Linkuri accesibilitate

Andrei Zubov: abandonarea proiectului Novorossia poate însemna că Transnistria trebuie să se unifice cu Moldova


Interviu cu fostul profesor la Institutul de stat pentru Relații Internaționale de la Moscova.

Istoricul de la Moscova Andrei Zubov a declarat săptămâna trecută într-un interviu pentru Radio Svoboda că proiectul Novorossiei, sub semnul căruia Rusia a anexat Crimeea și a început operațiunea în Donbass, a fost închis de Kremlin, și asta, pentru că proiectul ar fi eșuat. Într-un interviu pe care l-am realizat cu profesorul Andrei Zubov, doctor în istorie, l-am întrebat ce impact are această evoluție asupra regiunii în care se află Republica Moldova.

Europa Liberă: În interviul pe care l-ați acordat recent la Radio Svoboda ați spus că Rusia și-a închis proiectul Novorossia. De ce credeți asta? Mă interesează în mod special în contextul regiunii transnistrene, care era și ea parte a acestui proiect…

Andrei Zubov: „Proiectul s-a închis pentru că a eșuat. Pentru că a fost semnat acordul Minsk 2 și acum nu se mai poate pune problema reluării aventurilor periculoase pentru anexarea într-o formă sau alta la Rusia a acestei regiuni imense din estul și sudul Ucrainei, din imediata vecinătate a Transnistriei. Se vede cu ochiul liber că acum nimeni nu vorbește despre asta și că nu se mai merge în această direcție. Și este clar că nu s-a reușit. Așa că este evident că acest proiect chiar s-a închis.”

Europa Liberă: Ce înseamnă pentru Transnistria închiderea acestui proiect de către Moscova? Transnistria nu are frontiere comune cu Rusia, este prinsă între Ucraina și Moldova. Deci, ce înseamnă abandonarea proiectului Novorossia pentru regiunea transnistreană?

Andrei Zubov: „Pentru Transnistria în mod evident că lucrurile se vor schimba. Poate că acum cei de acolo încearcă să dea impresia că nu s-a întâmplat nimic, dar abandonarea proiectului Novorossia de către Moscova poate însemna un singur lucru – că perspectiva este una singură: că Transnistria trebuie să se unifice într-o formă sau alta cu Moldova, cu restul teritoriului țării. Problema acum constă în faptul că în prezent însăși situația în interiorul Republicii Moldova nu este una nici pe departe foarte bună, nici pe departe toate problemele nu au fost soluționate. Situația nu este chiar atât de bună pentru a constitui un punct de atracție pentru oameni. La fel ca și în situația cu Donbassul, de altfel. Cheia reunificării Donbasului cu Ucraina și a Transnistriei cu Moldova stă în felul în care se va reuși, pe teritoriul Ucrainei și cel al Republicii Moldova, soluționarea imensului complex de probleme care au fost moștenite de la trecutul sovietic.”

Europa Liberă: În calitate de istoric, cum credeți, de ce a avut nevoie Rusia de Transnistria? Care a fost rolul Rusiei în menținerea acestei enclave?

Andrei Zubov: „Atunci când toate aceste lucruri începeau, prin 1990, atunci Moscova se simțea responsabilă de acele fragmente ale ceea ce la noi se numește „lumea rusă”, care nu vroiau să se subordoneze noii puteri a unor formațiuni statale naționale și era gata să le ajute și să le sprijine. Atunci a fost un real război civil în Transnistria - țin minte bine acest lucru și m-am referit de multe ori la acele momente.

Conflictul acelor timpuri a fost înghețat, s-a conservat. Și acum iată că a fost o încercare de a dezgheța situația prin alipirea Transnistriei la Rusia prin intermediul Novorossiei, într-o formă sau alta – poate nu neapărat la fel ca și Crimeea, dar sub forma unui subiect federal separat. Dar acest lucru nu a reușit.

Și acum, având în vedere că Republica Moldova își dorește să fie parte a Europei, și e și logic să fie așa, ar trebui să se propună Transnistriei, dar și altor fragmente ale Republicii Moldova cu stări de spirit mai mult sau mai puțin separatiste, de exemplu găgăuzilor, un model european de conviețuire a națiunii dominante și a minorităților naționale. Cam de așa ceva ar fi nevoie.

Impresia mea este că tensiunile maxime de pe terenul naționalist au fost lăsate în urmă și este nevoie pe de o parte de normalizarea situației în interiorul Republicii Moldova, la Chișinău, iar pe de altă parte de oferirea unui plan de inter-relaționare națională.

Indiscutabil, rădăcinile sciziunii, conflictului între Transnistria și partea cealaltă de Nistru sunt unele foarte simple, nu este vorba nici măcar de un conflict național. Este conflictul dintre acea parte a Moldovei care a fost inclusă în componența Uniunii Sovietice în anul 1920 și acea parte care a fost alipită mai târziu, în anul 1940. Acești 20 de ani au fost unii care au determinat destinele celor două maluri. În acești 20 de ani în URSS au avut loc represiuni inimaginabile împotriva religiei, împotriva țăranilor – societatea a fost practic distrusă. Deja după această perioadă, după anul 1945, represiunile, chiar dacă au continuat să fie puternice, dar nu mai erau chiar totale. Iată de ce și în Țările Baltice, și în Ucraina de Vest, și în majoritatea teritoriului Moldovei, cea din dreapta Nistrului, acolo societatea și religia s-au păstrat. Iar în Transnistria totul a fost pus la pământ încă în anii 1920-1930.

Și anume coliziunea dintre aceste două tipuri de conștiință a și generat conflictul dintre Transnistria și malul drept al Nistrului. Atunci, la început acest lucru era foarte evident.

Acum, că au trecut peste 25 de ani, a crescut o generație nouă și cred că sciziunea acum este mai puțin adâncă și se poate începe o nouă rundă de dialog. Deocamdată, pentru a încerca identificarea contactelor la nivelul oamenilor, nu la nivelul administrației din Transnistria – pentru că acolo au rămas încă oamenii cu mentalitatea veche.”

XS
SM
MD
LG