Linkuri accesibilitate

Extrase dintr-o analiză despre politica Rusiei și R. Moldova semnată de Steven L. Hall în publicația americană online „Stratfor”.

„Mulți se minunează de ce Occidentul ar trebui să-și bată capul cu Moldova” - scrie în Steven L. Hall pentru Stratfor - amintind că este vorba de una din cele mai sărace națiuni ale Europei, echivalentă cu mărime cu suprafața Maryland-ul din Statele Unite. Și tot el apreciază că „răspunsul are mai puțin de-a face cu Moldova” și mai mult cu planurile și intențiile geopolitice ale Rusiei în regiune și cu felul în care aceste planuri contravin viziunii occidentale despre o societate deschisă în Europa de Est și au implicații importante pentru Statele Unite și continentul european. „Putin nu a făcut nici un secret din faptul că nu este în întregime încîntat cu moștenirea” pe care i-au lăsat-o Brois Ielțîn și Mihail Gorbaciov. I-ar plăcea mai curînd ca Rusia „să includă cîteva, dacă nu toate, republicile central-asiatice, statele baltice și Ucraina”.

Pentru liderul rus același sentiment ar fi prevalent cînd privește spre frontierele statelor membre ale Nato: Polonia, Ungaria, Bulgaria, România. Sînt națiuni pe care Putin le consideră „amenințări directe la adresa Rusiei, notează Steven L. Hall, care adaugă într-o a treia categorie teritoriile de la frontierele Rusiei ce s-a situa între primele două: Georgia, Ucraina și mica Moldovă, pe care le caracterizează drept „state-cheie în ceea ce Kremlinul consideră cea mai importantă confruntare geopolitică: Rusia versus Nato”.

Chiar lăsînd deoparte chestiunea mult dezbătută dacă lărgirea Nato-ului a declanșat agresiunea rusă în spațiile post-sovietice, sau dacă Rusia a intenționat întotdeauna să-și extindă controlul de facto peste ceea ce Putin consideră sfera lui de influență, apare clar - apreciază analistul de la Stratfor - „că Rusia lucrează pentru aș exercita și consolida controlul în aceste regiuni, care nu sînt dominate nici de ea, nici de țările Nato”. „Ea a început cu o primă rundă de „conflicte înghețate” la începutul anilor 1990 în zona sudică a Caucazului: Nagorno-Karabach, Abhazia, și Transnistria. Apoi a urmat războiul cu Georgia din 2008 din care a rezultat o țară complet nouă: Osetia de Sud. Practic, însă, faptul că nici una din aceste „republici” nu au fost recunoscute vreodată de mai mult de o mînă de țări, nu contează: Kremlinul și-a atins obiectivele.”

A urmat - observă Steven L. Hall - Crimea, despre care „Rusia pretinde acum că îi aparține”, iar mai recent regiunea Donbas din estul Ucrainei. „În timp ce Rusia plătește prețul pe plan economic pentru Crimea și Donbas, se pare că Putin consideră pur și simplu că prețul face parte din afacere. Kremlinul știe că Europa nu va extinde sancțiunile la infinit, în ciuda faptului că Crimea va rămîne pe un timp nedefinit parte a Rusiei și că sprijinul pe care îl acordă separatiștilor din estul Ucrainei va avea un impact pe termen lung.”

Și, în acest punct, analistul de la Stratfor ajunge la Moldova, apreciind că este „foarte probabil ca ea să fie următoarea sa mișcare pe tabla de șah”, deoarece este situată într-o „vecinătate care este de mare importanță pentru Putin. Apropierea României va fi o provocare pentru Moscova, dar condițiile din Moldova sînt propice pentru Kremlin să înceapă să-și folosească serviciile secrete. Putin speră să reușească fie [să instaleze] un guvern pro-Moscova la Chișinău, sau, cel puțin, un alt conflict înghețat… Există indicii că aceste activități au început deja.”

Analistul american se întreabă retoric: „De ce este Moldova următorul pas logic pentru Putin?” Și răspunde: „Întîi, deoarece Moldova a fost parte a Uniunii Sovietice și o serie de moldoveni rusofoni sînt nostalgici după zilele prețurilor stabile, după locurile de muncă, pensii și, mai ales, stabilitate.” „În al doilea rînd - observă Steven L. Hall - fiindcă existența corupției la scară mare din Moldova oferă Kremlinului un capăt de pod. Percepția larg răspîndită că actualul și recentele guverne (de orientare nominală occidentală) sînt sub controlul oligarhilor locali, exacerbată de furtul nerezolvat al miliardului de dolari din băncile moldovene, furnizează teren fertil pentru propaganda și măsurile de influențare exercitate de serviciile de informații ruse, care, s-ar spune, sînt cele mai bune în acest tip de operațiune.”

„În al treilea rînd - adaugă analistul de la Stratfor - Moldova este extrem de săracă, o situație pe care Rusia a înrăutățit-o impunînd sancțiuni economice ce au limitat sever comerțul. […] Rusia speră într-un nou guvern pro-moscovit (poate asemănător relației Rusiei cu Belarus-ul); propria ei versiune ironică a unei revoluții colorate sau, poate, a unei primăveri moldovene. Alternativa ar fi un conflict înghețat care să realizeze țelul geopolitic al lui Putin, de a reține Moldova să se alăture Uniunii Europene, sau, și mai rău, Alianței Nord Atlantice.”

Discutînd în continuare relațiile româno-moldovene, analistul de la Stratfor, notează că „Bucureștiul nu s-a lăsat înșelat sau a ignorat expansiunea rusă în regiune și că României i-ar place să aibă propria ei zonă tampon, de apărare, împotriva Rusiei.” România, pledează Stevel L. Hall, „cea mai mare și mai robustă economie din regiune”, chiar dacă lipsită de o transparență economică și politică perfectă, nu trebuie abandonată, deoarece dacă „amestecul rus se extinde din Moldova în România învecinată, eșecul acesteia pe plan economic și politic ar deveni semnificativ”. „România - adaugă el - ar putea fi, de asemenea, argumentul ca democrațiile occidentale să întreprindă acțiuni mai puternice pentru a se asigura că Moldova continuă să se miște în direcția Europei, înainte de a suferi o soartă similară Georgiei și Ucrainei. Moldova trebuie tratată cu grijă, deoarece modul de operare al Rusiei, în cazul țărilor asemenea ei, orientate spre vest, este de a crea o instabilitate din care să nu se poată ieși ușor sau în mod rapid.”

Acțiunile Moscovei ridică o serie de întrebări rezonabile despre viitor, între care analistul enumeră: „Cum poate fi oprită Rusia să facă în Moldova ce a făcut în Crimea și Ucraina? Cred Europa și Statele Unite că au la îndemînă suficiente sancțiuni economice pentru a opri Kremlinul să intervină în Moldova? Va apare o altă criză internațională a refugiaților cînd românii din Moldova vor începe să se refugieze în fața unei agresiuni crescînde ruse? Nu va avea aceasta un impact negativ, nu numai asupra economiei României, dar și a companiilor americane și europene care în făcut investiții acolo?”

Iar Steven L. Hall de la Stratfor conchide spunînd că răspunsul la întrebarea „De ce Moldova este într-adevăr importantă?” sau, formulată mai accentuat, „De ce să se riște un nou conflict – poate unul armat – cu Rusia, în relație cu un spațiu pe care cei mai mulți americani și mulți europeni nici nu îl pot localiza pe o hartă?,” răspunsul, deci, trebuie să ia în considerare atît factorul geopolitic, cît și economic. Da, mulți din Vest vor argumenta că merită să li se dea moldovenilor o șansă la democrație și la societatea deschisă. Da, România este îndreptățită să fie îngrijorată de încercările Rusiei de a manipula situația din Moldova învecinată. […] Dar unde Occidentul trebuie cu adevărat să se concentreze este mesajul pe care l-ar transmite Rusiei, dacă Europa și Statele Unite ar sta cu mîinile încrucișate. Ca și în Georgia și Ucraina, Putin ar interpreta în mod inevitabil răspunsul ca o slăbiciune de exploatat” – se încheie analiza din publicația Stratfor.

XS
SM
MD
LG