Italia a făcut un nou pas către recunoașterea cuplurilor de același sex. Senatul de la Roma a aprobat joi o lege a „uniunilor civile” sprijinită de premierul stângist Matteo Renzi, care a numit-o „istorică”. Organizațiile pentru drepturile omului au salutat legea, dar au deplâns faptul din cauza presiunii cercurilor conservatoare, catolice, ea nu acordă în forma finală nici un fel de drepturi în privința adopțiilor.
În aplauzele suporterilor egalității în drepturi din Senatul italian, președintele camerei superioare a legislativului de la Roma a anunțat joi seară că în favoarea legii „uniunilor civile” au votat 173 de senatori, iar împotrivă numai 71.
Legea uniunilor civile urmează să fie supusă votului Camerei inferioare a Parlamentului italian. Dacă va fi aprobată, Italia predominant catolică va face primul pas pentru a reduce decalajul care o separă în privința drepturilor gay de celelalte țări vest-europene. În afara Italiei, în Uniunea Europeană au mai rămas doar șase țări, toate foste comuniste, care nu recunosc în nici un fel cuplurile de același sex: România, Bulgaria, Polonia, Slovacia, Letonia și Lituania.
Italia a accelerat adoptarea legii care zăcea în parlament de vreo trei ani după ce a fost condamnată anul trecut la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru discriminarea minorităților sexuale.
Premierul Matteo Renzi a spus în pregătirea votului din Senat că pentru el legea uniunilor civile este una din cele mai importante și s-a oferit să-și supună cabinetul, din cauza ei, unui vot de încredere în Parlament.
În forma adoptată de Senat, legea dă cuplurilor de același sex câteva din drepturilor perechilor heterosexuale: dreptul de a purta același nume de familie, dreptul la moștenire, la vizite în spital sau la decizii în privința tratamentului medical. Legea nu prevede însă dreptul la căsătorie, care a fost legalizat anul trecut în la fel de catolică Irlandă. Mai dureroasă pentru cuplurile gay a fost însă decizia premierului Renzi de a renunța la prevederea posibilității adoptării copilului partenerului, de dragul salvării legii în ansamblu.
„Suntem dezamăgiți”, a declarat pentru AP, Marilena Grassadonia, președinta organizației Familiile Curcubeu, a părinților gay. „Nu ne vine să credem că în 2016, într-o țară ca Italia, care se mândrește cât este de europeană, este posibil să adopți legea uniunilor fără să iei în calcul drepturile copiilor”.
Această „ciuntire” a legii a fost salutată în schimb de adversarii drepturilor gay, cum este ministrul de interne Angelino Alfano, un politician conservator din coaliția de guvernare:
Ministrul Alfano a spus că adversarii dreptului la adopție pentru perechile „gay” au făcut „un cadou Italiei” împiedicând cuplurile gay „să poată avea copii”, ceea ce este „împotriva naturii”.
Dezbaterea italiană asupra drepturilor gay, desfășurată mai mult ca în alte țări în umbra bisericii catolice, a avut o coloratură aparte, implicând o discuție despre „fidelitate”. În prezent, legea matrimonială italiană pentru cuplurile heterosexuale cuprinde un angajament de fidelitate, iar promotorii legii uniunilor civile au insistat ca el să NU fie menționat în noua lege.
Senatoarea Monica Cirinna a observat că în marea majoritate a țărilor europene nu există vreun angajament matrimonial la fidelitate, pentru că – a spus ea – fidelitatea nu se poate impune prin lege.
Votul din Senat a fost criticat de ziarul „Avvenire” al conferinței episcopilor catolici italieni, care a pus aprobarea legii pe seama „presiunilor politice” făcute de premier asupra legislatorilor. Vaticanul, pe de altă parte, a refuzat să se implice în disputele privind legea uniunilor, confirmând tacit ceea ce se știa deja, anume că Papa Francisc este mai liberal decât predecesorii săi în multe chestiuni sociale.
