Analistul militar rus Pavel Felgenhauer susţine că Federaţia Rusă s-ar pregăti de un „mare război” cu Turcia. Săptămâna trecută, într-un comentariu publicat în „Novaia Rossia” („Rusia nouă”), analistul, care prezisese în 2008 războiul ruso-georgian, a sugerat că ciocnirea ruso-turcă e pe cale să se declanşeze pe teritoriul sirian, odată cu asediul oraşului Alep, şi că antrenamentele militare ruse din mările Neagră şi Caspică de săptămâna trecută ar face parte din pregătirile Kremlinului pentru această confruntare. Într-un interviu pe care l-am realizat cu Pavel Felgenhauer, l-am întrebat pe ce altceva îşi mai bazează previziunile:
Pavel Felgenhauer: „S-a intrat pe drumul războiului, poate chiar unul general european. Mi se pare absolut evident acest lucru. Dacă până acum o confruntare directă între Rusia şi NATO era greu de imaginat, chiar şi în Ucraina, în Siria acest lucru este chiar foarte probabil. Dacă s-ar începe o confruntare militară între Rusia şi Turcia, iar acest risc există acum în Siria, o astfel de confruntare ar putea uşor implica şi NATO. S-ar putea trece foarte repede la o confruntare în zona Mediterană, în spaţiul ei aerian, iar apoi în război ruso-turc, pe Marea Neagră şi întreagă zonă a Mării Negre, iar apoi şi într-un război general european, inclusiv nuclear.
Pentru mine este acum clar că acest lucru s-ar putea întâmpla. Nu înseamnă că va fi chiar aşa şi nu aş putea estima în procente probabilitatea unui astfel de conflict, dar e limpede pentru mine că lucrurile ar putea aluneca spre aşa ceva. Mai ales că nimeni nu se ocupă la modul serios de acest subiect. Secretarul general NATO vorbea la ultima ministerială despre faptul că toată lumea trebuie să se calmeze, că e nevoie de deescaladare, dar astea nu sunt decât nişte intenţii bune. Deocamdată, lucrurile merg din rău în mai rău.”
Europa Liberă: Cum se poate opri?
Pavel Felgenhauer: „Nu ştiu. Prin diplomaţie probabil. Sunt necesare nişte acorduri foarte clare între Rusia şi Turcia, cine şi până unde poate merge, cine şi unde se opreşte... în nordul Siriei. Pentru că, dacă Rusia şi aliaţii NATO vor continua apropierea de hotarul turcesc, în încercarea de a-l închide, confruntarea va fi inevitabilă.”
Europa Liberă: Şi în regiunea est-europeană, în Ucraina în particular, exită un risc la fel de mare acum?
Pavel Felgenhauer: „Cu Ucraina e altă poveste. Turcia şi Siria sunt mai importante acum. Iar dat fiind faptul că în Ucraina mai e şi o criză guvernamentală în acest moment, Rusia va aştepta probabil deznodâmântul, în speranţa ca poate se rezolvă în Ucraina prin această criză. La modul real, s-ar putea vorbi despre tensionarea pe frontul ucrainean abia spre vară, prin iunie.”
Europa Liberă: Poroşenko vorbea despre un risc de escaladare mai mare acum ca niciodată…
Pavel Felgenhauer: „Poroşenko exagerează. Nu cred că există acum acolo o escaladare. E la fel ca în trecut. Toata vara trecută trupele au stat în stare de alertă. Probabil aşa vor sta şi vara viitoare. Dar mi se pare puţin probabilă acum reizbucnirea tensiunilor. Deşi nimic nu se poate garanta.
În principiu, obiectivele strategice ale Rusiei nu s-au schimbat, ele rămân aceleași: crearea unui cordon de apărare pe linia Ucraina, Moldova, aceste foste republici sovietice care au fost parte integrantă a lumii ruse sau ceva de genul acesta…
Aceasta e strategia Rusiei. Tacticile pot fi deferite: fie mijloace economice, fie financiare, fie politice, fie militare. Dar, în principiu, Rusia lui Putin nu este atât de agresivă cum pare. În sensul că Putin însuși nu prea vrea să se lanseze în războaie de cucerire. El putea de exemplu cuceri Tbilisi în august 2008? Putea. Dar nu l-a cucerit. A decis apoi să-l împingă pe acest Bidzina Ivanishvili și într-un fel aşa s-a rezolvat.
O operațiune în Ucraina ar însemna un război foarte mare: ar trebui deschise vreo trei fronturi, implicate vreo cinci divizii de tancuri, vreo 150-200 de mii de soldaţi. Plus că ucrainenii sunt acum mai bine pregătiți decât au fost vreodată, cel puţin mai bine decât în 2014. Astfel încât ar fi dificil pentru Rusia. Deocamdată, ea pare decisă să evite aşa ceva. S-a văzut din ce a spus Nikolai Patrusev – că Ucraina, dacă va continua la fel, se va destrăma de la sine, prin colaps economic, politic și financiar. Deci, se pare că aceasta e abordarea Moscovei: se aşteaptă un colaps al Ucrainei, fără să se intre în război major.”
Europa Liberă: Acum vă întreb despre Moldova. La Chişinău a surprins că la un moment dat Consiliul Suprem de Securitate din Rusia a examinat situaţia din Moldova. De ce oare?
Pavel Felgenhauer: „Pentru că Moldova e importantă. Şi pentru că la Chişinău există probleme interne de care Moscova ar putea probabil profita. Moldova este privită ca parte a intereselor naționale rusești, iar Putin spune că reconcilierea cu Occidentul este posibilă în cazul în care el recunoaște interesul național al Rusiei. Totuşi, aici lucrurile stau bine măcar şi pentru faptul că un pericol militar nu există în acest moment pentru Moldova.”
Europa Liberă: În presă, însă, lucrurile nu arată atât de bine. S-a scris, de exemplu, că la acel Consiliu de Securitate lui Putin i s-ar fi raportat că aeroportul din Tiraspol este pregătit de o eventuală implicare, că se are în vedere o operaţiune sub denumirea „Tuman” (trad. în rom. „Ceaţa”)… etc.?
Pavel Felgenhauer: „Prostii sunt toate astea. Nu are Rusia nimic acolo şi nu e gata acest aeroport să participe la nici o operaţiune. Eu vorbesc în cunoştinţă de cauză – acel aeroport dispune de o pistă de decolare. Atât. Iar dat fiind faptul că Transnistria este despărţită de Rusia prin Ucraina, la modul serios nu se poate produce nimic acolo. Infrastructura care există în Transnistria nu este aptă de nici un fel de ofensivă. Ei bine, există acolo un foarte mic contingent rusesc, trei batalioane, din care două de infanterie motorizată. Dar arme grele aproape nu există acolo, armament de apărare anti-aeriană la fel, tancurile care există sunt vechi şi practic nefuncţionale. Să duci într-acolo tacuri peste Ucraina este imposibil. Iar fără tancuri generalii ruşi în general nu ştiu să lupte. Aşa că, în principiu, nici armata moldovenească, nici cea transnistreană, nici contingentul rus de acolo nu sunt apte de luptă. Transnistria nu e Osetia de Sud, unde oricând puteau intra coloanele de infanterie motorizată. Nici un risc militar în acea zonă nu există.”
