În ultima analiză de politică internă pe care o semnează la rubrica din revista Formula-As, Tia Șerbănescu discută și stadiul actual al relațiilor dintre România și Republica Moldova. Premierul Dacian Cioloș a condiționat ajutorul românesc de 150 de milioane de dolari pentru Moldova de reforme precise. „Am ajuns şi noi să dăm liste cu lucruri de făcut unora mai mici, aşa cum primea d-l Victor Ponta de la Bruxelles, pe când era premier”, este comentariul Tiei Șerbănescu. E totuși de acord că haosul de la Chișinău impunea condiționările. Problema ar fi alta: România nu dă cel mai bun exemplu. Și aici partidele politice s-ar fi compromis unul câte unul, o alegere între ele nu se mai poate face decât cantitativ: „voi aveţi 15 miniştri arestaţi, noi numai 13, voi aţi furat 17 miliarde şi noi numai 12, voi aţi făcut zeci de privatizări frauduloase, noi numai două” ș.a.m.d. Și mai complicat ar fi cu „dragostea” românilor față de moldoveni: interes electoral, nici măcar prea puternic, doar din când în când. România, spune Tia Șerbănescu, ar fi trebuit să aibă încă din 1990 un proiect clar referitor la Republica Moldova: „Ce vrem cu ea? Vrem unire, vrem doar bună vecinătate, vrem relaţii speciale?”, explică jurnalista și adaugă că proiectul nu există nici acum, iar vocile care susțin că unirea e singura soluție nu țin cont că ”unirea nu se poate face peste noapte”. „Sigur că ar fi ideal să ne unim, este concluzia Tiei Șerbănescu, însă pentru asta trebuie să facem un plan, pe care să-l urmeze mai multe guverne la rând”.
La București continuă controversa pe marginea unei legi anti-defăimare inițiată de liderul social-democrat Liviu Dragnea. Ovidiu Pecican rezumă în România liberă prevederile pe care le-ar putea introduce legea: „demnitatea umană (...) ar fi însemnat numai și numai să nu fii înjurat. Ar fi fost în regulă să poți să furi, să minți, să fii laș, să manipulezi cinic societatea și pe diverși indivizi din interiorul ei, ar mfi corespuns pe deplin noțiunii de moralitate, de altitudine morală și de respectabilitate cu o singură condiție: ca respectivul să nu critice, să nu arate cu degetul, să nu înjure”.
Scriitorul și jurnalistul Matei Vișniec arată care sunt, la nivel european, problemele din aceeași categorie. Totul e cuprins într-un interviu acordat la revista „22” lui Octavian Manea. Vișniec are dublă cetățenie, română și franceză, și trăiește la Paris de 27 de ani. A asistat în acest interval la ravagiile cumulate ale corectitudinii politice și ale „suprainformării” la care este supus omul zilelor noastre prin media și prin internet. Cu cât ești mai informat, cu atât devii mai puțin responsabil – constată jurnalistul. Corectitudinea politică, în schimb, „duce inerent la minciună”. S-au pus limite libertății de expresie. De pildă: „Nu ai voie să spui că în închisori sunt foarte mulți oameni care provin din imigrație, din zona Maghrebului și că sunt musulmani. Brusc, marele public și clasa politică nu mai au voie să vadă niște realități care, din nefericire, sunt în continuare scrutate de extrema dreaptă și exploatate politic”.
