Linkuri accesibilitate

Economiile de pe cele două maluri ale Nistrului au mai multe lucruri în comun decât s-ar părea la prima vedere.

Bună ziua, dragi ascultători! Sunt Lina Grâu și va prezint astăzi, la microfonul Europei Libere, emisiunea Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:

Economiile de pe cele două maluri ale Nistrului au mai multe lucruri în comun decât s-ar părea la prima vedere – acestea au luat-o, în tandem, pe o pantă descendentă, susțin analiștii centrului Expert-Grup. O tânără fotografă din Germania a realizat o serie de fotografii în regiunea transnistreană, iar expoziția acesteia a fost vernisată timp de două săptămâni într-o galerie de artă din Germania. Expertul militar rus Pavel Felgenhauer vorbește despre riscul izbucnirii unui război pornind de la conflictul din Siria și susține că în Republica Moldova un conflict militar acum este puțin probabil. Andrei Ilarionov, fostul consilier al lui Vladimir Putin, dezvăluie motivațiile reale ale reformelor realizate în URSS și apoi în Rusia la începutul anilor 1990. Și, cu ce speranțe încep această primăvară locuitorii regiunii transnistrene?Aceste și alte subiecte le vom aborda în următoarea jumătate de oră.

Începem, ca de obicei, cu buletinul de știri, cu principalele evenimente ale săptămânii trecute:

Cu o zi înainte de intrarea în vigoare, sâmbătă, a acordului de încetare a luptelor în Siria, Rusia confirma că a continuat bombardarea „grupărilor teroriste înscrise pe lista neagră a Consiliului de Securitate al ONU” în Siria. Purtătorul de cuvânt al Kremlinul, Dimitri Peskov, a negat că raidurile ar viza și pozițiile opoziției „moderate” care este cuprinsă de acordul de încetare a focului, negociat de Statele Unite și Rusia.

Premierul Ucrainei, Arseni Iaţeniuk, a anunţat că a acceptat propunerea Rusiei de a ridica interdicția tranzitului camioanelor între cele două ţări. Odată ce Rusia va ridica interdicția pentru camioanele ucrainene, Kievul va răspunde cu o măsură similară, a spus premierul ucrainean. Ucraina a interzis tranzitul camioanelor rusești la 15 februarie, după ce Moscova impusese o interdicție similara pentru camioanele ucrainene.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a obligat Rusia să plătească despăgubiri în valoare de 29 de mii de euro cetățeanului moldovean Boris Moser care a petrecut 3 ani în detenție preventivă în regiunea transnistreană. În decizia CEDO se spune că anume Rusia și nu Moldova a încălcat mai multe prevederi ale Convenției europene pentru drepturile omului, admițând aplicarea unui comportament inuman și degradant în raport cu Boris Moser care a fost arestat în 2008 sub acuzația de escrocherie. În închisorile din autoproclamata republică transnistreană sunt deținuți circa 1200 de cetățeni moldoveni, în ciuda multiplelor cereri ale Chișinăului de a-i elibera.

Procurorul general al Moldovei, Corneliu Gurin, și-a anunțat demisia la o zi după ce Parlamentul a pornit reforma Procuraturii. Demiterea lui Gurin, considerat apropiat Partidului Democrat, a fost una din revendicările protestatarilor pro-europeni și pro-ruși din ultimele luni și motiv de discordie în alianțele de guvernare pro-europene din ultimii ani.

Socialiștii de la Chișinău au anunțat că vor relua săptămâna aceasta demonstrațiile împotriva guvernării, pentru convocarea de alegeri anticipate. Igor Dodon a spus că protestele vor însoți fiecare ședință de parlament care se va ține săptămâna viitoare.

Opoziția de stânga din Parlament a depus o moțiune simplă împotriva ministrului apărării, Anatol Șalaru. Socialiștii și comuniștii îl acuză pe ministrul din partea Partidului Liberal că prin declarațiile sale subminează neutralitatea țării, promovând apropierea de NATO. Liderul PCRM, Vladimir Voronin, a spus că Șalaru ar fi declarat într-un interviu că Moldova ar fi în război cu Federația Rusă. Nu este prima oară când Șalaru este criticat de politicienii pro-estici pentru declarațiile sale. În toamna anului trecut, asemenea critici s-au soldat cu audierea lui la Procuratură.

Liderul transnistrean Evghenii Șevciuk a declarat, în cadrul sărbătoririi, pe 23 februarie în regiunea transnistreană a zilei apărătorului patriei, că armata transnistreană trebuie să fie mereu pregătită să respingă posibile provocări ale extremiștilor. Șevciuk s-a arătat îngrijorat de ceea ce el a numit „unele declarații ale liderilor politici și din Moldova, și din România care vorbesc despre o posibilă aplicare a forței în raport cu Transnistria”, și a spus că, citez „aceste declarații nu trec neobservate și demonstrează că forțele armate și unitățile cu misiuni speciale ale Transnistriei trebuie să fie gata mereu pentru a respinge posibile provocări ale extremiștilor”.

Șevciuk a mai spus că în anii 2014-2015, ani de criză economică majoră, administrația a restabilit și modernizat toată tehnica militară și a alocat bani suplimentari pentru armată și forțele cu destinație specială. „În condițiile instabilității la frontieră și a apelurilor neclare de unire a Moldovei cu România vedem necesitatea finanțării propriei armate și a organelor de menținerii a ordinii publice”, a subliniat Șevciuk.

***

Europa Liberă: Luna februarie în acest an are 29 de zile, iar de mâine întrăm în primăvara calendaristică. Orice primăvară aduce noi speranțe, noi planuri și gânduri de viitor. Cu ce speranțe încep această primăvară locuitorii regiunii transnistrene? O întrebare adresată de corespondenții noștri unor oameni întâlniți întâmplător pe stradă la Tiraspol și Bender.

Надеемся на лучшее, конечно. Хотелось бы, конечно, все об этом говорят – и зарплаты, и все. Понимаем, что в мире такая сложная ситуация, мы в любом случае зависим от этого. Ну, хочется, надеемся на лучшее, живем как-то. Хоть и тяжело, сложно, но ничего. Все хорошо.

Ничего не чувствую. Скорее бы уже тепло было. Любовь – это само собой, семья, дети, это всегда хорошо. Да чтоб у нас все хорошо было в Приднестровье. Чтобы работы было побольше да и зарплаты повыше, в принципе.

Ожидания тепла. Скорее чтоб наступило тепло, вот-вот уже начинается, но все еще есть холодные дни, но хочется прямо весны-весны, чтоб все расцветало, настроение от этого поднимается. Хотелось бы скорее написать дипломную работу, сдать госы, и быть свободной.

Ни о чем не думаю, ни о чем не мечтаю как бы. Настроение хорошее, весеннее. Теплее стало, солнце светит. Как-то веселее, не так пасмурно. Ожидаешь чего-то лучшего с приходом весны. Заботы появляются другие. К земле тянет – посев, уборка. Очередной виток жизни.

За-ме-ча-тель-ное настроение. Ожидания? Радости! Вот я весну очень люблю. Больше всего из всех времен год. Вопреки Александру Сергеевичу Пушкину, который говорил Весной я болен; вонь, грязь… Это возрождение, и природы, и человека, потому что настроение повышается, когда голые деревья покрываются новой, молодой зеленью – это же чудесно.

Чувствую себя превосходно, и детки тоже. Ждем каких-то улучшений нашей экономической обстановки. Когда весна, начинаешь думать о хорошем, хочешь куда-то выехать, погулять, на природу. О хорошем только думается.

Настроение позитивное, хочется каких-то новых впечатлений, радостей, каких-то новых начинаний. Ну, наверное, у каждого они свои, у кого-то в семье, у кого-то в работе, у кого-то в любви, поэтому для каждого, наверное, свое что-нибудь особенное должно случиться этой весной.

Ждем всегда лучшего, а там – как получится. Лучшего в политическом плане. Чтобы в Сирии все было спокойно, чтоб на Украине все стабилизировалось. Чтобы пенсию вовремя давали. Чтобы продукты не дорожали. Чтобы была и работа, чтоб наши дети не уезжали. Самые насущные вопросы.

Пенсию сейчас не задерживают, но она очень маленькая…

Europa Liberă: Așadar, gânduri și speranțe la început de primăvară ale locuitorilor din regiunea transnistreană.

***

Europa Liberă: Julia Autz este o tânără fotografă din Germania care a mers în Transnistria pentru a surprinde într-o serie de fotografii viața și stările de spirit ale tinerilor și adolescenților de acolo. Tinerii, dornici de efervescență și culori, și regiunea înghețată parcă în trecutul sovietic fac un tablou disonant și aduc o undă de tristețe și de lipsă de perspective. „Este exact starea pe care am simțit-o cât am fost în Transnistria și pe care am vrut să o redau în fotografiile mele”, ne-a mărturisit într-un interviu Julia Autz.

Julia Autz, o fotografă de 27 de ani din Germania, a lucrat în Transnistria două luni, în aprilie-mai 2014, iar seria de fotografii a completat teza sa de licență. Spune că a ales această regiune pentru că este una practic necunoscută în Occident, iar faptul că este atât de nerecunoscută trezește și mai mult interes pentru viața pe care o au oamenii de acolo, și în special tinerii. Ea a fotografiat tinerii pe plaje și în parcuri unde aceștia își petreceau lungile zile de vară, dar și apartamentele lor, străzile, școlile care le formează viitorul…

Julia Autz a auzit despre Transnistria la radio și s-a gândit că ar putea fi o experiență interesantă.

Julia Autz: „De la bun început mi s-au spus lucruri extrem de negative despre Transnistria, tot felul de clișee de genul că oamenii dispar acolo, că este foarte greu de lucrat din cauza KGB-ului și alte lucruri îngrijorătoare. Dar când am ajuns acolo nu am avut nicio problemă. Vremea era foarte caldă – am ajuns în aprilie și era deja foarte cald. A fost foarte greu pentru mine doar pentru că nu vorbeam rusa, iar acolo totul e în rusă, toate denumirile de străzi sunt scrise doar în chirilică, iar dacă întrebam pe cineva încotro să merg, oamenii nu înțelegeau pentru că practic nimeni nu vorbește engleza. Deci, asta mi-a fost foarte greu, să mă orientez.”

Europa Liberă: Multă lume care vine în Transnistria spune că se simte de parca ar fi revenit în Uniunea Sovietică, ca e ca un salt în trecut. Ați simțit același lucru?

Julia Autz: „Da, a fost într-adevăr un sentiment puternic de felul acesta. Nu am fost niciodată în Uniunea Sovietică, dar cred că așa arăta. Sunt multe monumente de atunci, denumirile de străzi nu s-au schimbat… A fost chiar interesant.”

Europa Liberă: În articolul pe care l-am citit spuneați că ați sesizat o diferență mare dintre tânăra generație din Transnistria și generația mai în vârstă. În ce constă această diferență?

Julia Autz: „Da, mulți dintre oamenii mai în vârstă cu care am vorbit mi-au spus că în comunism a fost mai bine și că sunt nostalgici acum și cred că ar vrea să revină înapoi în Uniunea Sovietică. Ei vor ca Transnistria să devină parte a Rusiei.

În timp ce generația tânără… cred că pentru ei este chiar foarte greu. Ei au foarte puține posibilități, diplomele eliberate de universitățile de acolo nu sunt recunoscute și pentru ei este foarte greu să facă ceva acolo, să-și găsească un job. Mulți dintre ei vor să plece din Transnistria, vor să meargă la Moscova, în Rusia sau în altă țară, pentru că pentru ei este foarte greu acolo. Practic nu este nimic de făcut – vara e ceva mai bine, pentru că e cald și se poate ieși în natură, însă iarna e chiar foarte greu.”

Europa Liberă: Știți care este viața tinerilor în Germania sau în alte țări europene și iată că acum ați cunoscut și viața tinerilor din Transnistria. Care este diferența care v-a surprins cel mai mult?

Julia Autz: „Noi avem foarte multe posibilități, noi putem merge oriunde, putem călători și putem face ce vrem, avem multe oportunități. Pentru ei este greu. Pentru că regiunea este foarte săracă și este greu pentru ei să călătorească și să vadă alte părți ale lumii. Cred că marea lor majoritate nu au avut posibilitatea să călătorească sau maxim ce au văzut a fost Rusia – ei nu au avut oportunitatea de a vedea alte țări ale lumii.

Ca și altor tineri, celor din Transnistria le place să aibă prieteni, să meargă să înoate, să se plimbe afară. Dar pentru ei este cu mult mai greu, pentru că nu au prea mulți bani și nu-și pot permite să meargă la un bar sau al un club – lucruri care pentru noi sunt firești.”

Europa Liberă: Am văzut pozele pe care le-ați făcut și am remarcat că ați venit foarte aproape de oameni, că oamenii au fost deschiși cu dumneavoastră, cu camera foto - și acesta nu este un lucru foarte obișnuit pentru Transnistria. Cum ați făcut să veniți atât de aproape de oamenii de acolo?

Julia Autz: „Nici nu știu… Uneori încercam să intru în contact cu unii oameni, după care ei mă prezentau altor oameni… Uneori se întâmpla că nu puteam să vorbesc cu ei, pentru că nu știam rusa, iar ei oboseau foarte repede să comunice prin Google Translate… Și cred că fără cameră nu m-aș fi înțeles cu ei, dar așa… camera cred că m-a ajutat…

Europa Liberă: Care a fost cea mai bună impresie legată de Transnistria și care a fost cea mai proastă impresie?

Julia Autz: „Cea mai bună impresie cred că a fost că am întâlnit mulți oameni cu adevărat minunați care mi-au arătat localitatea lor, m-au introdus în vieților lor și faptul că erau cu adevărat foarte deschiși la minte – a fost o experiență superbă. Am fost în drumeții cu ei, am fost cu ei la teatru, la plajă – a fost chiar foarte frumos! O experiență extraordinară!

La cealaltă extremă, uneori a fost greu să fac poze din cauza KGB-ului, erau unii oameni care vroiam ca eu să încetez să mai fac poze. Până la urmă nu am avut probleme și totul a fost bine, dar nu am înțeles exact care au fost argumentele, pentru că nu înțelegeam limba. Uneori era chiar ciudat, pentru că nu făceam ceva ce era interzis. Știam că este interzis să faci poze la obiecte militare, dar nu și la oameni și localități unde toată lumea făcea poze… A fost un pic confuză pentru mine această situație.”

Europa Liberă: Este aceasta o experiență pe care ați recomanda-o colegilor, prietenilor, sau nu tocmai?

Julia Autz: „Ba da, cu siguranță! A fost foarte palpitant, a fost chiar o experiență bună. Și aș vrea să revin acolo pentru că chiar mi-a plăcut. Uneori au fost și momente dificile, dar în general a fost timp frumos, am cunoscut o mulțime de oameni, o altă viață, o altă zonă.”

Europa Liberă: Mai spune Julia Autz despre experiența sa în Transnistria. Pozele realizate de tânăra fotografă germană au fost expuse timp de două săptămâni într-o galerie de artă din orașul german Manheim.

***

Europa Liberă: Încasările bugetare în regiunea transnistreană continuă să scadă și înregistrează valori negative chiar față de aceeași perioadă a anului trecut, când criza economică deja se făcea simțită și veniturile erau în scădere mare. În luna ianuarie, au fost încasate în bugetul central cu 34 milioane de ruble transnistrene mai puțin, iar în bugetele locale – cu 13 milioane ruble mai puțin decât luna ianuarie a anului trecut. Iar Fondul social este în minus cu 12 milioane ruble.

În plus, presa din stânga Nistrului scrie că în depozitele departamentului de sănătate mai există rezerve de medicamente vital necesare până în luna iulie, iar datoria acumulată la medicamente se ridică la 13,5 milioane ruble, ceea ce ar putea pune în dificultate desfășurarea viitoarelor tendere pentru achiziția de medicamente.

În pofida acestor probleme financiare și scăderi la încasări, bugetul regiunii transnistrene, care este acum în examinarea Sovietului suprem, prevede creșteri de salarii si pensii cu 4 și 5 la sută. Anul trecut administrația a fost nevoită să reducă la 70 la sută achitările bugetare din lipsă de bani. În acest an pensiile și salariile sunt achitate integral, însă restanțele acumulate de bugetari au rămas trecute la datorii, până în momentul în care se vor găsi bani pentru acoperirea acestora. Administrația regiunii mizează și în acest an pe sprijinul Rusiei – Evgheni Șevciuk a vizitat de curând Moscova, unde a obținut promisiunea vicepremierului Dmitri Rogozin că la sfârșitul lunii februarie Rusia va vira bani pentru achitarea suplimentului la pensii pe care îl primește fiecare pensionar transnistrean și care anul trecut a fost de 7 dolari.

***

Economiile de pe ambele maluri ale Nistrului - în tandem spre regres

Apropierea economică dintre cele două maluri ale Nistrului s-a accentuat în ultima perioadă, din cauza înrăutățirii situației economice în ambele zone, notează într-un raport centrul de analize economice de la Chișinău, Expert-Grup. Totuși, înrăutățirea situației economice s-a dovedit a fi mai rapidă în regiunea transnistreană. Concluziile sunt conținute în ultimul număr al publicației Realități Economice Transnistrene, revistă ce identifică cele mai importante evoluții economice și politice din raioanele de est ale Republicii Moldova. Are detalii, Radu Benea.

Indicatorul de convergență, care calculează gradul de apropiere dintre cele două economii, a crescut la 97,8 la sută în trimestrul III al anului 2015, de la 90 la sută în trimestrul I al anului 2014. Principalele cauze care au determinat creșterea acestui indicator țin de dinamica activității investiționale, a comerțului extern și de tendințele inflaționiste de pe ambele maluri ale Nistrului.

Activitatea investițională s-a redus în 2015 cu 20,3% față de anul precedent. În cazul comerțului extern, regrese s-au înregistrat pe ambele maluri, deși exportul a scăzut ceva mai mult pe malul drept (15,9% față de 14,7% în Transnistria), iar importul a scăzut mai mult pe malul stâng (30,4% față de 25% în regiunea transnistreană).

În același timp, pe malul drept moneda națională s-a depreciat cu circa 25% pe parcursul anului 2015, în timp ce cursul nominal al „rublei transnistrene” rămâne constant din primul trimestru al anului 2013 și constituie 11,1 ruble pentru un dolar. Pe malul drept, deprecierea monedei naționale a alimentat creșterea puternică a presiunilor inflaționiste (nivelul inflației a constituit 9,7%). În același timp, regiunea din stânga Nistrului a cunoscut o deflație de 1,1%.

Publicația Expert-Grup notează că evoluția indicatorului de convergență economică a evidențiat încă o dată că economiile de pe ambele maluri ale Nistrului se confruntă cu probleme similare. În ambele cazuri modelele de creștere economică nu sunt sustenabile, fiind alimentate preponderent din surse externe care la moment se epuizează (fiind vorba despre remiterile venind de la migranții de muncă, dar și de asistența financiară – din vest în cazul malului drept și din est în cazul malului stâng).

La fel, ambele economii sunt foarte mici și, respectiv, dependente de piețele externe (în special, de UE și CSI), și se confruntă cu grave probleme de competitivitate. De asemenea, în ambele părți s-a acutizat instabilitatea politică pe fundalul protestelor și probabilității alegerilor anticipate în dreapta Nistrului și alegerilor prezidențiale în stânga Nistrului care ar urma să aibă loc la sfârșitul acestui an.

Aceste constrângeri au prins ambele maluri într-un cerc vicios de economie politică: regresul economic și social a subminat credibilitatea instituțiilor publice și, respectiv, instabilitatea politică, motiv din care frânează implementarea reformelor care ar scoate regiunile din impasul economic și social. Pentru a ieși din acest cerc vicios este necesară o schimbare de comportament al autorităților publice, iar decizia din 18 decembrie 2015 de a implementa prevederile ZLSAC în regiune este de bun augur în acest sens, mai notează Expert-Grup.

***

Europa Liberă: Analistul militar rus Pavel Felgenhauer susţine că Federaţia Rusă s-ar pregăti de un „mare război” cu Turcia. Într-un comentariu recent publicat în „Novaia Rossia” analistul, care prezisese în 2008 războiul ruso-georgian, a sugerat că ciocnirea ruso-turcă e pe cale să se declanşeze pe teritoriul sirian, odată cu asediul oraşului Alep. Într-un interviu pe care l-a realizat cu Pavel Felgenhauer, colega mea Liliana Barbaroșie l-a întrebat pe ce altceva îşi mai bazează acesta previziunile:

Pavel Felgenhauer

Pavel Felgenhauer

Pavel Felgenhauer: „S-a intrat pe drumul războiului, poate chiar unul general european. Mi se pare absolut evident acest lucru. Dacă până acum o confruntare directă între Rusia şi NATO era greu de imaginat, chiar şi în Ucraina, în Siria acest lucru este chiar foarte probabil. Dacă s-ar începe o confruntare militară între Rusia şi Turcia, iar acest risc există acum în Siria, o astfel de confruntare ar putea uşor implica şi NATO. S-ar putea trece foarte repede la o confruntare în zona Mediterană, în spaţiul ei aerian, iar apoi în război ruso-turc, pe Marea Neagră şi întreagă zonă a Mării Negre, iar apoi şi într-un război general european, inclusiv nuclear.

Pentru mine este acum clar că acest lucru s-ar putea întâmpla. Nu înseamnă că va fi chiar aşa şi nu aş putea estima în procente probabilitatea unui astfel de conflict, dar e limpede pentru mine că lucrurile ar putea aluneca spre aşa ceva. Mai ales că nimeni nu se ocupă la modul serios de acest subiect. Secretarul general NATO vorbea la ultima ministerială despre faptul că toată lumea trebuie să se calmeze, că e nevoie de detensionare, dar astea nu sunt decât nişte intenţii bune. Deocamdată, lucrurile merg din rău în mai rău.”

Europa Liberă: Cum se poate opri?

Pavel Felgenhauer: „Nu ştiu. Prin diplomaţie probabil. Sunt necesare nişte acorduri foarte clare între Rusia şi Turcia, cine şi până unde poate merge, cine şi unde se opreşte... în nordul Siriei. Pentru că, dacă Rusia şi aliaţii NATO vor continua apropierea de hotarul turcesc, în încercarea de a-l închide, confruntarea va fi inevitabilă.”

Europa Liberă: Şi în regiunea est-europeană, în Ucraina în particular, exită un risc la fel de mare acum?

Pavel Felgenhauer: „Cu Ucraina e altă poveste. Turcia şi Siria sunt mai importante acum. Iar dat fiind faptul că în Ucraina mai e şi o criză guvernamentală în acest moment, Rusia va aştepta probabil deznodământul, în speranţa ca poate se rezolvă în Ucraina prin această criză. La modul real, s-ar putea vorbi despre tensionarea pe frontul ucrainean abia spre vară, prin iunie.”

Europa Liberă: Poroşenko vorbea despre un risc de escaladare mai mare acum ca niciodată…

Pavel Felgenhauer: „Poroşenko exagerează. Nu cred că există acum acolo o escaladare. E la fel ca în trecut. Toata vara trecută trupele au stat în stare de alertă. Probabil aşa vor sta şi vara viitoare. Dar mi se pare puţin probabilă acum reizbucnirea tensiunilor. Deşi nimic nu se poate garanta.

În principiu, obiectivele strategice ale Rusiei nu s-au schimbat, ele rămân aceleași: crearea unui cordon de apărare pe linia Ucraina, Moldova, aceste foste republici sovietice care au fost parte integrantă a lumii ruse sau ceva de genul acesta…

Aceasta e strategia Rusiei. Tacticile pot fi deferite: fie mijloace economice, fie financiare, fie politice, fie militare. Dar, în principiu, Rusia lui Putin nu este atât de agresivă cum pare. În sensul că Putin însuși nu prea vrea să se lanseze în războaie de cucerire. El putea de exemplu cuceri Tbilisi în august 2008? Putea. Dar nu l-a cucerit. A decis apoi să-l împingă pe acest Bidzina Ivanishvili și într-un fel aşa s-a rezolvat.

O operațiune în Ucraina ar însemna un război foarte mare: ar trebui deschise vreo trei fronturi, implicate vreo cinci divizii de tancuri, vreo 150-200 de mii de soldaţi. Plus că ucrainenii sunt acum mai bine pregătiți decât au fost vreodată, cel puţin mai bine decât în 2014. Astfel încât ar fi dificil pentru Rusia. Deocamdată, ea pare decisă să evite aşa ceva. S-a văzut din ce a spus Nikolai Patrusev – că Ucraina, dacă va continua la fel, se va destrăma de la sine, prin colaps economic, politic și financiar. Deci, se pare că aceasta e abordarea Moscovei: se aşteaptă un colaps al Ucrainei, fără să se intre în război major.”

Europa Liberă: Acum vă întreb despre Moldova. La Chişinău a surprins că la un moment dat Consiliul Suprem de Securitate din Rusia a examinat situaţia din Moldova. De ce oare?

Pavel Felgenhauer: „Pentru că Moldova e importantă. Şi pentru că la Chişinău există probleme interne de care Moscova ar putea probabil profita. Moldova este privită ca parte a intereselor naționale rusești, iar Putin spune că reconcilierea cu Occidentul este posibilă în cazul în care el recunoaște interesul național al Rusiei. Totuşi, aici lucrurile stau bine măcar şi pentru faptul că un pericol militar nu există în acest moment pentru Moldova.”

Europa Liberă: În presă, însă, lucrurile nu arată atât de bine. S-a scris, de exemplu, că la acel Consiliu de Securitate lui Putin i s-ar fi raportat că aeroportul din Tiraspol este pregătit de o eventuală implicare, că se are în vedere o operaţiune sub denumirea „Tuman” (trad. în rom. „Ceaţa”)… etc.?

Pavel Felgenhauer: „Prostii sunt toate astea. Nu are Rusia nimic acolo şi nu e gata acest aeroport să participe la nici o operaţiune. Eu vorbesc în cunoştinţă de cauză – acel aeroport dispune de o pistă de decolare. Atât. Iar dat fiind faptul că Transnistria este despărţită de Rusia prin Ucraina, la modul serios nu se poate produce nimic acolo. Infrastructura care există în Transnistria nu este aptă de nici un fel de ofensivă. Ei bine, există acolo un foarte mic contingent rusesc, trei batalioane, din care două de infanterie motorizată. Dar arme grele aproape nu există acolo, armament de apărare anti-aeriană la fel, tancurile care există sunt vechi şi practic nefuncţionale. Să duci într-acolo tacuri peste Ucraina este imposibil. Iar fără tancuri generalii ruşi în general nu ştiu să lupte. Aşa că, în principiu, nici armata moldovenească, nici cea transnistreană, nici contingentul rus de acolo nu sunt apte de luptă. Transnistria nu e Osetia de Sud, unde oricând puteau intra coloanele de infanterie motorizată. Nici un risc militar în acea zonă nu există.”

Europa Liberă: Liliana Barbaroșie, în dialog cu expertul militar rus, Pavel Felgenhauer.

***

Europa Liberă: Andrei Ilarionov, fost consilier al lui Vladimir Putin între anii 2000-2005, economist, politician și activist civic, a dezvăluit motivațiile reale ale reformelor realizate în URSS și apoi în Rusia la începutul anilor 1990.

În cadrul emisiunii „Cultul personalității”, de la Radio Svoboda, Andrei Ilarionov a spus că între anii 1991 și 1994 a avut loc o operațiune gigantică de distrugere artificială a rezervelor materiale de care dispuneau cetățenii și întreprinderile sectorului civil și o redistribuire a resurselor în favoarea unor grupuri social-politice apropiate fostei nomenclaturi.

Andrei Ilarionov

Andrei Ilarionov

Andrei Ilarionov: „Gaidar era interesat de desfășurarea reformelor economice, dar a unor reforme destinate unui anumit grup de oameni, deci nu în beneficiul tuturor. Și a spus lucrul acesta la un moment dat foarte clar în cadrul unei prelegeri ținute la Școala economică din Londra, cam prin 1994. A spus foarte clar atunci că sarcina sa și a echipei era de a face în așa fel încât proprietățile să intre în posesia celor care erau în preajma lor. Și a menționat și grupurile beneficiare – MGB, adică fostele structuri ale serviciilor secrete, directorii „roșii” și bandiții. O idee asemănătoare a formulat și Anatolii Ciubais, răspunzând la întrebarea dacă privatizările care s-au făcut în Rusia au fost unele corecte și echitabile. „Bineînțeles că nu”, a spus el. „Cel mai important lucru pe care l-am făcut a fost să frângem de genunchi societatea și nu s-a pus problema legalității. Iar proprietățile erau împărțite celor care erau în preajma acestora”, a spus Ciubais, menționând, de asemenea, directorii „roșii” și bandiții printre beneficiari.

În plus, trebuie să vedem și cine beneficia de creditele Băncii Centrale, la indicația guvernului lui Gaidar, pe cine finanța guvernul în 1992 – era vorba despre complexul militar industrial și despre finanțarea deschisă, dar și ascunsă, a serviciilor secrete. Constatăm că nu a fost o greșeală, ci o politică bine țintită, conștientă, de redirecționare a resurselor economice dinspre alte părți ale societății ruse către direcții bine stabilite.”

Mai mult, spune Ilarionov, în aceste condiții devine clar pentru ce a fost provocată hiperinflația la începutul anilor 1990. El subliniază că nu a existat o necesitate economică de a avea un deficit bugetar atât de mare și a face emisie monetară. Aceste lucruri au fost făcute, spune Ilarionov, pentru ca astfel să fie distruse, anulate practic rezervele de care mai dispuneau oamenii de rând și întreprinderile din sectorul civil.

Andrei Ilarionov: „Timp de doi ani de hiperinflație, în 1992 și 1993, din rezervele pe care le acumulaseră oamenii până în 1991 mai rămăseseră cam între 1,5 și 2 la sută – deci acestea au fost practic distruse, la nivelul întregii societăți. Și imediat cum s-a făcut acest lucru a început programul de privatizare pe bani. Cine mai avea atunci bani? Fie cei care au reușit să-i scoată în afara țării, fie organizațiile care primeau subsidii bugetare la indicația lui Gaidar sau credite de la Banca Centrală.

Și astfel, vedem că între anii 1991 și 1994 a avut loc o operațiune gigantică de distrugere artificială a rezervelor de care dispuneau cetățenii și întreprinderile sectorului civil și o redistribuire a resurselor mai întâi sub formă de bani, iar apoi și sub forma activelor reale în favoarea unor grupuri social-politice.”

Întâmplător sau nu s-a întâmplat acest lucru? Răspunsul, spune Andrei Ilarionov, poate fi găsit într-un articol publicat de Egor Gaidar încă în 1989. „Cel mai important lucru în economie nu sunt mecanismele de piață, nu este formarea liberă a prețurilor de piață. Cel mai important este cine controlează activele”, scria Gaidar.

Andrei Ilarionov: „Egor Timurovici a fost într-adevăr un om foarte deștept, un om ilustru și care înțelegea foarte bine ce era de făcut. Și această operațiune, după amploarea mijloacelor implicate, cred că este una fără precedent în lume. Într-un timp foarte scurt să scoți active de sute de miliarde de dolari, poate chiar de trilioane de dolari, de sub controlul proprietății colective, sau de stat, și să le transmiți în mâinile unui grup relativ mic selectat în baza criteriului de oportunitate politică, de afinitate ideologică, este greu de imaginat…”

Andrei Ilarionov mai spune că în ultima sa carte, din 2006, Egor Gaidar avertizează puterea că trebuie să aibă pregătit la îndemână „un ultim regiment”, cu armele gata de luptă, la propriu, devotat și gata să execute orice ordin. Controlul activelor este un lucru bun, sugerează Egor Gaidar, dar aceste active pot fi menținute doar dacă puterea are la dispoziție „un ultim regiment”, gata să apese pe trăgaci…

***

Europa Liberă: Doamnelor și domnilor, încheiem aici emisiunea noastră. Sunt Lina Grâu, vă mulțumesc pentru atenție și vă doresc toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă

XS
SM
MD
LG