Linkuri accesibilitate

Savatie BAŞTOVOI. Cartea despre femei


Nu atât ieromonahul Savatie Baştovoi, cât autorul romanului „Iepurii nu mor” răspunzând la numele mirean de Ştefan se face auzit.

Nu atât ieromonahul Savatie Baştovoi, cât autorul romanului Iepurii nu mor răspunzând la numele mirean de Ştefan se face auzit în Cartea despre femei, Cathisma, 2015. Inconfundabilă, vocea copilului de altădată: „Acum 36 de ani, pe treptele bibliotecii din Oricova, Anişoara, o fată de 14 ani (…) îmi dădea să muşc dintr-un măr pe care mai înainte îl curăţase cu dinţii ei albi”, a cărui ingenuitate – „Am înţeles că nici un măr din lume nu poate fi la fel de bun ca mărul pe care mi-l curăţa cu dinţii ei albi acea fată…” – nu se dezminte nici după ce tânărul a îmbrăcat straie monahale, iar prin gura lui Ştefan vorbeşte Savatie: „Mă gândesc uneori dacă mărul pe care l-a mâncat Adam în Rai era curăţat cu dinţii sau nu”. Toate cele 14 texte scurte, reunite sub titlul De ce femeile frumoase se mărită cu bărbaţi urâţi, îl au pe vino-ncoace, naivităţile vârstei fragile – „Atunci când fetele nu văd, jucându-se sau vorbind ceva între ele, băiatul rău vine încetişor şi-o atinge pe fată cu oul de vrabie pe nas. Aşa apar pe lume toţi pistruiaţii” – fiind puse în cumpănă de iluminări de genul: „Am înţeles de pe atunci că, dacă vrei să ai o femeie frumoasă, nu trebuie să o laşi să îmbătrânească. Sau să îmbătrâneşti împreună cu ea. A fi urât înseamnă a îmbătrâni fără iubire”.

Dacă-n primul compartiment autorul e sfătos, în cel de-al doilea, Viaţa e ceva mai mult, şi mai cu seamă în cel de-al treilea, Zece sfaturi despre cum să rămâi femeie între bărbaţi, devine de-a dreptul povăţuitor, chit că păstrează harul unor formulări memorabile: „Pentru a fi bărbat, e nevoie să faci mai multe lucruri; pentru a fi femeie, e nevoie să nu faci anumite lucruri”. Doar că eu unul îl prefer pe Baştovoi care-şi pune întrebări şi nu care oferă răspunsuri: „Oare de ce lumea e astfel făcută ca să-ţi doreşti să atingi tot ce nu e voie? Ce fel de copil trebuie să fii ca să găseşti în iarbă un cuib cu ouă mici cât alunele, pistruiate ca nasul unei fetiţe, şi să nu vrei să le atingi?” Gura – păcătosului? de aur? – cui a rostit adevărul, a lui Savatie? al lui Ştefan?!

7 martie ’16

Savatie BAŞTOVOI. Cartea despre femei

Nu atât ieromonahul Savatie Baştovoi, cât autorul romanului Iepurii nu mor răspunzând la numele mirean de Ştefan se face auzit în Cartea despre femei, Cathisma, 2015. Inconfundabilă, vocea copilului de altădată: „Acum 36 de ani, pe treptele bibliotecii din Oricova, Anişoara, o fată de 14 ani (…) îmi dădea să muşc dintr-un măr pe care mai înainte îl curăţase cu dinţii ei albi”, a cărui ingenuitate – „Am înţeles că nici un măr din lume nu poate fi la fel de bun ca mărul pe care mi-l curăţa cu dinţii ei albi acea fată…” – nu se dezminte nici după ce tânărul a îmbrăcat straie monahale, iar prin gura lui Ştefan vorbeşte Savatie: „Mă gândesc uneori dacă mărul pe care l-a mâncat Adam în Rai era curăţat cu dinţii sau nu”. Toate cele 14 texte scurte, reunite sub titlul De ce femeile frumoase se mărită cu bărbaţi urâţi, îl au pe vino-ncoace, naivităţile vârstei fragile – „Atunci când fetele nu văd, jucându-se sau vorbind ceva între ele, băiatul rău vine încetişor şi-o atinge pe fată cu oul de vrabie pe nas. Aşa apar pe lume toţi pistruiaţii” – fiind puse în cumpănă de iluminări de genul: „Am înţeles de pe atunci că, dacă vrei să ai o femeie frumoasă, nu trebuie să o laşi să îmbătrânească. Sau să îmbătrâneşti împreună cu ea. A fi urât înseamnă a îmbătrâni fără iubire”.

Dacă-n primul compartiment autorul e sfătos, în cel de-al doilea, Viaţa e ceva mai mult, şi mai cu seamă în cel de-al treilea, Zece sfaturi despre cum să rămâi femeie între bărbaţi, devine de-a dreptul povăţuitor, chit că păstrează harul unor formulări memorabile: „Pentru a fi bărbat, e nevoie să faci mai multe lucruri; pentru a fi femeie, e nevoie să nu faci anumite lucruri”. Doar că eu unul îl prefer pe Baştovoi care-şi pune întrebări şi nu care oferă răspunsuri: „Oare de ce lumea e astfel făcută ca să-ţi doreşti să atingi tot ce nu e voie? Ce fel de copil trebuie să fii ca să găseşti în iarbă un cuib cu ouă mici cât alunele, pistruiate ca nasul unei fetiţe, şi să nu vrei să le atingi?” Gura – păcătosului? de aur? – cui a rostit adevărul, a lui Savatie? al lui Ştefan?!

7 martie ’16

Savatie BAŞTOVOI. Cartea despre femei

Nu atât ieromonahul Savatie Baştovoi, cât autorul romanului Iepurii nu mor răspunzând la numele mirean de Ştefan se face auzit în Cartea despre femei, Cathisma, 2015. Inconfundabilă, vocea copilului de altădată: „Acum 36 de ani, pe treptele bibliotecii din Oricova, Anişoara, o fată de 14 ani (…) îmi dădea să muşc dintr-un măr pe care mai înainte îl curăţase cu dinţii ei albi”, a cărui ingenuitate – „Am înţeles că nici un măr din lume nu poate fi la fel de bun ca mărul pe care mi-l curăţa cu dinţii ei albi acea fată…” – nu se dezminte nici după ce tânărul a îmbrăcat straie monahale, iar prin gura lui Ştefan vorbeşte Savatie: „Mă gândesc uneori dacă mărul pe care l-a mâncat Adam în Rai era curăţat cu dinţii sau nu”. Toate cele 14 texte scurte, reunite sub titlul De ce femeile frumoase se mărită cu bărbaţi urâţi, îl au pe vino-ncoace, naivităţile vârstei fragile – „Atunci când fetele nu văd, jucându-se sau vorbind ceva între ele, băiatul rău vine încetişor şi-o atinge pe fată cu oul de vrabie pe nas. Aşa apar pe lume toţi pistruiaţii” – fiind puse în cumpănă de iluminări de genul: „Am înţeles de pe atunci că, dacă vrei să ai o femeie frumoasă, nu trebuie să o laşi să îmbătrânească. Sau să îmbătrâneşti împreună cu ea. A fi urât înseamnă a îmbătrâni fără iubire”.

Dacă-n primul compartiment autorul e sfătos, în cel de-al doilea, Viaţa e ceva mai mult, şi mai cu seamă în cel de-al treilea, Zece sfaturi despre cum să rămâi femeie între bărbaţi, devine de-a dreptul povăţuitor, chit că păstrează harul unor formulări memorabile: „Pentru a fi bărbat, e nevoie să faci mai multe lucruri; pentru a fi femeie, e nevoie să nu faci anumite lucruri”. Doar că eu unul îl prefer pe Baştovoi care-şi pune întrebări şi nu care oferă răspunsuri: „Oare de ce lumea e astfel făcută ca să-ţi doreşti să atingi tot ce nu e voie? Ce fel de copil trebuie să fii ca să găseşti în iarbă un cuib cu ouă mici cât alunele, pistruiate ca nasul unei fetiţe, şi să nu vrei să le atingi?” Gura – păcătosului? de aur? – cui a rostit adevărul, a lui Savatie? al lui Ştefan?!

7 martie ’16

Ascultă podcasturile Europei Libere

Previous Next

XS
SM
MD
LG