mai activi, din punct de vedere economic, cu un intelect mult mai înalt decât media care a rămas şi totodată cei care au trecut prin aşa greutăţi că moldovenii de aici nici nu-şi pot imagina prin ce au trecut oamenii acolo, când dormeau pe sub poduri, nu mâncau cu zilele, numai ca să se menţină cumva şi să se ridice la suprafaţă în ţările unde au plecat, unde nu îi aşteptau câinii cu colaci în coadă. Aceasta trebuie de înţeles şi trebuie de mulţumit lor. Şi ei trebuie să aibă dreptul de vot ca să-şi exprime opțiunea. Uitaţi-vă la Statele Unite ale Americii, fiind colonie britanică, şi-au dobândit independenţa datorită revoltei taxation without representation, că ei erau taxaţi, plăteau impozite în haznaua Marii Britanii, dar nu aveau reprezentanţă în organele de conducere ale Marii Britanii şi revolta s-a pornit de acolo. Noi suntem un milion peste hotare, nu putem să pornim revolta în Moldova, însă noi putem să vorbim cu rudele noastre din Moldova. Şi îi rog, dacă mă aud, pe moldovenii plecaţi peste hotare, vorbiţi cu rudele voastre, explicaţi-le, rugaţi-le să deschidă ochii şi să se uite prin părţi, să pună întrebări critice, să se informeze pentru a face o alegere corectă la următoarele scrutine electorale. Acesta e mesajul meu.”

Europa Liberă: Dar cum definiţi dumneavoastră mentalitatea moldovenilor? Pentru că dacă e mare gradul de corupţie, e şi vina cetăţeanului, că el s-a obişnuit să meargă la un funcţionar și neapărat să-i ducă ceva. Pe de altă parte, tot el deplânge situaţia că trăieşte sărac întrucât s-a furat miliardul. Cum definiţi mentalitatea moldoveanului?

Vadim Brînzan: „E o întrebare mai mult filosofică decât economică. Nu cred că mai este vreun popor care ar avea un aşa proverb ca la moldoveni: „capul plecat sabia nu-l taie”. Nu cred că mai sunt alte popoare. Trebuie să vă spun: capul plecat sabia îl taie şi îl taie foarte uşor. Este un alt popor, de cinci-şase mii de ani în istorie, care zice: „Nu plecaţi prea tare capul că e mai uşor duşmanului să se urce pe umeri”. Iar noi plecăm capul de fiecare dată,

Aceasta deja a devenit parte a genofondului nostru. Atâţia ani fiind cotropiţi şi de un popor, şi de altul, şi de al treilea, ne temem de toţi şi, cum vedem vreun şef, ne închinăm, numai capul să nu ni-l taie. Mentalitatea aceasta, ca să o schimbi, trebuie să dureze, generaţii trebuie să se perinde.

chipurile, poate să nu ni-l taie. Şi eu înţeleg că aceasta deja a devenit parte a genofondului nostru. Atâţia ani fiind cotropiţi şi de un popor, şi de altul, şi de al treilea, ne temem de toţi şi, cum vedem vreun şef, ne închinăm, numai capul să nu ni-l taie. Mentalitatea aceasta, ca să o schimbi, trebuie să dureze, generaţii trebuie să se perinde. Cineva m-a întrebat când va fi bine şi eu i-am spus în glumă, şi nu prea: când va expira termenul biblic de 40 de ani. Moise a purtat poporul său prin pustiu 40 de ani, pentru cei care cunoşteau cum trăiau în sclavie, că cel puţin aveau mâncare şi aveau acoperiş, după care umblau prin pustiu şi le era rău, în schimb, erau oameni liberi. Deci, până când generaţia aceasta a plecat şi a venit o generaţie nouă care ştia, pur şi simplu, că sunt liberi, sunt oameni săraci, dar sunt oameni liberi, a durat 40 de ani. Noi avem 25 de ani, încă vreo 15 ani trebuie să aşteptăm.”

Europa Liberă: Dar cum totuşi dintr-un stat sărac a dispărut un miliard de dolari?

Vadim Brînzan: „Foarte simplu. Prin sistemul bancar, prin transferuri bancare, prin zone offshore.”

Europa Liberă: Dar, sub privirea celor care conduc Republica Moldova, a dispărut acest miliard.

Vadim Brînzan: „Un miliard de dolari e aproape a şaptea parte din PIB-ul ţării. E ca și cum cineva ar fura două trilioane de dolari din bugetul Statelor Unite ale Americii, timp de o noapte. Două trilioane sunt două mii de miliarde. Acolo aşa ceva nu se poate întâmpla în principiu. În Moldova se întâmplă. În Statele Unite ale Americii, de exemplu, un miliard de dolari la scară e o sumă mare, dar nu e aşa de importantă. Totuşi bate la ochi. Într-o ţară, pe care nu o poţi găsi pe hartă, de mică ce e, se fură un miliard de dolari, într-o perioadă foarte scurtă de timp. E o chestie serioasă. Cum s-a făcut? Evident că organele de supraveghere, multe dintre ele, cunoşteau despre problema aceasta, însă nu au intervenit, nu au făcut nimic.”

Europa Liberă: De ce au stat în comă, dar nu au întreprins nimic? Pentru aceasta trebuie să răspundă în faţa cetăţeanului.

Vadim Brînzan: „Şi pentru aceasta vor răspunde. Pentru mine problema cu miliardul furat a devenit personală. Am spus şi mai înainte, eu am plătit bani foarte mari, impozite federale, în Statele Unite ale Americii, o parte din banii aceştia au ajuns în Moldova, sub formă de granturi şi pot argumenta că o parte din banii aceştia au fost furaţi împreună cu miliardul. Eu nu vreau nimeni să-mi

Un an de muncă al milionului de moldoveni care lucrează peste hotare a fost, pur şi simplu, furat peste noapte. Mă uit şi din punctul acesta de vedere, nemaivorbind de faptul că s-a furat dintr-o ţară atât de săracă. Câţi oameni au rămas fără medicamente? Câţi copii nu au primit tratament?

fure banii. Pot să spun că acesta e un an de muncă de remitenţe. Un an de muncă al milionului de moldoveni care lucrează peste hotare a fost, pur şi simplu, furat peste noapte. Mă uit şi din punctul acesta de vedere, nemaivorbind de faptul că s-a furat dintr-o ţară atât de săracă. Câţi oameni au rămas fără medicamente? Câţi copii nu au primit tratament? Câţi oameni au murit din cauza aceasta? Pentru mine cei, care au săvârşit fapta aceasta, nici nu mai sunt oameni, sincer vorbind. Mâinile lor sunt în sânge şi eu sunt sigur că, mai devreme sau mai târziu, va veni ziua răsplăţii, toţi care au furat vor merge la puşcărie. Nu ştiu când, peste un an, doi, cinci, zece, însă aceasta nu se uită şi oamenii vor răspunde pentru ceea ce au făcut. Ai furat, vei merge la puşcărie. S-a furat prea mult şi deodată şi a bătut tare mult la ochi. Și foarte mulţi oameni au avut de suferit în Moldova, oameni săraci, vai de capul lor. Acesta e adevărul.”

Europa Liberă: Văd că nu vă este indiferent viitorul Republicii Moldova. Dar nici peste noapte nu se schimbă lucrurile în bine. Totuși, câţi ani îi trebuie statului acesta să ajungă a fi în rând cu lumea?

Vadim Brînzan: „Văd că răspunsul cu încă 15 ani nu vă convine. Totul depinde de noi, trebuie să ne informăm, trebuie să facem alegerea corectă care vine nu din inimă, dar vine din raţiune. Şi din inimă tot, că suntem oameni, nu suntem roboţi, nu trăim în pădure. Din inimă, dar să treacă şi prin prisma raţiunii, să ne dăm întrebări de genul: de ce omul acesta se vrea la conducere?, care este interesul lui politic, economic etc., etc.? Întrebaţi-vă şi faceţi alegerea corectă. Şi tare sper că ne vor ajuta partenerii de dezvoltare. Fără ajutorul lor, ne va fi foarte complicat să ieşim din captivitatea în care ne aflăm acum. De aceea, timpul exact nu vi-l pot spune, nu sunt prezicător, însă sper foarte mult că în următorii câţiva ani lucrurile se vor schimba spre bine.”

Europa Liberă: Dar şi pentru moldoveni e valabilă atunci spusa „măcar în al doisprezecelea ceas” sau „mintea moldoveanului cea de pe urmă”? Aceasta îi caracterizează?

Vadim Brînzan: „Noi tot învăţăm lecţiile trecutului şi facem acelaşi greşeli, călcăm pe aceleaşi greble, din nou şi din nou. Sper că aceasta e ultima dată, când am călcat pe greble, să nu mai credem, pur şi simplu, oamenii, deoarece arată frumos, sunt carismatici sau vorbesc frumos. Situația se va schimba, atunci când îi vom vota pe acei care sunt cu verticalitate, integritate şi cu adevărat independenţi.”

Europa Liberă: De câte ori v-a părut rău pentru votul pe care l-aţi dat?

Vadim Brînzan: „De foarte multe ori. Şi, la un moment dat, am decis că nu mai merg la vot, că de fiecare dată mă duceam şi trebuia din două rele să aleg răul cel mai mic. Eu am învăţat o lecţie: când e vorba de două rele, nu există rău mai mic şi rău mai mare, răul e rău, nu poţi spune că un rău e mai mic decât altul… Răul este rău. De aceea eu, pur şi simplu, la un moment dat, am refuzat să mai merg la votare, deoarece nu vreau.”

Europa Liberă: Dar care e preţul unei promisiuni pe care o face politicianul în campania electorală?

Vadim Brînzan: „Trebuie să-i întrebaţi pe dânşii.”

Europa Liberă: Pentru cetăţean cât de mult valorează această promisiune?

Vadim Brînzan: „Alegerea preşedintelui e viitorul cetăţeanului pentru următorii patru ani.”

Europa Liberă: Dar vine politicianul şi spune: „Alegeţi-mă pe mine că vă voi da salariu de 500 de dolari, că voi lupta că sărăcia, voi lupta cu corupţia, vă voi aduce prosperitate şi bunăstare”. Și uită după aceasta.

Vadim Brînzan: „El poate uita, de exemplu, să le dea salarii de 500 de dolari, aceasta nu este realizabil. Nu poţi prin decret să spui că astăzi salariul de la 200 de dolari creşte la 500 de dolari. Pentru aceasta trebuie productivitatea muncii să crească de două ori şi jumătate. Dar productivitatea muncii nu creşte prin decret sau promisiuni, ea creşte prin investiţii în infrastructură, investiţii în tehnologii, investiţii în învăţământ, în primul rând etc., etc. Durează ani de zile. Dacă cineva spune că, peste noapte, va mări salariile de trei-patru ori, uitaţi de aceasta, să ştiţi că omul acesta minte. Dacă vă minte, ați uitat de el. Dacă cineva vine şi spune că va lupta cu corupţia ş.a.m.d., întrebaţi-l unde a fost el până acum. Dacă el, de exemplu, era ministru al Economiei, când se privatizau diferite obiecte, întreprinderi şi proprietatea de stat a trecut în mâini dubioase, întrebaţi-l unde era el atunci, de ce nu lupta cu corupţia la momentul acela. Dacă vine altul şi începe să vă promită toate şi frumoase, că vor închide televiziuni şi la televiziunea cutare se va arăta „Ну, погоди”, iar la cutare „Mickey Mouse” şi nu ştiu ce, întrebaţi-l de unde s-a luat omul acesta, care e background-ul lui. Background înseamnă ce a făcut în trecut. Dacă spune că a fost om de afaceri, să arate afacerea, ce valoare a adăugat, a creat, cum i-a îmbogăţit pe acţionari ş.a.m.d., câţi oameni a gestionat, câte produse noi a creat etc. Nu așa, să vină şi să trântească promisiuni şi lumea îl ascultă şi îl crede din jumătate de cuvânt, numai de atâta că arată frumos la chip sau are carismă, sau are înălţimea de doi metri şi ceva şi vorbeşte cu accent frumos. Te uiți, parcă vorbeşte foarte frumos, dar nu înţelegi nimic ce a spus. Deci, trebuie să vă daţi întrebări, gândiţi, puneţi capul în mişcare, fiţi mai raţionali, întrebaţi-i ce au făcut până acum, de ce nu au luptat cu corupţia, de ce lumea spune că are casă scrisă pe nu ştiu cine, unde a fost, de exemplu, când s-a furat miliardul acesta. Uitaţi-vă la ceasul de pe mâna lui. Poate ceasul acela costă 50 de mii de dolari. De unde are aşa bani, ca să-şi cumpere aşa ceas scump, un funcţionar de stat? Sau să se plimbe cu maşini scumpe? Deschideţi ochii, ascultaţi mai atent, discutaţi între voi, citiţi, informaţi-vă, oameni buni, puneţi capul în mişcare şi atunci totul va fi bine! Dacă nu veţi pune capul în mişcare, vreţi să lucraţi cu mâinile, veţi continua să lucrați cu mâinile.”

Europa Liberă: Dar lumea mai trăieşte cu frică. Foarte mulţi oameni cu care discut îmi spun că se tem.

Vadim Brînzan: „De ce se tem? Se tem că vor muri de foame?”

Europa Liberă: De sistem.

Vadim Brînzan: „Dar ce poate să le facă sistemul? Sistemul poate crea probleme mari, de exemplu, unui grup restrâns de oameni care se află la conducere, să-i intimideze, să le intercepteze convorbirile telefonice, să-i intimideze cu urmăriri. Aceasta s-a întâmplat şi pe vremea comuniştilor, mă refer la Uniunea Sovietică, şi chiar la comuniştii noştri mai recenţi. Aceasta s-a întâmplat şi se va întâmpla în continuare. Cu oamenii de rând ce treabă au? Ce vor lua de la ei? Cu ce îi vor intimida? Vor fi eliberaţi de la lucru? Am auzit, de exemplu, că la nordul Moldovei şeful poştei dintr-un raion îi ruga pe poştaşii din sat să informeze despre cine vorbeşte de rău de anumiţi oligarhi din Moldova, mai ales printre intelectuali. Adică metodele KGB-iste de pe vremurile sovietice se folosesc în continuare. Şi de ce vă temeţi? Că veţi pierde salariul de o mie-două de lei? Da, într-adevăr pentru unii oameni aceştia sunt bani, dar de foame nu veţi muri, în schimb pentru o mie-două de lei te vinzi practic dracului! Aceasta nu e creştineşte.”

Europa Liberă: Când revine Vadim Brînzan pentru totdeauna acasă?

Vadim Brînzan: „Eu sunt acasă. Eu niciodată nu am plecat. Da, eu am învăţat acolo, eu am lucrat acolo.”

Europa Liberă: Câţi ani?

Vadim Brînzan: „Din 1997, vor fi 20 de ani. Dar eu tot timpul sunt cu gândul, cu sufletul acasă. Știu exact ce se întâmplă aici, am vrut să vin cu proiecte investiţionale. Şi înainte de a face investiţii, trebuie să te informezi. Eu ştiu ce se întâmplă, ce s-a întâmplat şi sunt foarte informat. De aceea, cu sufletul şi cu gândul, tot timpul am fost aici. Și oricând pot să mă întorc, dacă e nevoie de un tehnocrat într-un guvern apolitic… Eu cu mare plăcere mă pot implica în orice poziţie. Niciodată cu gândul şi cu sufletul nu am plecat...”

Europa Liberă: Şi nu vă e frică de greutăţi?

Vadim Brînzan: „La care greutăţi vă referiţi? Am spus clar că nu am nevoie de salariu, nu am nevoie să-mi fac CV, e as good as it gets, cum se spune în engleză, deja e atât de bun cât poate fi. Nu am nevoie să-mi fac carieră. Am nevoie să simt că am acumulat foarte multe cunoştinţe, experienţă şi pe care să vin să le aplic aici și să le mulţumesc oamenilor care m-au ridicat…Toate studiile şi experienţa, cunoştinţele pe care le am de bază le-am luat din Moldova, de la Școala nr. 1 din Rezina, de la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Fizică, pe urmă de la ASEM. Vreau să mă întorc şi să contribui cu ce pot pentru prosperarea poporului meu, oricât ar suna aceasta de măreţ şi frumos, într-adevăr aşa e… Timpul va arăta.”

XS
SM
MD
LG