Linkuri accesibilitate

Ludmila Andronic: „Nu tot ce este scris, nu tot ce se aude şi nu tot ce se vede este adevărat”


Despre propaganda în mass-media, în dialog cu președinta Consiliului de Presă din R. Moldova.

Centrul pentru Jurnalism Independent a prezentat un raport, rezultat dintr-o monitorizare a 12 instituţii media, în care sunt scoase în evidenţă – cum s-a specificat - „elemente de propagandă, dezinformare şi război informaţional în spaţiul mediatic autohton”. Raportul, care cuprinde o perioadă recentă de trei luni, sugerează o situaţie tot mai îngrijorătoare de degradare a mass media, în sensul de înlocuire tot mai masivă a acesteia cu tabere de luptă aflate în slujba unor interese de grupare politică sau de altă natură. Cât de grav este acest fenomen, ce-l alimentează şi ce i se poate contrapune? O convorbire cu experta în comunicare Ludmila Andronic, președinta Consiliului de Presă din Republica Moldova.

Europa Liberă: Așadar, un nou raport elaborat şi prezentat de Centrul pentru Jurnalism Independent, raport menit să concretizeze prin exemple punctuale ceea ce pare să vadă deja toată lumea: înlocuirea jurnalismului cu practici de propagandă, dezinformare, manipulare a informației. Practici care ruinează constant credibilitatea mass media. În baza acestui raport inclusiv, împărtășiți părerea oarecum generală cu privire la acest fenomen: că lucrurile merg din rău în mai rău?

Ludmila Andronic

Ludmila Andronic

Ludmila Andronic: „De fapt, raportul prezentat, marţi, nu vine decât să constate încă o dată o situaţie despre care noi vorbim deja de mai mult de un an de zile la modul grav şi foarte accentuat şi despre care bănuiam sau discutam, uneori, în culoarele profesionale chiar mai înainte. Din păcate, presa din Republica Moldova, într-adevăr, a prins gustul manipulării şi propagandei. Ţinând cont de faptul că acest limbaj este, din păcate, de multe ori mai pe placul cititorilor, ascultătorilor, privitorilor, fiindcă oferă o informaţie care nu mai necesită gândire, analiză, informare adăugătoare, oferă şi soluţii pe lângă informare. Constatăm că, din păcate, ceea ce stă la baza meseriei de jurnalist, adică servirea interesului public şi informarea corectă, echidistantă şi echitabilă a populaţiei a fost lăsat pe planul doi servind unele interese mai degrabă politice.”

Europa Liberă: Aţi spus că ar fi mai pe placul publicului. Sugeraţi că acestea sunt aşteptările cele mai frecvente de consum a unui produs mediatic mai piperat?

Ludmila Andronic: „Din păcate, abundența de discuţii în loc de informații publice, abundența de talk-show-uri politice în care avem o mulțime de opinii, care nu sunt analizate pe loc, care nu sunt oprite prin întrebări pertinente, îi face pe oameni să se simtă într-un fel confuzi vizavi de informaţia pe care ar trebui să o culeagă din acestea. Oamenii s-au simţit, la un moment dat, într-o abundență de opinii considerând că de fapt schimbul de opinii este redundant şi prea mult. Oamenii au preferat de multe ori să se orienteze spre un gen de presă mai degrabă sovietic în care toată informația era prezentată sub un singur unghi şi nu era nevoie absolut deloc să-ţi pui întrebarea de ce anume acest post sau acest ziar îmi prezintă informația în acest mod. Deci, este mai simplu de digerat şi, din păcate, oamenii prind mult mai uşor la astfel de jurnalism.”

Europa Liberă: Cum se explică impresia, cel puţin, că mass-media – în diversele ei forme – parcă s-ar perfecționa în cele rele, mai curând?

Ludmila Andronic: „De obicei lucrurile rele în toate domeniile prind mai uşor. Este mai simplu să-i închizi gura unui client decât să-i oferi o consultaţie, dacă este vorba de o afacere. Este mai simplu să cumperi nişte alegători decât să-i convingi. Exact același lucru se întâmplă şi cu presa. Este un model primitiv de presă pe care, din păcate, l-am abordat.”

Europa Liberă: Cum e societatea, cu toate viciile ei – ar zice unii sau poate mulţi – aşa e şi mass-media: de ce s-ar pretinde breslei jurnalistice să rămână neîntinată, un fel de monument deontologic într-un mediu de corupere generalizată?

Ludmila Andronic: „Pentru că asta este sensul meseriei noastre. Am spus-o şi anterior, într-un articol pe care îl publicasem, că de fapt orișicare încălcare deontologică, etică sau orișicare înclinare spre propagandă aduce la zero prestigiul meseriei de jurnalist. Noi, prin factura noastră profesională, trebuie să fim un pic mai îndrăzneți, un pic mai curajoși în a spune adevărului pe nume şi în a explica de ce anume aşa sunt lucrurile corecte şi nu altfel. Deci, face parte din deontologia noastră profesională.”

Europa Liberă: Ce se întâmplă, de fapt, cu profesioniştii media care, la un moment dat, parcă s-ar prăbuşi de pe fundamentul lor de integritate profesională şi acceptă nişte munci la diverşi stăpâni care-i discreditează?

Ludmila Andronic: „Din păcate, de multe ori rezultatul acestui produs jurnalistic este dictat în primul rând de către politicile redacționale. Atât timp cât editorii şi redactorii-şefi se angajează într-un serviciu politic sau economic în unele cazuri, atât timp şi jurnaliştii vor fi pur şi simplu impuşi să-şi facă lucrul exact aşa cum le cere editorul, oricât de obiectivi nu ar încerca să fie ei. Şi atunci persoana fizică din jurnalism prevalează pentru că fiecare doreşte până la urmă să-şi practice undeva o meserie pe care a învăţat-o şi să primească bucata lui de pâine. Pe de altă parte, vorbeam tot în acelaşi articol despre un fenomen pe care eu l-am numit, un pic marxist, alienare. Asistăm la o alienare a presei, în sensul în care oamenii nu mai percep ca pe un bun moral, fizic şi economic al lor, care ar trebui să le servească, ci ca pe cineva care trăiește într-o țară absolut separată. Pe de altă parte, jurnaliștii şi-au pierdut meseria pentru că, ziceam în acest articol, au tot balansat între cochetă şi cocotă, între practici de a cocheta şi ceva un pic mai rău sau eventual să se transforme în ceea ce istoric se numește cadână - foarte bine îmbrăcat, hrănit cu bijuterii în jurul gâtului, dar lipsit de libertate.”

Europa Liberă: S-ar putea vorbi, măcar şi la modul visător, în Republica Moldova despre o cultură a consumului de informaţie, despre o educaţie adecvată în acest sens, care să presupună şi discernământ în faţa ecranului TV, paginilor de internet etc.?

Ludmila Andronic: „Vorbeam încă la Forumul mass-media, care a avut loc ceva timp în urmă, despre necesitatea introducerii unor studii de citire critică a presei. Aşa cum învăţăm sau cel puţin ne străduim să învăţăm oamenii să citească opere literale într-un anume fel, ţinând cont de anumite rigori stilistice, cum îi învăţăm pe unii, din păcate foarte puţini, să privească un tablou sau să vadă cinematografie, exact acelaşi lucru ar trebui să se întâmple cu presa. Noi trebuie să ne dăm seama că de fapt presa este un produs care a venit istoric ca unul al activităţii oamenilor şi prin urmare el funcţionează după anumite reguli care trebuie învăţate. Este aceeași problemă pe care o spunem întotdeauna în legătură cu comunicarea. Chiar dacă noi ne naștem şi învățăm într-un an sau doi să vorbim şi să înţelegem ceea ce ni se spune, asta nu înseamnă încă faptul că noi ştim să comunicăm. Acelaşi lucru se întâmplă cu presa. Faptul că noi ştim literele, ştim să citim cuvinte şi fraze încă nu înseamnă că ştim să citim sau să ascultăm mass-media cu adevărat. Problema aceasta nu este specifică doar pentru Republica Moldova. Din păcate, situaţia care s-a creat actualmente în regiune i-a determinat pe foarte mulţi să califice ceea ce se întâmplă drept acţiuni propagandistice chiar dacă vreo doi ani în urmă atunci când vorbeam despre propagandă şi manipulare prin presă, în coridoarele europene, ni se spunea întotdeauna că suntem prea duri şi că de fapt nu ar fi vorba despre propagandă, trebuie să înţelegem că există libertate de exprimare ş.a.m.d.”

Europa Liberă: Vorbind despre năravuri proaste ale mass-media, în ce măsură credeţi că sunt oarecum dobândite? Altfel spus, de la cine învaţă comunitatea jurnalistică practicile descalificante şi străine pentru un jurnalism adevărat?

Ludmila Andronic: „E foarte simplu, dacă luăm modelul estic spre care de fapt este orientată presa noastră, pentru că noi nu am învăţat să facem presă vestică deocamdată, acest model (estic) este bazat pe propagandă, în special, în ultimul timp. Se dovedește că inclusiv cu această propagandă presa din estul nostru, mai corect spus din Rusia, trăieşte foarte bine din punct de vedere economic, mai mult ca atât are şi o acoperire politică foarte bună, pentru că serveşte intereselor regimului lui Putin. Toată ţara inspiră şi expiră în acelaşi ritm. Probabil că politicienii noştri au înţeles acest lucru şi încearcă să ceară de la mass-media exact acelaşi lucru - ca toată ţara să inspire şi să expire în acelaşi ritm şi să nu mai aibă timp pentru gândire.”

Europa Liberă: Ce se poate opune la modul practic şi eficient acestui fenomen de substituire a menirii presei cu propaganda, dezinformarea?

Ludmila Andronic: „Pe de o parte, este creșterea nivelului culturii generale. Pe de altă parte, dacă vorbim profesional, cel puţin la nivel de Consilii de presă, cele care au fost adunate în cadrul unei rețele regionale din care face parte şi Republica Moldova, am decis, câteva luni în urmă, să creăm un Comitet internaţional sau interstatal cu privire la propagandă, în care în cele mai crase cazuri de propagandă, în special, transfrontalieră, cum am numit-o noi, să putem depune plângeri o țară contra altei ţări, care să fie analizate de către membrii acestei comisii. Asta nu înseamnă că noi vom pune la zid jurnaliştii, chiar care au făcut propagandă. Noi nu avem astfel de pârghii. Prin explicarea acestui fenomen, prin găsirea punctuală a acestor exemple de manipulare şi propagandă crasă, explicându-le şi demonstrându-le celor care vor să audă unde de fapt s-a ascuns acest element tot mai mult şi mai mult să popularizăm ideea că nu tot ce este scris, nu tot ce se aude şi nu tot ce se vede este adevărat.”

XS
SM
MD
LG