Linkuri accesibilitate

Jurnalul săptămînal al lui Grigore Vasilescu.

Născut la 20 ianuarie 1951 în orașul Orhei. A absolvit școala medie nr.2 din Orhei, actualmente Liceul Alecu Russo. A studiat la Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Moldova și la Facultatea de Filozofie a Universității de Stat din Rostov-pe-Don, Rusia. A absolvit aspirantura Universității din Rostov-pe-Don și doctorantura Institutului de Filozofie a Academiei de Științe din Federația Rusă din Moscova. Este doctor habilitat în științe filosofice, profesor universitar, profesor Jean Monnet în integrare europeană. Actualmente activează în calitate de profesor universitar la Departamentul Relații Internaționale, Facultatea Relații Internaționale, Științe Politice și Administrative, Universitatea de Stat din Moldova, director al Centrului de Studii Europene din cadrul Universității de Stat din Moldova. Este autor a circa 150 de lucrări științifice, inclusiv monografii, lucrări colective, articole științifice în domeniul filosofiei, esteticii, științelor politice, relațiilor internaționale.

LUNI

Începe o nouă săptămânâ de muncă. Pare să fie o săptămână obișnuită. Orele la Facultate, masterat, doctorat, activități organizatorice, lucru extracurricular, lecturi, activități științifice, obștești. Lucruri obișnuite. Totuși, dimineața mă prind cu gândul că e o zi deosebită, dealtfel ca și toate celelalte. Deosebirea acesteia e că azi am pus ultimele puncte și am finalizat pregătirea volumului de versuri „Surprize”: am semnat „bun pentru tipar”, am semnat contractul spre publicare și acum o să aștept apariția cărții. Este o nouă aventură pentru mine. Am mai publicat până acum lucrări – monografii, lucrări colective, articole științifice, dar o așa apariție este prima. Un debut literar, cum s-ar zice. Dar, nu mă îmbăt cu apă. Sunt conștient de ceea ce am realizat, ca și de valoarea apariției. E ușor a scrie versuri, „când nimic nu ai a spune”, vorba lui Eminescu. De fapt, nu e chiar așa de ușor, cine înțelege, m-am convins... Pentru mine scrierea acestor versuri a fost o necesitate sufletească. Pe de altă parte, sper că am avut ce spune prin această apariție. Este o selecție din versurile scrise pe parcursul anilor, versuri despre natură, creație, viață, dragoste. Cum am ajuns să scriu versuri? Despre aceasta am mărturisit în Cuvânt înainte la carte. Sper să fiu înțeles. Ceea ce este însă interesant – cum te simți după ce parcă ai rupt ceva din tine, din ceea ce ai simțit, ce ai gândit, le-ai pus într-o carte și acum le-ai dat altora să citească. Am simțit o goliciune, m-am simțit ca și cum rătăcit. Am scris despre această stare seara la sfârșitul zilei în poezia „Rătăcire”. Iată câteva rânduri: Ca într-o pădure deasă sunt rătăcit./ Am avut niște versuri de scris./ S-a întâmplat că le-am scris./ Acum am rămas gol, sunt rătăcit./ Nu mai am parcă nimic de povestit...

Asta a fost seara. Pe parcursul zilei însă am avut și o convorbire telefonică cu Dna Gabriela Carmen Pascariu, directoarea Centrului de Studii Europene de la Universitatea „Al.I.Cuza” din Iași, România, care este partenerul Centrului nostru de Studii Europene de colaborare în acest domeniu. Am discutat despre elaborarea în comun a unei propuneri de Proiect de Rețea Jean Monnet în problematică europeană, propunere ce urmează s-o înaintăm în cadrul programelor Erasmus Plus a Comisiei Europene. Urmează să lucrăm urgent la această propunere ca să reușim în termen.

MARȚI

Ziua, pe lângă cele obișnuite, a fost marcată de diferite evenimente, atât pe plan profesional, social, dar și personal. Principala preocupare a zilei a fost lucrul asupra elaborării propunerilor pentru Proiectul Jean Monnet în integrare europeană. Sunt mai multe lucruri de discutat la Departament, la Centru de Studii Europene, de îndeplinit mai multe formulare, de elaborat Planul de activități etc. Paralel cu aceasta, o altă preocupare planificată a acestei zile este lucrul asupra manuscrisului „Semnificația frumosului la moldoveni” – o lucrare de estetică rămasă nepublicată încă din perioada când activam la Institutul de Filozofie, Sociologie și Drept a Academiei de Științe din Moldova. O lăsasem mai apoi, pentru că timpurile nu mai erau favorabile pentru estetică... Acum am revenit, considerând că ceea ce am scris poate fi actual mai ales acum, când se reiau discuțiile despre unire, românism etc., semnificațiile frumosului la moldoveni fiind analizate în contextul culturii și spiritualității comune, unice românești...

În această zi de 16 februarie 2016 (ce numerologie, 16, 16..., în general, mai multe stranii lucruri întâmplate în acest tragic caz...) ne-am luat rămas bun de la cel care a fost Valentin Goga – proeminent om de cultură, cel care a fost bateristul legendarei formații „Noroc”, mai apoi și până în ultima clipă – director al Palatului Național, plecat în lumea celor drepți chiar în seara ultimului lui concert organizat de Ziua Sf. Valentin, la care a evoluat pentru ultima dată în calitate de baterist... Dumnezeu să-l odihnească în pace! Seara i-am dedicat o poezie in memoriam – „Artistul”, în care sunt așa rânduri: Bateristul și-a bătut ritmurile./ Cele de altădată, cele de acum./ Înainte de a se duce, de a merge la drum./ Și-a bătut ritmurile ca niciodată!/ Și le-a bătut și a plecat./ A plecat frumos./ Cum îi șade bine unui artist...

În a doua parte a zilei am fost în ospeție pe la ai mei la Ciocana. Ziua de 16 februarie este cea de naștere a nepotului Lucian-Tudor – primul și cel mai mare din mai mulți nepoței care-i am și la care țin foarte mult, care în această zi a făcut 15 ani. Așa că n-am putut să nu mă duc pe la ei și să-l felicit. I-am urat succese în toate, dar principalul să se pregătească de pe acum pentru viața matură care vine în curând. Dorința mea, și a părințelor evident, pentru Lucian este ca, fiind cel mai mare, poate să devină și un exemplu pentru ceilalți mai mici...

MIERCURI

Zi obișnuită de februarie. După vre-o două zile mai calde, cu temperaturi mult peste norma climatologică, încât se părea că deja vine primăvara, cu primele ei semne – în parcuri au început să înflorească ghioceii, au îmbobocit salciile, azi s-a mai răcit... Primăvara se mai vrea așteptată... (Despre aceste metamorfoze ale vremii seara am mai scris câteva poezii inspirate... Le-am scris iarăși, așa, pentru mine. Ce va fi cu aceste și alte versuri care le mai am scrise nimeni nu știe. Posibil să mai public vre-un nou volum. Mărturisesc, deja mă gândesc. Am și un posibil titlu pentru această lucrare – „Drumuri”. Pentru că în viață am avut mai multe drumuri, s-au adunat mai multe, am ce spune...).

La știri s-a anunțat că în Arabia Saudită a fost instituit Ministerul Fericirii!... Oamenii de acolo au zis că ar mai trebui în așa caz să mai fie un minister al păcii, unul al adevărului... Ei, la noi de-ar fi măcar unul, al normalității... Cu asta poate am începe schimbările necesare în mai toate domeniile...

Peste zi – orele la Globalistică. Unul din domeniile mele preferate. Și evenimentul principal al zilei – ședința ordinară a Departamentului Relații Internaționale, diviziunea la care sunt angajat în calitate de profesor universitar. Principalul punct de pe ordinea zilei – discutarea și aprobarea planurilor de învățământ pentru anii 2016-2019 (mai trăim cu planificările... Asta pentru cei care vor susține admiterea în acest an). Noutăți avem, nu ne plictisim... Suntem iarăși puși în fața faptului. Nu s-a discutat, nimeni nimic nu ne-a întrebat... A venit directiva de sus, așa cum se practica pe timpuri... Schimbări obligatorii în planuri: ceea ce mai înainte a fost scos din aceste planuri – disciplinele din așa-zisul bloc umanitar – Filosofia, Sociologia, Politologia, Economia etc., acum revin înapoi... Tot în limitele acestor 3 ani de studii la licență. Din contul reducerii disciplinelor de specialitate... Ce specialiști reușim să pregătim în acești trei ani, dintre care primul an este axat mai mult pe dicipline generale, bloc umanitar, jumătate de an din din anul trei – practica de producție și de licență, deci rămâne un an și jumătate?... De calitatea studiilor se vorbește așa, doar de formă...

Seara mai reușesc ceva din lecturi – una din ocupațiile preferate de când eram elev... Am mai multe de citit. În afară de lucrări de specialitate, pe masa mea mai am câteva cărți care-și așteaptă rândul. Recent am terminat de citit și mai sunt sub impresiile cărții „Planeta proștilor sau nu aveți cumva un alt glob?” de Michael Vershovsky – asta despre noi, pământenii... Acum sunt la romanul „Un om norocos” de Octavian Paler. E plăcut să-ți închei ziua cu o porție de lectură...

JOI

Obișnuiesc să-mi încep zilele cu știrile, cu Deșteptarea de dimineață... Până mai fac cele necesare prin casă, îmi i-au dejunul, mai trag cu urechea la ce se mai face prin țară, în lume. Vreau să-i obișnuiesc și pe studenții mei să urmărească permanent actualitatea, doar suntem de la specialitatea Relații Internaționale, Științe Politice. Deci e ceva normal, necesar, profesional. Ș-apoi, cum eu să nu fiu la curent cu toate? Iată au transmis la știri, la Euronews: ieri, la Ankara, a avut loc un atentat terorist în cetrul capitalei Turciei, tocmai aproape de zona hotelului în care se află acum în deplasare consoarta mea, soția, Dna Ludmila Malcoci. Retrăiesc foarte mult să nu să se întâmple nimic cu dânsa, să-și încheie cu bine misiunea de serviciu și să se întoarcă acasă întreagă, cum zic eu. Deci, și un motiv personal, pe lângă cel profesional, de a asculta știrile: ai mei, soția, copiii, permanent sunt prin deplasări de serviciu, studii în diferite țări din lume și sigur că nu poate să nu mă intereseze și din acest motiv unde și ce se întâmplă. Seara, când revin acasă după toate treburile zilnice, obișnuim, concomitent cu altele, să ascultăm, privim și știrile zilei. Azi, apropo, la Bruxelles, își începe lucrările Summit-ul Uniunii Europene. Se va discuta cele mai arzătoare probleme: despre posibila ieșire a Marii Britanii din Uniune, despre criza migranților, riscurile teroriste, reformele necesare în UE. Urmăresc, mai ales că mâine am cu studenții cursul de Integrare europeană și la runda de actualități vom trece în revistă și acest eveniment.

Deosebirea zilei este că e cea a doctoratului. În sensul că am ore la doctorat – cursul „Știința în condițiile globalizării”. Este primul an când duc acest curs, interesant dealtfel. În general vorbind, anul acesta asistăm la mai multe schimbări (aș zice, poate, și experimente) în organizarea studiilor de doctorat. În primul rând, s-au creat Școli doctorale, ceea ce mai înainte nu era. În al doilea rând, s-a schimbat statutul celor care vin să-și facă studiile la doctorat: ei sunt acum nu doctoranzi, ci studenți-doctoranzi, respectiv care își fac studiile la ciclul III universitar, după licență și masterat. În al treilea rând, acești studenți au cursuri universitare, prelegeri, seminare, sesiuni de examinare etc. Vedem ce și cum va fi. Important este ca aceste schimbări să ducă și la o creștere a calității pregătirii cadrelor de înaltă calificare.

Seara, revenit de la ore aproape de orele 21, reușesc să prind emisiunea interesantă pentru mine de la Jurnal TVCabinetul din umbră” a lui Val Butnaru în discuție acestă seară cu Constantin Cheianu, Vitalie Ciobanu, Anatol Țaranu, Octavian Țâcu. A câta oară se discută dacă actuala guvernare e capabilă să realizeze reformele atât de mult promise și așteptate de toți – cetățeni, partenerii externi... Se spun lucruri deștepte! Participanții la emisiune se înclină spre părerea că guvernarea nu e capabilă, nici n-are cum și respectiv posibil că ne îndreptăm spre un scenariu mai violent de soluționare a problemelor cu care ne confruntăm...

VINERI

Dimineața la știri se anunță că la Summit-ul de la Bruxelles liderii europeni n-au ajuns aproape că nici la o înțelegere în privința problemelor care s-au discutat, inclusiv cea a reformelor necesare în Uniunea Europeană, a aflării Marii Britanii în componența Uniunii. Puțin progrese s-au înregistrat doar la problema majoră a migrației. Discuțiile vor continua și astăzi. Mă conving că, de rând cu altele, Europa are azi mai mult ca oricând nevoie de adevărați lideri, pentru că după câte se vede timpul Angelei Merkel se duce în istorie...

La Facultate este ziua integrării europene, în sensul că am orele la cursul cu aceeași denumire. Anul acesta am norocul de studenți buni și din grupele la Relații Internaționale, și cea de Polititologie. Sunt activi, interesați de problematică, sunt și bine informați, în general își dau interesul. Din întrebările care mi-au fost azi puse în cadrul prelegerilor una în special mi-a atras atenția: dacă, spre exemplu, la noi la guvernare vin alte forțe și se schimbă cursul țării, vom mai discuta noi, respectiv vom învăța despre integrare europeană? Interesantă întrebare, nu? Și neașteptată. Ce trebuia să le răspund? Prima, că sigur, n-ar trebui și n-aș crede să se schimbe cursul. Dar, totuși, dacă se întâmplă – vom mai discuta? La noi se poate întâmpla orice. Dar le-am spus că vom discuta, cu siguranță. Pentru că astăzi procesele integraționiste sunt universale, au loc în toată lumea. Asta unu. Și doi – modelul european de dezvoltare sigur că rămâne valabil în general, dar cu toate schimbările, reformele care sunt strict necesare...

Intenționez în zilele de week-end să continui lucrul asupra manuscrisului „Prelegeri și studii de europenistică”. Este o lucrare deosebit de importantă pentru mine, asupra căreia muncesc de mai mulți ani, o lucrare de sinteză, în care am inclus prelegerile din cadrul mai multor cursuri din domeniul Studiilor Europene, cât și mai multe studii în acest domeniu realizate pe parcursul ultimilor ani. Sper să duc lucrul la capăt și să reușesc să public în timpul cel mai apropiat acest volum. Și mă mai gândesc în zilele de week-end printre altele să încep lucrările în grădina cu flori, să curăț copăceii etc., pentru că deja totul înmugurește, se pornește la viață. Vine primăvara...

Pe aceeași temă

XS
SM
MD
LG